ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4476/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 19

decembrie 2006, reclamantul H.I. a chemat în judecată Serviciul Român de

Informații, solicitând anularea ordinului nr. D.P. 01404 din 31 octombrie 2006

prin care a fost trecut în rezervă, reîncadrarea în funcția deținută și

obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite, cu drept de

pensie.

Sentința civilă nr. 175 din 22 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin care a fost admisă

acțiunea, a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și

f

iscal, care,

prin decizia nr. 3901 din 16 octombrie 2007 a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru stabilirea situației de fapt reale și justa

soluționare a litigiului.

În fond după casare, prin precizările

formulate oral și depuse în scris în ședința publică de la 15 mai 2008,

reclamantul a solicitat pe lângă anularea ordinului de trecere în rezervă și

anularea tuturor actelor ce au stat la baza emiterii acestui înscris, respectiv

procesul-verbal de ședință al Biroului Executiv al Consiliului Director al SRI

înregistrat la 28 august 2006.

Prin sentința civilă nr. 445 din 22 mai

2008, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat Ordinul nr.D.P. 01404 din 31

octombrie 2006 și a dispus obligarea pârâtului să-l reîncadreze pe reclamant pe

ultima funcție avută anterior trecerii în rezervă, să-i plătească drepturile

cuvenite de la data trecerii în rezervă și până la reîncadrarea efectivă,

precum și 4.934,5 lei cheltuieli de judecată.

Instanța a respins restul pretențiilor,

respectiv cererea de anulare a actului emis de Biroul Executiv al Consiliului

Director al SRI privind ședința din zilele de 17-18 august 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut în esență că actul de trecere în rezervă a reclamantului

este nelegal și netemeinic, fiind dat cu exces de putere, prin încălcarea

dreptului la muncă prevăzut la art. 41 din Constituția României.

Referitor la solicitarea de anulare a

procesului-verbal al ședinței din zilele de 17-18 august 2006, instanța de fond

a reținut că acel înscris nu influențează și nu are legătură cu actul

administrativ atacat, nu îmbracă forma unei operațiuni tehnice administrative

pregătitoare, act care să fie menționat ca atare în partea introductivă a

ordinului de trecere în rezervă.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamantul H.I., criticând-o numai sub aspectul respingerii solicitării de

anulare a procesului-verbal al ședinței din 17-18 august 2006 al Biroului

Executiv al Consiliului Director al SRI, care cuprinde „punctul de vedere” ce a

stat la baza emiterii ordinului de trecere în rezervă.

Prin întâmpinare, Serviciul Român de

Informații a arătat că, după pronunțarea sentinței, a procedat la punerea ei în

executare, astfel încât prin Ordinul D.P. nr. 0392 din 24 iunie 2008 a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția deținută anterior, cu plata retroactivă a

drepturilor bănești cuvenite.

În această întâmpinare, pârâtul a

susținut că recursul apare lipsit de interes, fiind totodată, și nefondat, în

cererea formulată reclamantul neevidențiind niciun motiv de nelegalitate din

cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Examinând cererea în raport de motivele

invocate și de prevederile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va

constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (6) teza a

II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazul admiterii

acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în

judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului

administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acesta.

În afara acestor situații, instanța este

competentă să se pronunțe, în conformitate cu art. 18 alin. (2) din aceeași

lege, și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza

emiterii actului supus judecății.

În cauză, instanța de fond a reținut în

mod întemeiat că punctul de vedere exprimat în procesul-verbal al ședinței

Biroului Executiv al Consiliului Director al SRI din zilele de 17-18 august

2006 nu a stat la baza emiterii ordinului de trecere în rezervă din oficiu, a

reclamantului, această măsură fiind determinată, conform mențiunilor cuprinse

în act, de nevoile instituției, motivată în drept conform art. 43 alin. (1)

lit. b), art. 85 alin. (1) lit. e) și alin. (2) din Legea 80/1995 privind

Statutul cadrelor militare.

Actul administrativ ce a produs efecte

juridice, ordinul nr. 01404 din 31 octombrie 2006 a fost anulat de instanță, ca nelegal, pârâtul punând de altfel, în executare dispozițiile

sentinței privind reîncadrarea și plata drepturilor salariale cuvenite.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de H.I. împotriva

sentinței civile nr. 445 din 22 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3

decembrie 2008.