Decizia nr. 746/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1140/2019 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 20 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâții Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate ca măsura sechestrului asigurator înscris în cartea funciară x UAT Voluntari partea III Sarcini de sub C2 asupra A1, Al. l asupra imobilului situat în localitatea Voluntari, județul Ilfov, identificat cu nr. cadastral x (având ca foști proprietari pe B. și C., proprietar actual fiind A. (Romania) S.A., înscris la data de 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 2 februarie 2011 și Ordonanței din 20 ianuarie 2011, menținut prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul penal nr. x/2011, a încetat de drept; să dispună radierea acestui sechestru din cartea funciară a imobilului menționat mai sus.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 1140 din data de 22 mai 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins, ca neîntemeiată, cererea.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia civilă nr. 128A din data de 12 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1140 din data de 22 mai 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și cu intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. A schimbat în parte sentința, în sensul că a admis acțiunea. A constatat încetat sechestrul asigurător înscris în CF x UAT Voluntari, partea a III-a Sarcini de sub C2 asupra A1, A1.1 asupra imobilului din Voluntari, județul Ilfov, nr. cadastral x, înscris la 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 3 februarie 2011 și Ordonanței din 20 ianuarie 2011, menționat prin hotărârile judecătorești din dosarul nr. x/2011. A dispus radierea acestui sechestru din CF a imobilului menționat și a păstrat în rest sentința.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală. Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât, în esență, a susținut următoarele: - în mod greșit Curtea de Apel București și-a fundamentat soluția prin aplicarea în speța dedusă judecății a deciziei nr. 2/2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât respectiva hotărâre vizează chestiuni ce țin de procedura executării silite imobiliare reglementate de art. 813 și următoarele C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speța de față; - prin înscrierea unui sechestru asigurător penal în cartea funciară ori în arhiva electronică de garanții reale mobiliare, efectul de indisponibilizare devine opozabil erga omnes, astfel că interdicția de înstrăinare prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen. produce efecte față de terți, inclusiv față de cei de bună-credință; - sechestrul asigurător nu are natura juridică a unei garanții reale, ci a unui act procesual penal de indisponibilizare a bunului, pentru că acesta să nu poată face obiectul niciunei înstrăinări până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, de condamnare sau de achitare, după caz; - măsura asiguratorie instituită în cursul procesului penal presupune respectarea unor norme speciale, care protejează interesul general, fiind derogatorie de la dreptul comun; - așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, la nivelul instituției se află în executare titlul executoriu reprezentat de sentința penală nr. 2097 din data de 4 decembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 393 din data de 14 martie 2017, pe numele debitorului C. pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 4270945 RON reprezentând confiscare specială și a sumei de 35000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare; - la acest moment Statul Român deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, ce are natura juridică a unei creanțe bugetare ce urmează a fi recuperată în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală; - sechestrul asigurător s-a transformat în sechestru definitiv, executoriu și implicit, iar creanța, dintr-una eventuală sau sub condiție, într-una simplă; - având în vedere interesul general pentru care a fost constituit sechestrul asigurător, acesta are un rang preferat față de ipoteca invocată de intimata-reclamantă, interesul general prevalând celui privat; - sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța din data de 20 ianuarie 2011 va putea fi radiat din cartea funciară doar în ipoteza în care ar fi desființat întrucât măsura asiguratorie luată în procesul penal, cu privire la care se solicită radierea nu a încetat ca urmare a adjudecării bunului; - în procedura penală nu există vreo dispoziție care să prevadă încetarea de drept a măsurilor asigurătorii pentru cazul înstrăinării bunului imobil sechestrat; o asemenea situație juridică ar fi în contradicție cu indisponibilizarea bunurilor realizată în temeiul art. 249 noul C. proc. pen., atât timp cât creditorul sau alte persoane interesate nu au obținut ridicarea măsurii asigurătorii; - prin admiterea apelului formulat de intimata-reclamantă, ca urmare a pronunțării deciziei recurate, Ordonanța nr. 5/D/2006 din 20 ianuarie 2011 emisă de DIICOT nu mai poate fi pusă în executare, deși măsura asiguratorie a fost menținută printr-o hotărâre penală definitivă, dobândind caracter executoriu. Prin cererea aflată la dosarul de recurs, recurentul-pârât și-a exprimat acordul pentru ca recursul, în situația în care este admisibil în principiu, să fie soluționat de completul de filtru, în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ. Nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 09 martie 2021, completul de filtru admis în principiu recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei civile nr. 128A din data de 12 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată la data de 6 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Apărările formulate în cauză În termen legal, intimata-reclamantă A. (România) S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat: anularea recursului; admiterea excepției lipsei interesului de a formula recursul; respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. În susținerea excepției nulității recursului, intimata-reclamantă a arătat că recurentul-pârât nu a formulat veritabile critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate, ci, în realitate, acesta a reluat argumentele și apărările formulate în fața instanțelor de fond și de apel. Invocând excepția lipsei de interes a recursului, a arătat că, anterior soluționării prezentului dosar, a inițiat demersuri pe cale administrativă, solicitând Biroului de Carte Funciară radierea înscrierilor asupra imobilului, cu privire la sechestrul asigurator, demers care a fost soluționat