ÎCCJ, Decizia nr. 167/2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 2306 din 12 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 48 din 31 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a reținut că cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunțate tot în revizuire, care nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind vreuna din hotărârile strict și limitativ prevăzute de textul legal împotriva cărora se poate formula cerere de revizuire.

S-a mai arătat că decizia atacată cu revizuire nu este susceptibilă de a fi supusă unui nou control judiciar specific căii de retractare, întrucât nu întrunește condiția evocării fondului.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care își întemeiază calea de atac.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că cererea sa revizuire a fost întemeiată pe motivul contrarietății de hotărâri reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. cu privire la care alin. (2) al aceluiași articol nu impune condiția evocării fondului.

A mai arătat că, în urma modificării art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., motivul de revizuire privind contrarietatea de hotărâri sancționează și încălcarea a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Intimatele nu au formulat întâmpinări.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu prealabil, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin cererea de recurs au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurentul critică hotărârea atacată din perspectiva considerentelor care vizează neîndeplinirea cerinței privind evocarea fondului, susținând că pentru motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este prevăzută această cerință, conform alin. (2) al aceluiași articol.

Referitor la aceste critici, se constată că în motivarea deciziei recurate s-a reținut, într-adevăr, că nu este întrunită cerința evocării fondului.

Considerentele referitoare la neîntrunirea cerinței evocării fondului nu sunt însă decizorii în sensul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.. Din analiza acestui text de lege rezultă că sunt decizorii numai acele considerente care sprijină și justifică soluția din dispozitiv, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuirii s-a fundamentat în principal pe considerentul conform căruia, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunțate tot în revizuire. Or, acest din urmă considerent, necriticat prin cererea de recurs, sprijină și justifică soluția din dispozitivul deciziei atacate, fiind astfel decizoriu în sensul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecință, deși criticile vizând considerentele prin care s-a reținut că nu este întrunită cerința evocării fondului sunt fondate față de exceptarea de la această cerință a motivului privind contraritatea de hotărâri conform art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., acestea nu au aptitudinea de a conduce la casarea hotărârii recurate, de vreme ce considerentele respective nu sprijină și nu justifică soluția din dispozitiv.

Prin urmare, înlăturarea considerentelor referitoare la neîntrunirea cerinței evocării fondului nu este de natură a afecta soluția cuprinsă în dispozitivul deciziei recurate, întrucât acestea nu au caracter decizoriu în sensul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

Față de legalitatea soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, devină inutilă examinarea criticilor referitoare la pretinsa încălcare a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2306 din 12 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2306 din 12 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 aprilie 2021.

GGC - GV