ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 739/2018

Deliberând, în condițiile art. 395 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.05.2015 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (Civil) din Ministerul Afacerilor Interne a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care: să se constate că folosirea neautorizată de către pârâtul A. a denumirii S.N.P.P.C și a însemnului încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamantului asupra mărcii "Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual S.N.P.P.C. "; să fie obligat pârâtul să înceteze de îndată folosirea neautorizată pe teritoriul României și să se abțină de la orice utilizare a însemnului conflictual S.N.P.P.C.-I.G.P.R. Romanian Police Trade Union în asociere cu serviciile din clasele 35, 41 și 45; să fie obligat pârâtul la plata de daune interese pentru prejudiciul cauzat prin folosirea neautorizată a mărcii; să se dispună publicarea pe cheltuiala pârâtului a dispozitivului hotărârii judecătorești într-o publicație de circulație națională și să fie obligat acesta la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 4 și 36 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Prin sentința civilă nr. 354 din 23.03.2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului trei al cererii privind obligarea pârâtului la plata daunelor interese, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea privind capetele de cerere 1, 2 și 4 și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârât, în sumă de 2.500 RON.

Prin Decizia nr. 907/A din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (Civil) din Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței primei instanțe, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis, în parte, acțiunea. A fost obligat pârâtul A. să înceteze de îndată folosirea pe teritoriul României a mărcii naționale combinate nr. x "Sindicatul National al Polițiștilor și Personalului Contractual S.N.P.P.C. " pentru activități corespunzătoare serviciilor din clasele 35, 41 și 45 din clasificarea de la Nisa și a fost respinsă acțiunea pentru rest. S-a păstrat dispoziția privind renunțarea reclamantului la judecarea unui capăt de cerere și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 10.450 RON cheltuieli de judecată în prima instanța și în apel, reduse proporțional cu admiterea acțiunii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A., criticând-o pentru următoarele motive, susținute pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

a. Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dispozitivul deciziei este în contradicție cu considerentele, prin aceea că deși în acestea se vorbește numai despre utilizarea însemnului conflictual ca fiind susceptibil de a aduce atingere funcției mărcii titularului, în speță reclamantul, în dispozitiv se face referire la obligația de a înceta de îndată folosirea pe teritoriul României a mărcii naționale combinate nr. x "Sindicatul National al Polițiștilor și Personalului Contractual S.N.P.P.C."

Or, pârâtul nu a folosit niciodată această marcă, iar sindicatul nu a cerut prin cererea introductivă să se interzică folosirea mărcii tocmai pe acest considerent și, ca atare, nici nu a administrat probe în acest sens.

Ceea ce a folosit în mod justificat la vremea respectivă și cu acordul liderilor de sindicat, atât timp cât ei au fost de acord să se fotografieze sub acest însemn, a fost așa-zisul însemn conflictual și la care dispozitivul hotărârii Curții de Apel nu face nicio referire.

Dispozitivul trebuie să cuprindă soluția dată cererilor deduse judecații și, pe de altă parte, să decurgă în mod logic și convingător din considerentele hotărârii, conform art. 425 alin. (1), lit. b) C. proc. civ.

În consecință, având în vedere motivele de apel care se referă la interzicerea folosirii însemnului conflictual, soluția din dispozitiv nu este motivată atât timp cât ea se referă la interdicția de a folosi marca înregistrată, iar considerentele au în vedere interdicția de a folosi însemnul conflictual fără a face vreo referire la marcă.

b. Sub incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Așa cum a arătat și tribunalul, actele a căror interzicere poate fi solicitată prin intermediul instanței de judecată și care sunt prevăzute în legea mărcilor la alin. (3) din art. 36 sunt acte de comerț care se aplică comercianților sau producătorilor, iar în cazul de față niciuna dintre părți nu face parte din această categorie socială.

Părțile nu sunt concurenți pe vreun segment de piață, iar prin folosirea însemnului așa-zis conflictual în cadrul organizației din care făcea parte la vremea respectivă nu au fost lezate interesele S.N.P.P.C. civ., dimpotrivă, a fost potențată îndeplinirea scopului Sindicatului prin realizarea intereselor membrilor săi.

Nu s-a demonstrat nici inducerea în eroare a consumatorilor de către pârât, atât timp cât însuși președintele S.N.P.P.C. apare în fotografiile prezentate ca dovezi de către Sindicat în susținerea cererii deduse judecații.

c. În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat, solicită a se constata că acesta este disproporționat de mare față de numărul de termene și de activitatea desfășurată de apărător și, ca atare, să fie redus.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului, în considerarea argumentelor ce succed:

a. Prin decizia de apel s-a confirmat sentința primei instanțe, prin care s-au constatat cvasi-identitatea între semne și utilizarea de către recurentul pârât, iar argumentele reținute au justificat dispoziția concretizată nu numai în dispozitiv ci și în considerente, neputându-se reține incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - o posibilă contrarietate între dispozitiv și considerente neputând fi oricum cenzurată în temeiul acestor dispoziții procedurale.

Dispoziția instanței se circumscrie cadrului procesual al litigiului de față, respectiv scopului urmărit prin petitele formulate de către reclamant, acesta fiind, de altfel, partea care ar fi putut reclama o vătămare din această perspectivă.

b. În cauză nu s-au încălcat sau aplicat greșit normele de drept material, pentru a fi atrasă incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, aplicat în cauză, " (1) Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii. (2) Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său: (…) b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă; (…) (3) În aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte: (…); b) (…) prestarea serviciilor sub acest semn; (…) d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate. "

Prin cererea de recurs s-a recunoscut folosirea semnului, subliniindu-se însă o justificare prin acordul liderilor de sindicat, motivată pe faptul că aceștia au fost de acord să se fotografieze sub acest semn - ipoteză care ar pune în discuție consimțământul titularului mărcii.