pe cale judiciară, prin formularea unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară. Această plângere a format obiectul dosarului nr. x/2018 al Judecătorie Buftea, soluționată, inițial, în sensul respingerii plângerii. Prin decizia nr. 4505 din data de 5 decembrie 2019, Tribunalul Ilfov a admis apelul formulat și a schimbat sentința apelată, în sensul că a fost admisă plângerea împotriva încheierii nr. 204995 din data de 24 iulie 2018 și, pe cale de consecință, a fost admisă cererea de reexaminare și s-a dispus radierea înscrierilor asupra imobilului menționat în partea III Sarcini de sub C2 asupra A1, 11.1 privind sechestrul asigurator înscris în data de 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 3 februarie 2011. A subliniat că, în baza hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2018, au fost radiate mențiunile din cartea funciară referitoare la sechestrul asigurator și, prin urmare, chiar în situația admiterii prezentului recurs, hotărârea ce se va pronunța nu va putea produce efecte, dat fiind faptul că radierea înscrierilor a fost dispusă anterior de o instanță judecătorească printr-o hotărâre definitivă ce beneficiază de autoritate de lucru judecat. În termen legal, intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

Răspunsul la întâmpinare: În cauză nu a fost depus răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este lipsit de interes pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Intimata reclamantă a invocat excepția lipsei de interes a recursului, arătând că, anterior soluționării prezentului dosar, a inițiat demersuri pe cale administrativă, solicitând Biroului de Carte Funciară radierea înscrierilor asupra imobilului, cu privire la sechestrul asigurator, demers care a fost soluționat pe cale judiciară, prin formularea unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară. Mai arată că prin decizia nr. 4505 din data de 5 decembrie 2019, Tribunalul Ilfov a admis apelul formulat și a schimbat sentința apelată, în sensul că a fost admisă plângerea împotriva încheierii nr. 204995 din data de 24 iulie 2018 și, pe cale de consecință, a fost admisă cererea de reexaminare și s-a dispus radierea înscrierilor asupra imobilului menționat în partea III Sarcini de sub C2 asupra A1, 11.1 privind sechestrul asigurator înscris în data de 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 3 februarie 2011. A mai învederat că, așadar, în baza hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2018, au fost radiate mențiunile din cartea funciară referitoare la sechestrul asigurator, ceea ce conduce la lipsa interesului recurentului în promovarea prezentului recurs. Susținerile intimatei reclamante sunt fondate. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes. Se observă că obiectul acțiunii promovate de reclamantă a constat în încetarea sechestrului asigurător înscris în CF x UAT Voluntari, partea a III-a Sarcini de sub C2 asupra A1, A1.1 asupra imobilului din Voluntari, județul Ilfov, nr. cadastral x, înscris la 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 3 februarie 2011 și Ordonanței din 20 ianuarie 2011, menționat prin hotărârile judecătorești din dosarul nr. x/2011, precum și radierea acestui sechestru din CF a imobilului menționat. Interesul acțiunii în justiție este reprezentat de avantajul, folosul practic, pe care-l speră reclamantul în urma câștigării procesului. Existența interesului este urmărită pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci și în cazul tuturor celorlalte acte procedurale îndeplinite de părți pe parcursul desfășurării procesului. Prin urmare, dacă activitatea judiciară nu-i poate procura părții un interes practic, cererea sa va fi respinsă pentru lipsa acestei cerințe. Cercetarea existenței interesului de a acționa, are o importanță deosebită, dat fiind faptul că prin această condiție se poate stabili dacă reclamantul a formulat cu adevărat o cerere justă, temeinică, prin intermediul căreia urmărește realizarea unui drept sau apărarea unui interes legitim, iar nu în scop pur șicanator, încărcând astfel, inutil rolul instanțelor de judecată cu cereri lipsite de un interes real și realizabil. Excepția lipsei de interes are caracter dirimant și, atunci când este admisă, duce la respingerea acțiunii. Cerințele ce trebuie îndeplinite cumulativ de interes sunt: să fie determinat, să fie legitim, născut și actual, personal. Interesul este determinat atunci când apelarea la un mijloc procesual ce intră în conținutul acțiunii civile poate fi justificată de un avantaj, un folos practic concret. Conform art. 458 C. proc. civ.: "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)". În cauză a fost dispusă radierea înscrierilor privind sechestrul asigurator înscris în data de 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 3 februarie 2011 de Tribunalul Ilfov prin decizia 4505 din 05.12.2019, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar apel. Prin prezentul recurs recurentul pârât a contestat soluția instanței cu privire la sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța din data de 20 ianuarie 2011, susținând că va putea fi radiat din cartea funciară doar în ipoteza în care ar fi desființat întrucât măsura asiguratorie luată în procesul penal, cu privire la care se solicită radierea nu a încetat ca urmare a adjudecării bunului. De asemenea, arată că în procedura penală nu există vreo dispoziție care să prevadă încetarea de drept a măsurilor asigurătorii pentru cazul înstrăinării bunului imobil sechestrat; o asemenea situație juridică ar fi în contradicție cu indisponibilizarea bunurilor realizată în temeiul art. 249 noul C. proc. pen., atât timp cât creditorul sau alte persoane interesate nu au obținut ridicarea măsurii asigurătorii. În consecință, în condițiile în care s-a schimbat situația privind sechestrul instituit asupra imobilului, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurentul nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât s-a dispus radierea înscrierilor asupra imobilului din litigiu, privind sechestrul asigurător înscris în data de 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 3 februarie 2011. Astfel, cererea de recurs promovată de recurentul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală a rămas lipsită de interes, demersul procesual, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția consacrată jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii cererii de recurs ca fiind lipsită de interes. Pentru aceste considerente, se va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei civile nr. 128A din data de 12 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.