ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 313/2009

Ședința publică

de la 5 februarie

2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 9502 din 3

noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în

dosar nr. 5085/3/2006 s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S.C. în contradictoriu

cu pârâta SC E.C.H. SRL București.

S-a dispus rezilierea contractului de

construire nr. 15020 din 22 martie 2005.

A fost obligată pârâta la plata către

reclamant a sumei de 188.459,72 RON cu titlu de despăgubiri și 7.567 RON

cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei sentințe s-a reținut

că în cauza de față pârâta s-a obligat ca urmare a încheierii cu reclamanta a

două contracte respectiv de prestări-servicii nr. 14227 din 16 decembrie 1994

și de construire nr. 15020 din 22 martie 2005, să ofere pârâtului consultanță

tehnico-economică și juridică în scopul pregătirii contractelor de antrepriză

generale necesare construirii unui apartament cu trei camere în cadrul

Ansamblului Rezidențial Giulești și construirea efectivă a apartamentului. S-a

mai reținut că prin încheierea din 12 iunie 2006 a fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâtă.

Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile

asumate prin contracte în sensul că la termenul contractual stabilit la 30

septembrie 2005 nu a putut preda beneficiarului reclamant apartamentul pe care

s-a obligat să-l construiască.

Pârâta s-a apărat că la data de 27

septembrie 2005 ar fi înștiințat pe reclamant ca urmare a condițiilor

meteorologice nefavorabile în perioada 14 - 26 septembrie 2005, a fost în imposibilitate de a continua lucrarea, solicitând o decalare de termen de circa 15

zile.

Reclamantul a cerut la A.N.M. situația condițiilor metrologice în perioada invocată de pârâtă și ca urmare a aflat

că în zona cartierului Dolce Vita Giulești nu există risc de inundații chiar în

situații deosebite.

A notificat astfel cu adresa nr. 1161 din

17 octombrie 2005 pe pârâtă că a depășit ultimul termen convenit pentru

predarea lucrării la 30 septembrie 2005, cerându-i să-și îndeplinească de

îndată obligația asumată, în caz contrar va face aplicarea art. IX 2 alin. (2)

lit. b) din contract, transmițându-i astfel somația de încetare a contractului

(pag.30 dosar fond).

Din analiza actelor depuse la dosar,

verificând conținutul contractelor încheiate de părți, instanța de fond a

reținut ca fiind îndeplinită procedura prevăzută de art. IX 2 alin. (2) lit. b)

și art. IX-3 alin. ultim din contractul de construire nr. 15020 din 22 martie

2005, potrivit cărora prevederile referitoare la reziliere nu înlătură

răspunderea părții care în mod culpabil a cauzat încetarea contractului. Ținând

seama de dispozițiile art. 1020-1021 C. civ., a pronunțat sentința de mai sus.

Împotriva sentinței nr. 9502 din 3

noiembrie 2006 a declarat apel pârâta SC E.C.H. SRL criticând sentința atacată

ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

- consideră ca fiind un caz de forță

majoră declanșarea procedurii de faliment a societății M.T.S.L.G., că față de

această situație în calitatea sa de constructor nu a avut nicio vină față de

beneficiar, date fiind și condițiile meteo, ce au fost aduse la cunoștința

intimatului;

- că într-un contract de construire,

termenele de predare a unei lucrări nu sunt obligaționale;

- că nu s-ar fi aplicat corect

dispozițiile art. 1082-1084 C. civ.;

- că și intimatul-reclamant ar fi

avut culpa sa, dar aceasta nu a mai fost analizată de instanță.

Prin decizia comercială nr. 235 din 10

mai 2007 Curtea de Apel București a anulat ca netimbrat apelul declarat de SC E.C.H.

SRL.

Prin decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 3720 din 16 noiembrie 2007 s-a reținut că apelanta a

făcut dovada timbrării apelului, și ca urmare a admis recursul SC E.C.H. SRL, a

casat decizia Curții de Apel București nr. 235 din 10 mai 2007 și s-a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași instanță, unde s-a format prezentul dosar nr. 8511/2/2007.

În acest dosar apelanta face și

unele precizări ale motivelor de apel în care susține că sumele deja achitate

nu mai pot fi restituite reclamantului-intimat față de dispozițiile art. IX 3

din contractul de construire nr. 15020 din 22 martie 2005 încheiat între părți.