Instanța de apel a constatat că utilizarea în cadrul comerțului este dovedită prin probele administrate în fața primei instanțe - la fila 91 vol. I din dosarul de fond fiind depus un afiș pe care este aplicat semnul conflictual (pe acesta fiind menționat anul 2015) - reținând și că intimatul-pârât a recunoscut în mod constant, de-a lungul procesului, folosirea semnului în litigiu în activitatea sa, atât prin întâmpinarea formulată în primă instanță, cât și prin răspunsurile la interogatoriul administrat de reclamantă.

S-a constatat totodată și că intimatul reclamant a susținut și dovedit faptul că recurentul pârât a fost exclus din Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (Civil) din Ministerul Afacerilor Interne, la data de 10.09.2013, prin Hotărârea Biroului Executiv Central al S.N.P.P.C. nr. 169, validată prin Hotărârea nr. 3 din 5.10.2013 a Consiliului General al S.N.P.P.C - prin sentința civilă nr. 36 din 13.01.2015 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014 Tribunalul București confirmând legalitatea Hotărârii de excludere prin respingerea contestației formulată.

În raport de această situație de fapt, în mod corect s-a reținut de instanța de apel că utilizarea semnului similar cu marca intimatului reclamant a avut loc fără consimțământul titularului - titular care este, oricum, diferit de liderii săi, de a căror poziție se prevalează recurentul.

Cu referire la sentința primei instanțe, recurentul pârât a mai susținut că actele a căror interzicere poate fi solicitată în temeiul art. 36 din Legea nr. 84/1998 sunt acte de comerț care se aplică comercianților sau producătorilor, iar în cazul de față niciuna dintre părți nu face parte din această categorie socială.

Așa cum rezultă din dispozițiile legale incidente, mai sus subliniate, protecția este asigurată prin lege titularului mărcii și, cum în mod corect a reținut și instanța de apel, faptul că intimatul - reclamant este un sindicat, organizație profesională fără scop lucrativ, nu constituie un impediment în a beneficia de această protecție atât timp cât deține o marcă înregistrată. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, dreptul asupra mărcii este dobândit și protejat prin înregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

În ceea ce privește aceeași critică referitoare însă la calitatea recurentului pârât, art. 36 alin. (2) din lege face referire la interzicerea folosirii mărcii de către terți, neimpunând în privința acestora calitatea de comerciant sau de producător - numai cerința folosirii în activitatea comercială, cerință reținută de instanța de apel și necontestată în cadrul recursului.

Relativ la inducerea în eroare a destinatarilor mărcii și semnului utilizat de către recurentul pârât, instanța de apel a reținut, pe de o parte, că în privința comparării produselor/serviciilor este îndeplinit și acest element de analiză a riscului de confuzie, serviciile protejate de marcă fiind identice cu cele în privința cărora se reclamă folosirea semnului, iar, pe de altă parte, că este întrunită și condiția ca utilizarea semnului să fie susceptibilă a aduce atingere funcțiilor mărcii titularului, în special funcției esențiale a mărcii, aceea de indicare a originii serviciilor protejate de marcă.

Astfel, în prezența unor servicii identice, purtând semnul în litigiu, consumatorul mediu român își va aminti atât semnul verbal din componența mărcii titularului, scris în mod identic - S.N.P.P.C. - cât și elementul figurativ din componența mărcii, respectiv cercul în interiorul căruia este reprezentat conturul hărții României. Chiar dacă conturul hărții României din marca apelantului nu beneficiază de protecție, există cvasi-identitate între semne, având în vedere identitatea culorilor și faptul că sunt folosite în același mod în semnul incriminat, precum și identitatea modului de așezare a acestui element grafic în ansamblul semnelor analizate. În aceste condiții, consumatorul mediu român al serviciilor protejate de marca înregistrată ar putea considera că semnul folosit de intimatul pârât are aceeași proveniență cu marca ori ar putea considera că există o legătură între titularul mărcii și intimatul pârât.

Aceste constatări ale instanței de apel, necontestate, sunt de natură a susține riscul de confuzie, cum a și reținut instanța de apel, fiind făcute după înlăturarea apărărilor referitoare la caracterul licit al folosirii semnului, context în care nu poate fi primită nici critica de recurs în sensul că nu s-a demonstrat inducerea în eroare a consumatorilor de către pârât, atât timp cât însuși președintele reclamantului intimat apare în fotografiile prezentate ca dovezi în cauză.

În aprecierea cerințelor pe care le impune art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 este avut în avut în vedere consumatorul mediu vizat de serviciile protejate prin înregistrarea mărcii și prin folosirea semnului, servicii constatate a fi identice - aspect necontestat prin cererea de recurs și față de care pârâtul recurent nu poate reclama lipsa concurenței.

Orice analiză privind lezarea sau nu a intereselor intimatului reclamant, subliniată în cadrul recursului, este exclusă de textul legal aplicabil și drepturile conferite titularului mărcii.

c. În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recurentul pârât a fost obligat prin decizie la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorarii de avocat și taxe de timbru, reduse proporțional cu admiterea acțiunii.

Motivul de recurs referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată pune în discuție modul de apreciere a acestuia de către instanța de apel, respectiv temeinicia deciziei și nu poate fi astfel cenzurat din perspectiva motivelor de legalitate reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, în considerarea acestor argumente care susțin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 496 alin. (1) C. proc. civ., dispunând în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 907/A din data de 23 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2018.