ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1106/2015

Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 35/PI din data de 29 aprilie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (13) lit. a) și art. 151 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis contestația la executare formulată de Compartimentul executări penale al Curții de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 125/Pl din 08 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, privind-o pe persoana condamnată S.L.R. A luat act de retragerea cererii de transfer a executării pedepsei formulată de autorităților judiciare din Ungaria pe baza certificatelor emise de Tribunalul Capitalei - Ungaria cu privire la sentința penală nr. nr. 15.B.946/2012/16 a Tribunalului Capitalei Budapesta, rămasă definitivă prin decizia penală nr. LBf.421/2012/10 a Curții de Apel Budapesta.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 133/2014 din 05 ianuarie 2015 emis în baza sentinței penale nr. 125/PI din 08 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Suma de 100 RON, onorariu pentru avocat din oficiu B.A., conform delegației din 24 aprilie 2015 emisă de Baroul Bihor, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele: La data de 20 aprilie 2015, s-a înregistrat la Curtea de Apel Oradea contestația la executare formulată de Compartimentul de executări penale al Curții de Apel Oradea, conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., împotriva sentinței penale nr. 125/PI din 08 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, privind-o pe persoana condamnată S.L.R., avându-se în vedere că autoritățile judiciare maghiare și-au retras certificatul, dosarul de transfer rămânând fără obiect. Prin sentința penală contestată, în baza art. 150, art. 154 raportat la art. 160 din Legea nr. 302/2004 republicată s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea de transfer a condamnatului S.L.R. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România. S-a recunoscut sentința penală nr. 15.B.946/2012/16 a Tribunalului Capitalei Budapesta rămasă definitivă prin decizia penală nr. LBf.421/2012/10 a Curții de Apel Budapesta și s-a dispus transferarea condamnatului S.L.R.

într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare. S-a constatat că persoana condamnată S.L.R. se află deținută în Penitenciarul Capitalei Budapesta. S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv de la 30 noiembrie 2011 la 26 noiembrie 2013, precum și perioada executată de la 26 noiembrie 2013, la zi. La data de 05 ianuarie 2015, pe numele condamnatului S.L.R. a fost emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 133/2014. Prin adresa din data de 27 martie 2015, înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 02 aprilie 2015, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate, a anunțat faptul că Ministerul Justiției din Ungaria nu și-a dat acordul pentru transferarea condamnatului întrucât acesta ar putea fi liberat condiționat mai devreme în România decât în Ungaria.

Ulterior, prin adresa din data de 17 aprilie 2015, Ministerul Justiției din Ungaria a comunicat faptul că instanța competentă din această țară și-a retras certificatul, în conformitate cu art. 13 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JHA a Consiliului din 27 noiembrie 2008. Examinând contestația la executare pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea a constatat următoarele: Conform art. 151 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege, iar potrivit art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/20014, republicată dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, statul emitent își retrage certificatul, instanța dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, în acest caz, sentința instanței române urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă,

în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii sau ca urmare a decesului persoanei condamnate. Având în vedere că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 133/2014 din 05 ianuarie 2014, emis pe seama persoanei condamnate S.L.R., nu mai poate fi pus în executare având în vedere poziția autoritățile judiciare din Ungaria care au înțeles să retragă certificatul emis conform art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/IB a Consiliului din 27 noiembrie 2008, Curtea a constatat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație, persoana condamnată S.L.R., iar prin concluziile orale formulate de către apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea contestației și rejudecând pe fond, respingerea contestația la executare formulată de Compartimentul executări penale al Curții de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 125/PI/08 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, privind-o pe persoana condamnată S.L.R.

Înalta Curte, examinând contestația formulată de către condamnatul S.L.R., constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege, iar potrivit art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/20014, republicată dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, statul emitent își retrage certificatul, instanța dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, în acest caz, sentința instanței române urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii sau ca urmare a decesului persoanei condamnate.

Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, prin adresa din data de 27 martie 2015, înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 02 aprilie 2015, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate, a anunțat faptul că Ministerul Justiției din Ungaria nu și-a dat acordul pentru transferarea condamnatului întrucât acesta ar putea fi liberat condiționat mai devreme în România decât în Ungaria.

Ulterior, prin adresa din data de 17 aprilie 2015, Ministerul Justiției din Ungaria a comunicat faptul că instanța competentă din această țară și-a retras certificatul, în conformitate cu art. 13 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JHA a Consiliului din 27 noiembrie 2008. Astfel, în deplin acord cu motivarea instanței de fond, Înalta Curte, reține că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 133/2014 din 05 ianuarie 2014, emis pe seama persoanei condamnate S.L.R., nu mai poate fi pus în executare, față de poziția autorităților judiciare din Ungaria care au înțeles să retragă certificatul emis conform art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/IB a Consiliului din 27 noiembrie 2008, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora ... (...) Dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, statul emitent: a) își retrage certificatul, instanța dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață.

În acest caz, sentința instanței române urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii sau ca urmare a decesului persoanei condamnate; (...). Având în vedere considerațiile de mai sus, Înalta Curte va respinge, ca nefondată contestația formulată de persoana condamnată S.L.R. împotriva sentinței penale nr. 35/PI din data de 29 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată S.L.R. împotriva sentinței penale nr. 35/PI din data de 29 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 230 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 septembrie 2015.