ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 698/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 698/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 31 martie 2021
Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 septembrie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pârâtul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 708A/2020 din 07 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 17 septembrie 2020 și repartizat, aleatoriu, spre soluționare completului de filtru nr. 10.
Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, învederând că tergiversarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare este imputabilă promitentului-cumpărător, prin amânarea constantă a prețului, prin acte adiționale succesive. Acesta a refuzat la fiecare convocare a notarului public sa facă dovada transferului bancar, pretinzând că suma a fost virată în contul vânzătorului, fără a prezenta dovada.
În continuare, recurentul-pârât a expus aspecte cu privire la situația de fapt a litigiului, identice cu cele formulate prin cererea de apel.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare.
Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este declarat în termen, însă, nu este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3509,04 RON și nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ.
Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Raportul a fost comunicat recurentului-pârât A. la data de 8 februarie 2021, iar intimatei-reclamante S.C. B. S.R.L. la data de 09 februarie 2021, potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.
Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.
Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția netimbrării recursului, reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.
În speță, prin rezoluția de primire din 18 septembrie 2020 s-a stabilit că recurentul-pârât A. datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3509,04 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin adresa emisă, la data de 24 septembrie 2020, și comunicată recurentului-pârât la data de 28 septembrie 2020, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs, acestuia i s-a pus în vedere să depună, la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3509,04 RON, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.
De asemenea, recurentul-pârât a fost încunoștiințat despre posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de ajutor public judiciar.
În aceste condiții, întrucât recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării recursului declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 708 A/2020 din 07 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
De altfel, se reține că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină, nefiind respectate dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care dispun în sensul că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Prin cererea de recurs, identică cu cererea de apel, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, fără a aduce argumente de nelegalitate cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel și fără a invoca incidența vreunuia dintre cazurile de casare, expres și limitativ, prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte reține că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat; iar pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.
Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 708 A/2020 din 07 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 708 A/2020 din 07 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.