ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1268/2016

HOTĂRÂRE

02.06.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1268/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1268/2016

Deliberând asupra conflictului negativ de competența, constata următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2015, pe rolul Judecătoriei Iași, secția civilă, sub nr. x/245/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D. pentru ca, în baza probelor ce se vor administra, să se constate că pârâtul C. este tatăl copilului A. și să se facă cuvenitele mențiuni cu privire ia numele reclamantei în certificatul de naștere.

De asemenea, reclamanta a solicitat ca instanța să constate că pârâtul D. nu este tatăl copilului A.

În fapt, reclamanta a arătat că, în perioada concepției sale, mama sa era căsătorită cu pârâtul D., însă a avut relații extraconjugale cu pârâtul C. La acel moment relațiile conjugale erau întrerupte, pârâta B. locuind în fapt, la părinții săi în Iași.

Întrucât pârâtul D. manifesta dezinteres în promovarea unei acțiuni în tăgada paternității, iar pârâtul C. nu dorește, de bunăvoie, să recunoască paternitatea reclamantei, aceasta a solicitat înlăturarea prezumției de paternitate a fostului soț al mamei și stabilirea paternității față de tatăl biologic.

Judecătoria Iași, învestită de către reclamanta A. cu soluționarea cererii de chemare în judecată, privind "tăgadă de paternitate, stabilire paternitate și încuviințare nume minor", prin Sentința civilă nr. 13590 din 20 noiembrie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași asupra capătului de cerere privind "tăgadă de paternitate"; a declinat cauza având ca obiect "tăgadă de paternitate", formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul D., cu citarea intimatei B., în favoarea Judecătoriei Giurgiu; a disjuns cererea având ca obiect "stabilire paternitate" și "încuviințare nume minor" formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul C., cu citarea intimatei B. și a dispus formarea unui alt dosar.

Pentru a se pronunța astfel, cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași asupra cererii de tăgadă paternitate formulată în contradictoriu cu pârâtul D., cu domiciliul în municipiul Giurgiu, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., iar competența teritorială este de ordine publică, potrivit interpretării per a contrario a dispozițiilor art. 126 C. proc. civ.

Întrucât municipiul Giurgiu este arondat Judecătoriei Giurgiu, potrivit H.G. nr. 337 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, în temeiul art. 132 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Pentru o mai bună administrare a justiției, a disjuns cererea de chemare în judecată având ca obiect "stabilire paternitate și încuviințare purtare nume minor" formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul C. și cu citarea intimatei B. și a dispus înaintarea cererii la Registratura - Arhiva Iași în vederea repartizării manuale la același complet.

Judecătoria Giurgiu, învestită prin declinare de Judecătoria Iași, prin Sentința civilă nr. 3438 din 3 mai 2016, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Iași și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Giurgiu a reținut că regula generală prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. este în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, iar, pentru situația pluralității de pârâți, art. 112 C. proc. civ. prevede posibilitatea reclamantului de a introduce cererea la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

În mod particular, pentru cererile privitoare la stabilirea filiației, se atribuie competența alternativă de soluționare în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului - art. 113 pct. 1 C. proc. civ.

Competența instanței de tutelă și de familie este o competență de ordine privată, în considerarea naturii interesului ocrotit, aspect ce rezultă și din stabilirea unor norme de competență alternativă și din modul de formulare a articolelor care conțin norme de competență exclusivă, art. 117 - 121 C. proc. civ.

În consecință, excepția necompetenței teritoriale de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe - art. 130 alin. (3) C. proc. civ.,

Instanța a observat că, în speță, pe de-o parte, există o pluralitate de pârâți, dintre care unul are domiciliul în com. Valea Lupului, jud. Iași, iar, pe de altă parte, competența teritorială nu are un caracter exclusiv pentru a putea fi invocată din oficiu de către judecător. Pârâtul D., care ar fi avui interesul de a invoca, eventual, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași nu a formulat întâmpinare.

În concluzie, judecătoria Giurgiu a constatat că la primul termen de judecată cu părțile legal citate, Judecătoria Iași avea dobândită competența sub aspect teritorial, prin alegerea de competență efectuată de reclamantă în condițiile art. 112 și art. 116 C. proc. civ. și prin neinvocarea excepției de necompetență de către partea căreia legea îi recunoaște acest drept.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Conform prevederilor cuprinse la art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Art. 129 C. proc. civ. reglementează excepțiile de necompetență, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar, la alin. (2) pct. 3, stipulează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Dispozițiile art. 130 alin. (3) din același act normativ prevăd că "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, sunt incidente dispozițiile art 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dispoziții derogatorii de la norma generală stipulată în art. 107 din acest act normativ. În speță nu a fost instituită o normă de competență teritorială exclusivă, ci, în termenii indicați de textul legal mai sus arătată, o normă de competență alternativă, fiind vorba de o acțiune privitoare la stabilirea filiației.

Prin urmare, reclamanta a putut opta între mai multe instanțe deopotrivă competente - instanța de la domiciliul pârâtului sau instanța de la domiciliul său (în com. Valea Lupului, jud. Iași), alegând, conform art. 116 C. proc. civ., să introducă acțiunea la Judecătoria Iași.

Pe de altă parte, în cauză, pârâtul D. nu a formulat întâmpinare, deși a primit personal comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate, conform dovezii de la dosarul declinat, ceea ce înseamnă că, la primul termen de judecată cu părțile legal citate, Judecătoria Iași avea dobândită, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., competența sub aspect teritorial, prin alegerea de competență efectuată de reclamantă în condițiile art. 116 C. proc. civ.

Așadar, la primul termen de judecată cu părțile legal citate, eventuala necompetență teritorială de ordine privată era acoperită prin neinvocarea excepției de către partea interesată în termenul de decădere expres prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ. Judecătoria Iași a rămas competentă să judece litigiul, doar partea interesantă putând invoca excepția de necompetență teritorială în situația de față.

În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, instanța competentă teritorial față de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 și art. 116 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 129 și 130 alin. (3) C. proc. civ.