ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 570/2016

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Biroul Fiscal Comunal Săvârșin, anularea deciziei de impunere privind TVA și alte obligații fiscale stabilite la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale, cu nr. 8286/17.06.2013, precum și a raportului de inspecție fiscală ce a stat la baza acesteia, cu nr. 8285/17.06.2013. 1.

Declinarea de competență Prin Sentința civilă nr. 182/30.01.2014, Tribunalul Arad și-a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara competența materială de soluționare în primă instanță a cererii, reținând că litigiul de față privește un act administrativ fiscal emis pentru o valoare de 1.285.061 RON. 1.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 107 din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat ca insuficient timbrată cererea promovată și precizată de reclamantul A. 1.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 107 din 9 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În motivarea cererii, recurentul a susținut că prima instanță greșit a reținut necompletarea taxei judiciare de timbru cu suma de 250 RON și a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată, întrucât recurentul-reclamant achitase taxa respectivă, așa cum rezultă din chitanța seria AR-BIR-14 nr. 972 din data de 07.04.2014, comunicată instanței de judecată în data de 08.04.2014. 1.

Apărările intimatei Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, argumentând că recurentul nu s-a conformat obligației puse în vedere de instanța de judecată. 2. Procedura de soluționare a recursului 2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iunie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din 17 noiembrie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul reclamantului A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului. 3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar 3.1. Analiza motivelor de casare invocate Recursul este nefondat. Se reține, astfel, că, pentru termenul de judecată din data de 09.04.2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus citarea reclamantului-recurent, A., cu mențiunea de a face dovada completării taxei judiciare de timbru cu suma de 250 RON, în aplicarea art. 16 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013. La termenul de judecată din data de 09.04.2014 instanța de fond, constatând că reclamantul nu s-a conformat dispoziției comunicate prin citație, a anulat cererea, ca insuficient timbrată. Potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dispozițiile art. 197 C. proc. civ. stabilesc că neîndeplinirea acestei obligații de plată la termenul stabilit de instanța de judecată se sancționează cu anularea cererii. Examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că la dosarul de fond nu se găsește nici o dovadă a depunerii, în copie sau original, a chitanței seria AR-BIR-14 nr. 972 din data de 07.04.2014, invocată de recurent și depusă în original la dosarul de recurs. Înscrisurile depuse în recurs cu scopul de a dovedi transmiterea prin fax, în data de 08.04.2014, a chitanței sus-menționate, către Curtea de Apel Timișoara, nu sunt concludente, în condițiile în care nu conțin mențiuni despre numărul de fax al destinatarului comunicării, care să permită identificarea acestuia, și nici date privind sursa comunicării. În aceste condiții, neexistând elemente probatorii care să susțină, în mod convingător, argumentele recurentului privind depunerea dovezii îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru în termenul stabilit de instanța de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.