Referitor la dobânzi cere să se facă aplicarea art. 1086 C. civ., iar față de

dispozițiile cuprinse în art. IX 1 unde se face referire la clauza penală,

consideră că aplicându-se și dispozițiile art. 1087 C. civ., nu ar mai datora

reclamantei nimic, valoarea clauzei penale fiind doar 7.570 RON, reprezentând

10% din valoarea neexecutată a contractului de construire.

Cere astfel admiterea apelului,

admiterea excepțiilor de neexecutare a contractului și a inadmisibilității

cererii în raport de cerințele art. IX 3 alin. (3) și în consecință respingerea

cererii formulate de intimatul-reclamant ca netemeinică și inadmisibilă în ceea

ce privește capătul doi de cerere.

Prin întâmpinare la cererea de apel

intimatul cere respingerea apelului motivat de faptul că sumele achitate

apelanta trebuie să i le restituie conform contractului, pentru că aceasta nu

și-a îndeplinit obligația contractuală asumată, mai mult construcția, conform

art. 1.3 alin. final, trece în proprietatea beneficiarului numai după

finalizarea construcției și după semnarea unui contract de vânzare-cumpărare.

Contractul de construire nu este translativ de proprietate și până la semnarea

contractului de vânzare-cumpărare în condițiile articolului mai sus arătat,

construcția rămâne în proprietatea apelantei.

Oricum sumele sunt plătite, iar

pentru factura pe care apelanta o consideră cu întârziere, a fost sancționat de

aceasta.

Depune întâmpinare și la precizarea

motivelor de apel, cerând respingerea acestora deoarece nu au fost discutate în

fața instanței de fond care a rejudecat litigiul și oricum sunt și

neîntemeiate.

Apelul este nefondat.

Analizând, sentința în raport de

criticile formulate, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin

decizia nr. 114 din 29 februarie 2008, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța a reanalizat devolutiv, materialul probatoriu, a confirmat starea de

fapt reținută la fond, conform căreia apelanta nu și-a îndeplinit obligațiile

asumate prin contractul încheiat, care în raport de art. 969 C. civ. reprezintă

legea părților.

Instanța de apel, a apreciat că

încălcarea de către apelantă a termenului de predare a construcției conform

contractului nu poate fi alta, decât aceea prevăzută de art. IX 3 care dă

dreptul beneficiarului de a cere rezilierea contractului, lucru pe care aceasta

l-a și făcut.

Instanța a înlăturat susținerile

apelantei legate de condițiile meteo nefavorabile, confirmând culpa acesteia în

îndeplinirea obligațiilor contractuale.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs pârâta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în justificarea căruia a susținut în esență că, instanțele au

stabilit greșit ca fiind îndeplinite condițiile pentru rezilierea contractului

nr. 15020 din 22 martie 2005, pe considerentul că nu și-a îndeplinit

obligațiile contractuale.

Examinând recursul în raport de

motivul de recurs motivat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Din examinarea susținerii de fapt a

acestuia, rezultă că recurenta nu invocă, în realitate motivele de nelegalitate

care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci

motive de netemeinicie, ce vizează stabilirea stării de fapt, a condițiilor ce

au determinat nerealizarea obligațiilor contractuale.

Așadar, trimiterile la clauzele

contractuale și la nerespectarea lor se fac tot prin prisma aprecierii probelor

administrate, reclamanta nefăcând trimitere la eventuale texte legale,

interpretate s-au aplicate greșit de instanța de apel.

Or, aceste aspecte s-au analizat la

fond și în mod devolutiv în apel, când s-a constatat că acțiunea este

întemeiată pe dispozițiile incluse în cap. IX.2 alin. (2) precum și

dispozițiile art. IX.3 alin.ultim, potrivit cărora prevederile referitoare la

reziliere nu înlătură renunțarea părții care în mod culpabil a cauzat încetarea

contractului în condițiile art. 1020-1021 C. civ.

Așa fiind, pentru cele ce preced, în

baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

În baza art.274 C. proc. civ.,

recurentul urmează a fi obligat la cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC E.C.H.

SRL București, împotriva deciziei nr. 114 din 29 februarie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de

judecată către intimatul-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 februarie 2009.