ÎCCJ, Decizia nr. 90/2021

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 11 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (8) și art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., formulată de intimata S.C. A. S.A..

Pentru a dispune astfel, instanța supremă a reținut că art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

De asemenea, s-a reținut că sesizarea Curții Constituționale este admisibilă numai în măsura în care prin excepția invocată se tinde la constatarea neconformității unei prevederi dintr-o lege cu Constituția României, iar nu și atunci când se urmărește modificarea sau completarea acesteia, situație în care competența îi revine în exclusivitate, conform dispozițiilor art. 61 alin. (1) din legea fundamentală, Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, în timp ce instanța de contencios constituțional este chemată să se pronunțe numai asupra constituționalității actelor, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, așa cum rezultă din art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Astfel, s-a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost formulată de intimata S.C. A. S.A. într-un dosar înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, ce are ca obiect cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția I penală, formulată de petentul B., excepțiile ridicate vizând dispozițiile art. 72 alin. (8) și ale art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., iar textele de lege nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional.

Referitor la lipsa de conformitate a dispozițiilor art. 72 alin. (8) din C. proc. pen. cu legea fundamentală, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că excepția ridicată nu are legătură cu soluționarea cauzei, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

Or, sub acest aspect, s-a constatat că argumentele prezentate nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate.

În aceste condiții, instanța supremă a apreciat că prin demersul efectuat intimata urmărește modificarea și completarea dispozițiilor art. 72 alin. (8) din C. proc. pen. prin stabilirea posibilității suspendării cauzei a cărei strămutare se solicită, ceea ce transformă Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare.

Totodată, s-a reținut că neconstituționalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia și nu poate fi rezultatul corelării unor norme ce nu au rang constituțional.

Secția penală a instanței supreme a subliniat și faptul că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională.

Așadar, premisa sesizării instanței constituționale o constituie constatarea, inter alia, că prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește, în mod real și efectiv, să obțină concursul Curții, în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale.

Prin urmare, instanța supremă a constatat că, în speță, o atare premisă nu este realizată întrucât autorul excepției nu tinde la declanșare unui mecanism de cenzură implicită, pe calea excepției de neconstituționalitate, a concordanței dintre o normă legală și exigențele Constituției României, ci, în realitate, dorește modificarea și completarea conținutului art. 72 alin. (8) din C. proc. pen. prin instituirea unor noi cazuri de suspendare a judecății cauzei, ceea ce ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare în raport cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., s-a constatat că nici aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei, dat fiind faptul că, obiectul dosarului în care a fost invocată excepția îl constituie cererea de strămutare a unei cauze și nu o cale de atac promovată împotriva unei soluții pronunțate în conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (1) din C. proc. pen., doar în această ultimă situație putându-se aprecia că autorul excepției ar avea un interes legitim.

Așadar, s-a opinat că prevederile a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură și nu pot influența modalitatea de rezolvare a cererii cu care este investită instanța în dosarul de față, apreciindu-se totodată că, pentru a avea o înrâurire asupra soluționării cauzei, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (6) din C. proc. pen. trebuia ridicată în cadrul unei eventuale căi de atac promovate împotriva sentinței pronunțate în cererea de strămutare.

Împotriva încheierii din data de 11 februarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, la data de 14 februarie 2021, intimata S.C. A. S.A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la 22 martie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public, precum și cele ale reprezentantului intimatei fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul declarat de intimata S.C. A. S.A., prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, constată că acesta a fost tardiv formulat, din următoarele considerente:

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) din aceeași lege, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Aceleași dispoziții legale anterior menționate reglementează posibilitatea exercitării căii de atac împotriva unei astfel de încheieri, la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În prezenta cauză, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (8) și art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., formulată de intimata S.C. A. S.A., a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 11 februarie 2021.

Instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al activității judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale.

De asemenea, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., la calcularea termenelor pe ore nu se socotește ora la care începe să curgă termenul, nici ora la care acesta se împlinește.

În acest context, se reține că termenul pe ore va începe să curgă la cel din urmă moment la care putea să fie considerat că persoana în favoarea căruia este instituit termenul a luat cunoștință de pronunțarea soluției dispuse în respectiva cauză.

Prin urmare, cum nu a fost indicată ora pronunțării hotărârii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționalitate cu excepția de neconstituționalitate invocată, se consideră că soluția a fost pronunțată la ultima oră de la sfârșitul zilei de 11 februarie 2021, respectiv la ora 24:00.

În aceste condiții, termenul de 48 de ore, prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, a început să curgă la data de 12 februarie 2021, la ora 01:00 AM și s-a împlinit la data de 14 februarie 2021, ora 2:00 AM.

Verificând respectarea termenului de declarare a recursului, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că intimata S.C. A. S.A. a transmis cererea de recurs, prin e-mail, la data de 14 februarie 2021, orele 02:05 PM . Cum termenul de declarare a căii de atac s-a împlinit la data de 14 februarie 2021, orele 2:00 AM, se constată că intimata a exercitat calea de atac a recursului cu depășirea termenului legal de 48 de ore prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Față de considerentele expuse anterior, constatând ca recursul a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, va respinge, ca tardiv, recursul formulat de intimata S.C. A. S.A. împotriva încheierii din data de 11 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de intimata S.C. A. S.A. împotriva încheierii din data de 11 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2021.