ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2732/2015

Asupra conflictului negativ de competență

de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București, la data de 13

ianuarie 2015,

reclamanta

E.V. a chemat în judecată pe pârâtul N.D., solicitând exercitarea autorității părintești

asupra minorului N.A.V., rezultat din relația de concubinaj a părților, în comun

de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la mamă și obligarea pârâtului

la plata pensiei de întreținere.

Prin sentința nr. 6566 din 20 mai 2015,

Judecătoria sectorului 4 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței

sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei

Moreni.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se

introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul,

dacă legea nu prevede altfel.

S-a reținut că dispozițiile legale sus-menționate

prin care se stabilește competența teritorială în materia unei pricini referitoare

la persoane sunt imperative, aspect dedus din interpretarea per a contrario a art

126 C. proc. civ. care prevede că părțile pot conveni, în scris sau, în cazul litigiilor

născute, și prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la

bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte

instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece,

în afară de cazul când această competență este exclusivă,

Instanța a reținut că în cauză fiind vorba

despre o pricină care nu se referă la bunuri sau la drepturi de care părțile pot

să dispună, normele care stabilesc instanța competentă din punct de vedere teritorial

sunt de ordine publică, competența teritorială fiind absolută.

S-a reținut că dispozițiile art. 114

alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză întrucât nu se aplică în cazul

oricărei cereri date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie,

ci numai celor privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv celor prevăzute de

Titlul III, intitulat „Ocrotirea persoanei fizice", al Cărții I, „Despre persoane",

C. civ.

Prin sentința nr. 594 din 15 octombrie

2015, Judecătoria Moreni, a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei

sectorului 4 București și, constatând ivit conflict negativ de competență, a suspendat

judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

În motivarea sentinței, s-a reținut că,

în cauză, competența se determină în baza art. 114 alin. (1) C. proc. civ., fiind

în prezența unei cereri privind ocrotirea persoanelor fizice date de C. civ. în

competența instanței de tutelă și familie.

Astfel, s-a arătat că deși este așezat

printre normele care instituie competența materială a instanțelor judecătorești,

art. 114 alin. (1) C. proc. civ., stabilește în realitate o competență exclusivă

în materia litigiilor de familie, în favoarea instanței de la domiciliu persoanei

ocrotite.

Având în vedere că în cauză locuința statornică

a minorului este în municipiul București, acolo unde acesta locuiește cu mama sa,

în aplicarea dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., Judecătoria Moreni a reținut

că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria sectorului

4 București.

Examinând conflictul negativ de competență,

Înalta Curte constată că instanța competentă a soluționa cauza de față este Judecătoria

sectorului 4 București, pentru următoarele considerente:

Dezînvestirea reciprocă a instanțelor aflate

în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite,

respectiv norma de competență de drept comun din art. 107 C. proc. civ. și cea din

art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de chemare în judecată are drept

obiect exercitarea autorității părintești asupra minorului din afara căsătoriei,

în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la marnă și obligarea

pârâtului la plata pensiei de întreținere.

Față de obiectul cererii de chemare în

judecată, se constată că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 114 alin. (1)

C. proc. civ., ce reglementează competența teritorială în cazul cererilor privind

ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și

familie, derogând, în virtutea domeniului limitat de aplicare, de la regula generală

instituită prin art. 107 C. proc. civ.

Din conținutul art. 114 alin. (1) C. proc.

civ., rezultă două cerințe de aplicare a normei, anume să fie vorba despre cereri

vizând ocrotirea persoanei fizice, iar cererile cu acest obiect să fie date de C.

civ. în competența instanței de tutelă și familie.

Cât privește prima condiție, este relevant

art. 106 C. civ., potrivit căruia „Ocrotirea minorului se realizează: prin părinți;

prin instituirea tutelei; prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri

de protecție specială anume prevăzute de lege".

Chiar dacă denumirea „Ocrotirea persoanei

fizice" reflectă un titlu din Cartea I „Despre persoane" a C. civ. (art.

104 - 186), ceea ce ar putea limita domeniul de aplicare al art. 114 alin. (1) C.

proc. civ. doar la cererile din acel titlu, includerea explicită în enumerarea din

art. 106 C. civ., menționată anterior, a măsurilor de ocrotire a minorului prin

părinți în sfera măsurilor de ocrotire a persoanei fizice, justifică aplicarea

art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și în cazul cererilor având ca obiect ocrotirea

minorului prin părinți.

Și cea de-a doua condiție de aplicare a

normei de competență este îndeplinită, deoarece, în conformitate cu art. 265 C.

civ., ce face parte din Cartea a II-a „Despre familie", „Toate măsurile date

prin prezenta carte în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind

aplicarea dispozițiilor prezentei cărți (...) sunt de competența instanței de tutelă".

Așadar, măsurile de ocrotire a minorului prin părinți, inclusiv cele privind exercitarea

autorității părintești, se adoptă de către instanța de tutelă competentă potrivit

legii.

În consecință, în aplicarea art 114

alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererii de chemare

în judecată din prezenta cauză aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială

își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, și nu instanței în a cărei rază

teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului, astfel cum prevede regula generală

din art. 107 C. proc. civ.

Cum la data sesizării instanței, domiciliul

persoanei ocrotite, respectiv al minorului rezultat din conviețuirea părților, se

afla în București, sectorul 4, conform anchetei sociale efectuate de către Serviciul

Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 4 București, urmează a fi stabilită

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27

noiembrie 2015.