ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1106/2015

Asupra

contestației de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35/PI

din data de 29 aprilie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu referire la

art. 154 alin. (13) lit. a) și art. 151 alin. (2) teza finală din Legea nr.

302/2004 republicată, a admis contestația la executare formulată de

Compartimentul executări penale al Curții de Apel Oradea împotriva sentinței penale

nr. 125/Pl din 08 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, privind-o

pe persoana condamnată S.L.R.

A luat act de

retragerea cererii de transfer a executării pedepsei formulată de autorităților

judiciare din Ungaria pe baza certificatelor emise de Tribunalul Capitalei - Ungaria

cu privire la sentința penală nr. nr. 15.B.946/2012/16 a Tribunalului Capitalei

Budapesta, rămasă definitivă prin decizia penală nr. LBf.421/2012/10 a Curții de

Apel Budapesta.

A dispus anularea

mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 133/2014 din 05 ianuarie 2015

emis în baza sentinței penale nr. 125/PI din 08 octombrie 2014 pronunțată de Curtea

de Apel Oradea.

Suma de 100 RON,

onorariu pentru avocat din oficiu B.A., conform delegației din 24 aprilie 2015 emisă

de Baroul Bihor, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 275

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune

astfel, instanța a reținut următoarele:

La data de 20

aprilie 2015, s-a înregistrat la Curtea de Apel Oradea contestația la executare

formulată de Compartimentul de executări penale al Curții de Apel Oradea, conform

art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva sentinței penale nr. 125/PI

din 08 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, privind-o pe persoana

condamnată S.L.R., avându-se în vedere că autoritățile judiciare maghiare și-au

retras certificatul, dosarul de transfer rămânând fără obiect.

Prin sentința

penală contestată, în baza art. 150, art. 154 raportat la art. 160 din Legea

nr. 302/2004 republicată s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea privind cererea de transfer a condamnatului S.L.R. pentru continuarea executării

pedepsei într-un penitenciar din România.

S-a recunoscut

sentința penală nr. 15.B.946/2012/16 a Tribunalului Capitalei Budapesta rămasă definitivă

prin decizia penală nr. LBf.421/2012/10 a Curții de Apel Budapesta și s-a dispus

transferarea condamnatului S.L.R. într-un penitenciar din România în vederea continuării

executării pedepsei de 5 ani închisoare.

S-a constatat

că persoana condamnată S.L.R. se află deținută în Penitenciarul Capitalei Budapesta.

S-a dedus din

pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv de la 30 noiembrie 2011 la

26 noiembrie 2013, precum și perioada executată de la 26 noiembrie 2013, la zi.

La data de 05

ianuarie 2015, pe numele condamnatului S.L.R. a fost emis mandatul de executare

al pedepsei închisorii nr. 133/2014.

Prin adresa din

data de 27 martie 2015, înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 02

aprilie 2015, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate, a

anunțat faptul că Ministerul Justiției din Ungaria nu și-a dat acordul pentru transferarea

condamnatului întrucât acesta ar putea fi liberat condiționat mai devreme în România

decât în Ungaria. Ulterior, prin adresa din data de 17 aprilie 2015, Ministerul

Justiției din Ungaria a comunicat faptul că instanța competentă din această țară

și-a retras certificatul, în conformitate cu art. 13 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JHA

a Consiliului din 27 noiembrie 2008.

Examinând contestația

la executare pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea a constatat următoarele:

Conform art. 151

alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată hotărârea judecătorească dată în alt

stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută,

nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia,

grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege,

iar potrivit art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/20014, republicată dacă,

după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii,

statul emitent își retrage certificatul, instanța dispune anularea mandatului de

executare a pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, în acest caz, sentința

instanței române urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de

recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut pe motiv

de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana

nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii sau ca urmare a decesului persoanei

condamnate.

Având în vedere

că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 133/2014 din 05 ianuarie 2014,

emis pe seama persoanei condamnate S.L.R., nu mai poate fi pus în executare având

în vedere poziția autoritățile judiciare din Ungaria care au înțeles să retragă

certificatul emis conform art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/IB a Consiliului

din 27 noiembrie 2008, Curtea a constatat că sunt incidente în cauză dispozițiile

art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat contestație, persoana condamnată S.L.R., iar

prin concluziile orale formulate de către apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat

admiterea contestației și rejudecând pe fond, respingerea contestația la executare

formulată de Compartimentul executări penale al Curții de Apel Oradea împotriva

sentinței penale nr. 125/PI/08 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

privind-o pe persoana condamnată S.L.R.

Înalta Curte,

examinând contestația formulată de către condamnatul S.L.R., constată că aceasta

este nefondată pentru următoarele considerente:

Dispozițiile

art. 151 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că, hotărârea judecătorească

dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost

recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit

amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute

de lege, iar potrivit art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/20014, republicată

dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau

a închisorii, statul emitent își retrage certificatul, instanța dispune anularea

mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, în acest

caz, sentința instanței române urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul

stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut

pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior

că persoana nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii sau ca urmare a decesului

persoanei condamnate.

Din actele aflate

la dosarul cauzei, rezultă că, prin adresa din data de 27 martie 2015, înregistrată

la Curtea de Apel Oradea la data de 02 aprilie 2015, Ministerul Justiției - Direcția

Drept Internațional și Tratate, a anunțat faptul că Ministerul Justiției din Ungaria

nu și-a dat acordul pentru transferarea condamnatului întrucât acesta ar putea fi

liberat condiționat mai devreme în România decât în Ungaria. Ulterior, prin adresa

din data de 17 aprilie 2015, Ministerul Justiției din Ungaria a comunicat faptul

că instanța competentă din această țară și-a retras certificatul, în conformitate

cu art. 13 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JHA a Consiliului din 27 noiembrie 2008.

Astfel, în deplin

acord cu motivarea instanței de fond, Înalta Curte, reține că mandatul de executare

a pedepsei închisorii nr. 133/2014 din 05 ianuarie 2014, emis pe seama persoanei

condamnate S.L.R., nu mai poate fi pus în executare, față de poziția autorităților

judiciare din Ungaria care au înțeles să retragă certificatul emis conform art.

4 din Decizia-cadru 2008/909/IB a Consiliului din 27 noiembrie 2008, în cauză fiind

incidente dispozițiile art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată,

potrivit cărora ... (...) Dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei

detențiunii pe viață sau a închisorii, statul emitent: a) își retrage certificatul,

instanța dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detențiunii

pe viață. În acest caz, sentința instanței române urmează să producă efecte juridice

numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului

s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit

ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii sau ca urmare

a decesului persoanei condamnate; (...).

Având în vedere

considerațiile de mai sus, Înalta Curte va respinge, ca nefondată contestația formulată

de persoana condamnată S.L.R. împotriva sentinței penale nr. 35/PI din data de 29

aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația formulată de persoana condamnată S.L.R. împotriva sentinței penale

nr. 35/PI din data de 29 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul

persoană condamnată la plata sumei de 230 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 02 septembrie 2015.