ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1335/2016

HOTĂRÂRE

09.06.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1335/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1335/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 29 septembrie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună ca autoritatea părintească să fie exercitată asupra minorului C. în mod exclusiv de către mamă, locuința minorului să fie stabilită la mamă, iar pârâtul să fie obligat la plata unei contribuții la cheltuielile de creștere și educare a minorului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în urma unei relații de concubinaj cu pârâtul, s-a născut minorul C., iar de la nașterea minorului reclamanta a fost singura care s-a ocupat de creșterea și întreținerea acestuia.

În drept, au fost invocate prevederile art. 398, art. 400 alin. (1), art. 402, art. 499, art. 529 C. proc. civ. și cele ale Legii nr. 272/2004.

Prin Sentința civilă nr. 491 din 26 ianuarie 2016, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, față de împrejurarea că pârâtul are domiciliul efectiv în orașul Pantelimon.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut, în esență, că în cauzele privitoare la persoane competența teritorială este exclusivă și, având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut expres instanța competentă din punct de vedere teritorial, se impun a fi aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Totodată, instanța a apreciat că dispozițiile art. 114 C. proc. civ. nu sunt incidente în prezenta pricină, întrucât acestea se referă la cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, reținând că dispozițiile C. civ. privind ocrotirea persoanei fizice, cuprinse în Titlul III, privesc trei măsuri de ocrotire a persoanei fizice, respectiv, instituirea tutelei, punerea sub interdicție și instituirea curatelei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cornetu a pronunțat Sentința nr. 1023 din 9 martie 2016 prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, în a cărei rază teritorială își are reședința persoana ocrotită, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

În motivarea sentinței, Judecătoria Cornetu a reținut că, din înscrisurile existe la dosar și din susținerile părților, reclamanta și minorul locuiesc în județul Iași, iar pârâtul domiciliază în orașul Pantelimon, județul Ilfov.

A apreciat că, în cauză, competența este determinată de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. în sarcina instanței de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, în speță minorul C., dispoziție derogatorie de la norma generală.

Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 mai 2016, fiind fixat termen pentru soluționare la data de 9 iunie 2016.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, situația juridică invocată prin acțiunea introductivă derivă din raportul de filiație dintre minor și părinții săi, ceea ce determină incidența regulilor în materia autorității părintești.

În cuprinsul dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ. se prevede că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar, potrivit art. 107 C. civ., procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este cea care hotărăște, potrivit interesului superior al copilului.

Conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile care decurg din exercitarea autorității părintești reglementate de Titlul IV din Cartea a II-a - Despre familie - C. civ.

Totodată, se reține și incidența dispozițiilor art. 265 C. civ., potrivit cărora toate măsurile date prin Cartea a II-a - Despre familie - C. civ. în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă.

De asemenea, art. 505 alin. (2) C. civ. prevede la că dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.

Conform dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin aplicarea prevederilor legale anterior menționate, având în vedere că minorul C., atât la data introducerii cererii de chemare în judecată, cât și în prezent, locuiește cu mama sa, în județul Iași, constatând că Judecătoria Iași este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul prezentei pricini, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.