ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 584/2016

HOTĂRÂRE

16.03.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 584/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 584/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 29 mai 2015, A. a solicitat, în contradictoriu cu B., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului C. de către reclamantă în mod exclusiv, să se stabilească domiciliul minorului la reclamantă și să se instituie, în sarcina pârâtului, obligația de a plăti o pensie de întreținere în folosul minorului, raportată la media veniturilor pe care acesta le realizează.

Prin sentința nr. 11207 din 7 octombrie 2015, Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale absolute, invocată de instanță din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect exercitare autoritate părintească, stabilire domiciliu minor și pensie de întreținere în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Pornind de la dispozițiile art. 107 C. proc. civ. și de la interpretarea per a contrario a celor cuprinse la art. 126 din cod, instanța a constatat că reiese că, ori de câte ori este vorba de o cauză care nu se referă la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, normele care stabilesc competența teritorială sunt de ordine publică, părțile neputând deroga de la acestea.

A fost înlăturată apărarea reclamantei privitoare la aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., reținându-se că acestea au în vedere competența instanței de judecată în acele proceduri stabilite de Codul civil de ocrotire a persoanei fizice, cuprinse în Titlul III al Cărții I, măsurile fiind instituirea tutelei, punerea sub interdicție, instituirea curatelei. În ceea ce privește celelalte referiri la instanța de tutelă, invocate de reclamantă, din Titlul IV - Autoritatea părintească, s-a constatat că trimiterile legiuitorului au în vedere doar competența materială funcțională a instanței, nu și cea teritorială.

Prin urmare, văzând că domiciliul efectiv al pârâtului este în București, sectorul 6, a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Prin sentința nr. 501 din 25 ianuarie 2016, Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat conflictul negativ de competență și a suspendat, din oficiu, judecata cauzei. A înaintat dosarul în vederea soluționării conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă derogatorie de la cea generală prevăzută de art. 107 din cod, s-a pus problema determinării noțiunii de „cereri privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie”.

Reținând dispozițiile art. 106 și art. 107 alin. (1) C. civ., coroborate cu cele din ansamblul codului și ale Legii nr. 272/2004, ce stabilesc situația juridică a minorilor în general, s-a constatat că exercitarea autorității părintești și, pe cale de consecință, stabilirea locuinței minorului constituie măsuri de ocrotire a minorului prin părinți, care se realizează numai în interesul superior al copilului. Așadar, în sfera cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie intră și cererile având ca obiect exercitarea autorității părintești.

Ca atare, având în vedere că la data formulării cererii de chemare în judecată, domiciliul persoanei ocrotite, respectiv al minorului era situat la mama sa, reclamantă în cauză, în municipiul Iași, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, în considerarea argumentelor ce succed:

Reclamanta a sesizat Judecătoria Iași cu o cerere prin care a solicitat a se dispune exercitarea autorității părintești asupra minorului C. în favoarea sa exclusiv, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său și instituirea, în sarcina pârâtului, a obligației de a plăti o pensie de întreținere în folosul minorului, raportată la media veniturilor realizate de acesta.

Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

Totodată, se reține că art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 stipulează că până la organizarea instanțelor de tutelă și de familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ. și C. proc. civ.

Problema supusă dezbaterii în speță este incidența prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a se determina dacă cererea de chemare în judecată reprezintă o acțiune privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, iar de Codul de procedură civilă în competența teritorială a instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Sub acest aspect, se reține că potrivit art. 105 C. civ., sunt supuși unor măsuri speciale de ocrotire minorii și cei care, deși capabili, din cauza bătrâneții, a bolii sau a altor motive prevăzute de lege nu pot să își administreze bunurile și nici să își apere interesele în condiții corespunzătoare.

Așadar, prin lege, minorii sunt prezumați a fi persoane care necesită măsuri speciale de ocrotire, iar prin dispozițiile art. 106 C. civ. se detaliază modul în care se exercită ocrotirea asupra minorilor și majorilor. Astfel, potrivit alin. (1) „Ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege”, în timp ce, conform alin. (2) al aceluiași articol „Ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdicție judecătorească sau prin instituirea curatelei, în condițiile prevăzute de prezentul cod”.

Coroborând dispozițiile legale menționate cu cele cuprinse în art. 483 C. civ., rezultă cu evidență că în sfera acțiunilor privind ocrotirea persoanei fizice date în competența instanței de tutelă și de familie și care sunt reglementate din punct de vedere al competenței teritoriale prin dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., intră și cererea ce face obiectul prezentului dosar.

Cum în speță, persoana ocrotită, respectiv minorul C. locuiește la mama sa, A., reclamanta din dosar, în municipiul Iași, reținând incidența art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reglementată de art. 107 din cod, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.