ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 753/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 753/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 6 aprilie 2021
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Pitești la data de 9 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat: desfacerea căsătoriei încheiate la data de 9 octombrie 2004 la Primăria comunei Nenciulești, în temeiul dispozițiilor art. 373 lit. c) C. civ. în temeiul art. 397 C. civ., să se dispună exercitarea exclusivă a drepturilor părintești asupra minorului C.; în temeiul art. 400 C. civ., să se dispună stabilirea domiciliului minorului C., la domiciliul acesteia; în temeiul art. 402, art. 529 și următoarele C. civ., să se dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului; în temeiul art. 383 C. civ., să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de D..
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:
2.1. Prin sentința civilă nr. 5604 din data de 23 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.
Pentru a hotărî astfel, a dat eficiență dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., în esență, reținând că ultima locuință comună a soților s-a aflat în localitatea Nenciulești, județul Teleorman, iar pârâtul locuiește în continuare în aceeași localitate, astfel că, judecătoria competentă să soluționeze prezenta cerere de divorț este cea în a cărei circumscripție se află această localitate, respectiv Judecătoria Alexandria.
2.2. Prin sentința civilă nr. 475 din data de 4 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Alexandria a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Astfel, Judecătoria Pitești a făcut aplicarea prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., reținând că niciunul dintre soți nu mai locuiește efectiv la locuința comună, pârâtul locuind în străinătate, iar reclamanta în comuna Budeasa, județul Argeș.
Prin urmare a apreciat că, în speță, instanța competentă a soluționa litigiul se stabilește prin raportare la domiciliul reclamantei, care se află în circumscripția teritorială a Judecătorie Pitești.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Pitești și Judecătoria Alexandria și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ambele instanțe aflate în conflict făcând aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la locuința pârâtului.
Astfel, Judecătoria Pitești a reținut că pârâtul locuiește în comuna Nenciulești, Județul Teleorman, în timp ce, Judecătoria Alexandria a constatat că pârâtul locuiește în străinătate.
Prin prezentul demers judiciar reclamanta A. a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri de divorț, astfel că, în speță, competența teritorială se stabilește în raport de dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:
"Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".
Competența prevăzută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.
Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.
În speță, astfel cum a precizat reclamanta la termenul de judecată din data de 23 octombrie 2019, ultima locuință comună a soților a fost în comuna Nenciulești, județul Teleorman, aspect, de altfel, necontestat de niciuna dintre părți.
În ceea ce îl privește pe pârâtul B., Înalta Curte constată că, deși reclamanta a indicat că acesta are domiciliul în comuna Nenciulești, județul Teleorman, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a menționat că despărțirea în fapt a intervenit în anul 2017, când pârâtul a plecat în Spania.
Totodată, în procesul-verbal întocmit la data de 5 februarie 2021 de organele de poliție, s-a consemnat că, potrivit declarației tatălui pârâtului, acesta locuiește de mai mult timp în Spania.
Prin urmare, față de cele anterior constatate, Înalta Curte reține că, raportat la data formulării prezentei acțiuni (9 martie 2020), pârâtul B. nu mai locuia la adresa la care s-a aflat ultima locuință comună a soților, respectiv în comuna Nenciulești, județul Teleorman, fiind plecat în Spania încă din anul 2017.
Or, cum nici reclamanta A. nu mai locuiește în raza de competență a judecătoriei în a cărei circumscripție se află cea din urmă locuință comună a soților, ci în comuna Budeasca, sat Valea Mărului, Ale. Alunului nr. 1, Județul Argeș, iar pârâtul locuiește în străinătate, instanța competentă a soluționa pricina se stabilește în raport de locuința reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Pitești, în circumscripția căreia se află locuința reclamantei A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2021.