ÎCCJ, decizie (scj.ro #126145)

Transferarea persoanelor condamnate. Retragerea certificatului de către statul emitent după emiterea mandatului de executare a pedepsei. Contestație la executare

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Transferarea persoanelor condamnate

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

transferarea persoanelor condamnate

-

contestație la executare

Legea nr. 302/2004,

art. 154 alin. (13) lit. a)

C. proc. pen.,

art. 598 alin. (1) lit. c)

În cazul transferării persoanelor condamnate deținute în state membre ale Uniunii Europene în vederea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România, dacă după emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii de către instanța română statul emitent își retrage certificatul conform art. 13 din Decizia-cadrul 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, instanța română dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii, în baza art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1106 din 2 septembrie 2015

Prin sentința nr. 35/PI din 29 aprilie 2015, Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (13) lit. a) și art. 151 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, a admis contestația la executare formulată de Compartimentul executări penale al Curții de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 125/Pl din 8 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, privind-o pe persoana condamnată S.L.

A luat act de retragerea cererii de transfer al executării pedepsei formulată de autoritățile judiciare din Ungaria pe baza certificatelor emise de Tribunalul Capitalei - Ungaria cu privire la sentința penală nr. 15.B.946/2012/16 a Tribunalului Capitalei Budapesta, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1.Bf.421/2012/10 a Curții de Apel Budapesta.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 133/2014 din 5 ianuarie 2015, emis în baza sentinței penale nr. 125/PI din 8 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

La data de 20 aprilie 2015, s-a înregistrat la Curtea de Apel Oradea contestația la executare formulată de Compartimentul executări penale al Curții de Apel Oradea, conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva sentinței penale nr. 125/PI din 8 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, privind-o pe persoana condamnată S.L., avându-se în vedere că autoritățile judiciare maghiare și-au retras certificatul, dosarul de transfer rămânând fără obiect.

Prin sentința penală contestată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea de transfer a condamnatului S.L. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

S-a recunoscut sentința penală nr. 15.B.946/2012/16 a Tribunalului Capitalei Budapesta, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1.Bf.421/2012/10 a Curții de Apel Budapesta și s-a dispus transferarea condamnatului S.L. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare.

S-a constatat că persoana condamnată S.L. se află deținută în Penitenciarul Capitalei Budapesta.

S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv de la 30 noiembrie 2011 la 26 noiembrie 2013, precum și perioada executată de la 26 noiembrie 2013, la zi.

La data de 5 ianuarie 2015, pe numele condamnatului S.L. a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 133/2014.

Prin adresa din data de 27 martie 2015, înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 2 aprilie 2015, Ministerul Justiției din România a anunțat faptul că Ministerul Justiției din Ungaria nu și-a dat acordul pentru transferarea condamnatului, întrucât acesta ar putea fi liberat condiționat mai devreme în România decât în Ungaria. Ulterior, prin adresa din data de 17 aprilie 2015, Ministerul Justiției din Ungaria a comunicat faptul că instanța competentă din această țară și-a retras certificatul, în conformitate cu art. 13 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.

Examinând contestația la executare pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, curtea de apel a constatat următoarele:

Conform art. 151 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege, iar potrivit art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, statul emitent își retrage certificatul, instanța dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, în acest caz, sentința instanței române urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii sau ca urmare a decesului persoanei condamnate.

Având în vedere că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 133/2014 din 5 ianuarie 2015, emis pe seama persoanei condamnate S.L., nu mai poate fi pus în executare față de poziția autorităților judiciare din Ungaria, care au înțeles să retragă certificatul emis conform art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, curtea de apel a constatat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana condamnată S.L., iar prin concluziile orale formulate de către apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea contestației și, rejudecând pe fond, respingerea contestației la executare formulată de Compartimentul executări penale al Curții de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 125/PI din 8 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, privind-o pe persoana condamnată S.L.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând contestația formulată de către condamnatul S.L., constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că, prin adresa din data de 27 martie 2015, înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 2 aprilie 2015, Ministerul Justiției din România a anunțat faptul că Ministerul Justiției din Ungaria nu și-a dat acordul pentru transferarea condamnatului, întrucât acesta ar putea fi liberat condiționat mai devreme în România decât în Ungaria. Ulterior, prin adresa din data de 17 aprilie 2015, Ministerul Justiției din Ungaria a comunicat faptul că instanța competentă din această țară și-a retras certificatul, în conformitate cu art. 13 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.

Astfel, în deplin acord cu motivarea instanței de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 133/2014 din 5 ianuarie 2015, emis pe seama persoanei condamnate S.L., nu mai poate fi pus în executare, față de poziția autorităților judiciare din Ungaria care au înțeles să retragă certificatul emis conform art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, „dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, statul emitent: a) își retrage certificatul, instanța dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață. În acest caz, sentința instanței române urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii sau ca urmare a decesului persoanei condamnate; (...).”

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată S.L. împotriva sentinței nr. 35/PI din 29 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori.