ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2293/2021

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 835 din 14 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins apelul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 591 din 26 iunie 2020, a Tribunalului Timiș.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 288 din 06 aprilie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins cererea de revizuire formulată de A..

Împotriva acestei decizii revizuentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului.

Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 288 din 06 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 835 din 14 octombrie 2020, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019.

Înalta Curte reține că decizia atacată cu revizuire a fost pronunțată într-un litigiu de muncă, în calea de atac a apelului. Potrivit dispozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, hotărârile instanței de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din același act normativ. Art. 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare, respectiv decizia civilă nr. 835 din 14 octombrie 2020, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Văzând dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 288 din 06 aprilie 2021 nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea recursului.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 288 din 6 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 288 din 6 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2021.