ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2732/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București, la data de 13 ianuarie 2015, reclamanta E.V. a chemat în judecată pe pârâtul N.D., solicitând exercitarea autorității părintești asupra minorului N.A.V., rezultat din relația de concubinaj a părților, în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la mamă și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere. Prin sentința nr. 6566 din 20 mai 2015, Judecătoria sectorului 4 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. S-a reținut că dispozițiile legale sus-menționate prin care se stabilește competența teritorială în materia unei pricini referitoare la persoane sunt imperative, aspect dedus din interpretarea per a contrario a art 126 C. proc. civ.

care prevede că părțile pot conveni, în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă, Instanța a reținut că în cauză fiind vorba despre o pricină care nu se referă la bunuri sau la drepturi de care părțile pot să dispună, normele care stabilesc instanța competentă din punct de vedere teritorial sunt de ordine publică, competența teritorială fiind absolută. S-a reținut că dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc.

civ. nu sunt incidente în cauză întrucât nu se aplică în cazul oricărei cereri date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, ci numai celor privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv celor prevăzute de Titlul III, intitulat „Ocrotirea persoanei fizice", al Cărții I, „Despre persoane", C. civ. Prin sentința nr. 594 din 15 octombrie 2015, Judecătoria Moreni, a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București și, constatând ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. În motivarea sentinței, s-a reținut că, în cauză, competența se determină în baza art. 114 alin. (1) C. proc.

civ., fiind în prezența unei cereri privind ocrotirea persoanelor fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și familie. Astfel, s-a arătat că deși este așezat printre normele care instituie competența materială a instanțelor judecătorești, art. 114 alin. (1) C. proc. civ., stabilește în realitate o competență exclusivă în materia litigiilor de familie, în favoarea instanței de la domiciliu persoanei ocrotite. Având în vedere că în cauză locuința statornică a minorului este în municipiul București, acolo unde acesta locuiește cu mama sa, în aplicarea dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., Judecătoria Moreni a reținut că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria sectorului 4 București.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă a soluționa cauza de față este Judecătoria sectorului 4 București, pentru următoarele considerente: Dezînvestirea reciprocă a instanțelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, respectiv norma de competență de drept comun din art. 107 C. proc. civ. și cea din art. 114 alin. (1) C. proc. civ. Cererea de chemare în judecată are drept obiect exercitarea autorității părintești asupra minorului din afara căsătoriei, în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la marnă și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere. Față de obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc.

civ., ce reglementează competența teritorială în cazul cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și familie, derogând, în virtutea domeniului limitat de aplicare, de la regula generală instituită prin art. 107 C. proc. civ. Din conținutul art. 114 alin. (1) C. proc. civ., rezultă două cerințe de aplicare a normei, anume să fie vorba despre cereri vizând ocrotirea persoanei fizice, iar cererile cu acest obiect să fie date de C. civ. în competența instanței de tutelă și familie. Cât privește prima condiție, este relevant art. 106 C. civ., potrivit căruia „Ocrotirea minorului se realizează: prin părinți; prin instituirea tutelei; prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege". Chiar dacă denumirea „Ocrotirea persoanei fizice" reflectă un titlu din Cartea I „Despre persoane" a C. civ.

(art. 104 - 186), ceea ce ar putea limita domeniul de aplicare al art. 114 alin. (1) C. proc. civ. doar la cererile din acel titlu, includerea explicită în enumerarea din art. 106 C. civ., menționată anterior, a măsurilor de ocrotire a minorului prin părinți în sfera măsurilor de ocrotire a persoanei fizice, justifică aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și în cazul cererilor având ca obiect ocrotirea minorului prin părinți. Și cea de-a doua condiție de aplicare a normei de competență este îndeplinită, deoarece, în conformitate cu art. 265 C. civ., ce face parte din Cartea a II-a „Despre familie", „Toate măsurile date prin prezenta carte în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți (...) sunt de competența instanței de tutelă". Așadar, măsurile de ocrotire a minorului prin părinți, inclusiv cele privind exercitarea autorității părintești, se adoptă de către instanța de tutelă competentă potrivit legii.

În consecință, în aplicarea art 114 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată din prezenta cauză aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, și nu instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului, astfel cum prevede regula generală din art. 107 C. proc. civ. Cum la data sesizării instanței, domiciliul persoanei ocrotite, respectiv al minorului rezultat din conviețuirea părților, se afla în București, sectorul 4, conform anchetei sociale efectuate de către Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 4 București, urmează a fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 noiembrie 2015.