ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 707/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra cererii de revizuire deduse judecății, reține următoarele:

La 21 ianuarie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Botoșani, Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Pomârla, B. și C., cerere îndreptată împotriva deciziei nr. 2209 din 9 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2003 și a sentințelor și deciziilor care mențin valabilitatea T.P. nr. 3533/1992 ce are înscrisă suprafața de 1,5618 ha teren, precum și a hotărârilor care resping cererile de revendicare formulate de D. pentru un teren reconstituit definitiv și irevocabil în favoarea acestuia.

Arată că ultima hotărâre pronunțată este sentința civilă nr. 1314 din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Dorohoi, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 28 decembrie 2020.

Învederează că între autorul revizuientei și intimații B. și C. au existat numeroase litigii, în care au fost pronunțate soluții contradictorii, lăsând neclarificată situația juridică a suprafeței de 1,5618 ha teren ce a aparținut soților E. și F..

Solicită a fi avută în vedere excepția autorității de lucru judecat pentru reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeței de 0.89 ha teren, din care 0,35 ha teren intravilan și 0,54 ha teren extravilan în locul numit Dumbrăvița ce a aparținut în exclusivitate lui E..

Arată că decizia civilă nr. 2209 din 9 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, menține valabilitatea TP nr. 3533/1992 pentru întreaga suprafață de 1.5618 ha, deși, în realitate, doamna F. era validată conform HCJ nr. 14 din 31 iulie 1991 cu suprafața de 0,70 ha teren, suprafață cu care figura în registrul agricol. Susține că prin hotărâri ulterioare s-a reținut că cererea efectuată pe numele F. și înregistrată sub nr. x din 19 februarie 1991 la Primăria comunei Pomârla este falsificată, nulă absolut și solicită anularea TP nr. 3533/1992 în baza excepției autorității de lucru judecat.

Învederează situația de fapt și istoricul litigiilor dintre părți solicitând revizuirea hotărârilor care mențin TP nr. 3533/1992, indicând decizia civilă nr. 2209 din 9 septembrie 2003 a Curții de Apel Suceava. Arată că au fost reținute greșit aspecte ce au condus la menținerea titlului de proprietate anterior menționat, precum depunerea în termen legal a cererii de reconstituire înregistrate sub nr. x din 19 februarie 1991, depunerea de către F., cât era în viață, a cererii la Primăria comunei Pomârla și expune argumentele în sensul falsificării acestei cereri. Susține că suprafața de 1,5618 ha nu era bun comun, defunctul E. deținând exclusiv suprafața de 0,89 ha teren, compus din 0,35 ha teren (în grădină) și 0,54 ha teren extravilan, iar F. putea testa soților Roman suprafața de 0,70 ha teren pe care o deținea, nu și terenul ce aparținea în exclusivitate lui E., pe care soții Roman nu îl moștenesc.

Susține că, deși prin hotărâri anterioare s-a dispus radierea suprafeței de 0.89 ha teren din titlul de proprietate nr. x/1992, în decizia atacată se susține că titlul de proprietate a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale, fără a se preciza care sunt aceste dispoziții.

La 12 februarie 2021, intimații C. și B. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția tardivității cererii de revizuire prin care se solicită anularea tuturor hotărârilor judecătorești care păstrează titlul de proprietate al intimaților și a tuturor sentințelor care resping cererile de revendicare formulate de D. pentru terenul reconstituit în baza sentinței civile nr. 177 din 15 februarie 2000, apreciind că aceste hotărâri sunt pronunțate și rămase irevocabile anterior anului 2020, aspect în raport de care termenul de o lună, prevăzut de art. 511 pct. 9 C. proc. civ., s-a împlinit.

Referitor la neîndeplinirea condiției de admisibilitate reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una dintre acestea fiind ca hotărârea potrivnică a cărei anulare se solicită să fi nesocotit puterea lucrului judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ca ambele hotărâri să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași părți și având aceeași calitate.

Arată că, în speță, nu este îndeplinită cerința de admisibilitate reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nici în cazul în care hotărârea invocată de revizuent ca având autoritate de lucru judecat nu a fost pronunțată într-un litigiu în care acesta să fi avut calitatea de parte întrucât efectele hotărârilor judecătorești se răsfrâng doar asupra părților din proces, nefiind opozabile terților, astfel cum rezultă din interpretarea art. 431 și art. 435 C. proc. civ.

În privința celei de a doua excepții de autoritate de lucru judecat invocată de revizuentă, arată că prin decizia civilă nr. 619 din 14 septembrie 2006 Tribunalul Botoșani a respins cererea de constatare a nulității titlului de proprietate nr. x/1992 cu motivarea că sentința civilă nr. 1398/2003 a Judecătoriei Dorohoi prin care s-a constatat nulitatea cererii de reconstituire în baza căreia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta F., nu este opozabil pârâților C. și B. deoarece acțiunea nu s-a judecat în contradictoriu cu aceștia, ei fiind singurii interesați, în mod real, să formuleze apărări față de cererea de constatare a nulității cererii de reconstituire a autoarei lor.

La termenul de judecată din 1 aprilie 2021, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepțiilor tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în raport de excepția tardivității invocată de intimații C. și B., Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță, din conținutul cererii de revizuire rezultă că hotărârile pretins a fi potrivnice sunt decizia civilă nr. 2209 din 9 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Suceava și sentința civilă nr. 1314 din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Dorohoi.

Ultima hotărâre, în sensul articolului anterior menționat, este sentința nr. 1314 din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Dorohoi, comunicată revizuentei A. la 30 decembrie 2020, îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 28 decembrie 2020, comunicată revizuentei la 8 ianuarie 2021, astfel cum rezultă din nota telefonică întocmită și depusă la dosar.

În conformitate cu art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a împlinit la 30 ianuarie 2021.

Cum cererea de revizuire a fost depusă la 21 ianuarie 2021, în termenul de o lună prevăzut de lege, Înalta Curte va respinge excepția tardivității cererii.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că demersul judiciar este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de recurs sau prin nepelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, aceste dispoziții aplicându-se și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs."

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate în una și aceeași pricină, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

De asemenea, potrivit art. 327 C. proc. civ., dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat de către cea de-a doua instanță, care a fost învestită cu soluționarea aceluiași litigiu și a statuat contrar primei judecăți.

În speță, se constată că revizuenta solicită anularea primei hotărâri, respectiv a deciziei civile nr. 2209 din 9 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, adică a celei ce creează în ipoteza cauzei, autoritatea de lucru judecat pretins a fi fost încălcată prin hotărârea ulterioară, pronunțată de Judecătoria Dorohoi, respectiv sentința civilă nr. 1314 din 17 noiembrie 2020.

Dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 și art. 327 C. proc. civ., ce reglementează procedura de judecată a cererii de revizuire pentru cazul contrarietății de hotărâri, permit exclusiv soluția de anulare a celei din urmă hotărâri care, prin ipoteză, ar încălca autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.

Prin urmare, contrar susținerilor revizuentei, într-o cerere de revizuire fundamentată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu se poate pretinde că cea dintâi hotărâre definitivă ce a rezolvat un raport litigios între părți ar încălca autoritatea de lucru judecat a unei a doua hotărâri definitive.

Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității cererii de revizuire.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2209 din 9 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2003.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2021.