ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 341/2021

Obiectul cauzei: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr. x/2017, prin declinarea competenței de către Judecătoria Sibiu, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. și C. S.A. (C. SA), obligarea acestora în solidar la plata daunelor morale în suma de 1.089.500 RON pentru suferințele cauzate de accidentul din 21.01.2016 precum și la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtul B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, față de dispozițiile art. 49 alin. (1) și art. 55 din Legea nr. 136/1995. Pârâta C. S.A., a depus întâmpinare solicitând în principal: respingerea cererii de chemare în judecată și în subsidiar: admiterea în parte, a cererii de chemare în judecată.

Sentința pronunțată de Tribunalul Sibiu: Prin sentința civilă nr. 102/2019, Tribunalul Sibiu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intervenientul forțat B. și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acesta și l-a obligat pe reclamant să plătească intervenientului forțat suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, prin reducerea onorariului avocațial. A admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta C. S.A, și, în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 80.000 RON cu titlu de daune morale. A respins celelalte cereri.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia: Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâta. Prin apelul formulat, reclamantul A. a solicitat schimbarea hotărârii în sensul admiterii în întregime a acțiunii, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 1.089.500 RON, daune morale, și înlăturarea obligației reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată. Prin apelul formulat, pârâta C. S.A. a solicitat schimbarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul reducerii cuantumului daunelor morale. Prin decizia nr. 1556 din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a I civilă a admis apelurile declarate de reclamantul A. și pârâta C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 102/2019, pronunțată de Tribunalul Sibiu. A schimbat în parte sentința atacată, sub aspectul cheltuielilor de judecată și a cuantumului despăgubirilor, și, rejudecând în aceste limite: a redus la suma de 40.000 RON cuantumul daunelor morale la care a fost obligată pârâta în favoarea reclamantului. A fost înlăturată obligația reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea intervenientului forțat B.. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea în parte a deciziei recurate, reținerea spre judecare și pe cale de consecința admiterii în totalitate a apelului, în sensul modificării sentinței civile nr. 102/2019 și admiterii acțiunii cu obligarea la plata daunelor morale în sumă de 1.089.500 RON pentru suferințele cauzate de accidentul din 22.01.2016 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată pe cale separată. Criticile aduse hotărâri instanței de apel vizează în esența următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, reclamantul a susținut ca instanța de apel în mod greșit a respins apelul reclamantului și a admis apelul intimatei, considerând că daunele de 40.000 RON ar reprezenta o reparație morală pentru suferințele de ordin psihic în condițiile în care instanța de apel a fost învestită cu analizarea cuantumului daunelor morale acordate, menționându-se faptul ca acestea trebuiau să privească starea reclamantului imediat după accident în primul rând și doar în subsidiar rezultatele care se percep la acest moment. Or instanța de apel plecând de la ideea că a mai existat un litigiu între părți cu privire la daunele materiale, a considerat că toată suferința reclamantului este doar cea de după 2017 și s-a raportat doar la existența sau inexistența disfuncționalității sexuale și la starea psihică actuală. Or, susține reclamantul instanța de apel ar fi trebuit să se aplece asupra tuturor actelor din dosar, și nu în ultimul rând asupra celor medicale, care fac dovada fracturii coloanei vertebrale la nivelul vertebrei C2 și zdrobirea inelului intervertebral C5- C6 și care dovedesc faptul că reclamantul a suferit atât fizic, cât și psihic pe toată perioada, acesta urmând pentru afecțiunile sale tratamente medicamentoase și programe recuperatorii și în prezent. De asemenea reclamantul a arătat ca pentru a respecta decizia de speță nr. 2431/29.10.2015 pronunțată în recurs de secția Civilă a I a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel trebuia sa analizeze împrejurările concrete ale cauzei, intensitatea și durata suferințelor psihice încercate pe toată perioada de la accident până în prezent. În acest sens se mai arata ca instanța de apel, pe de-o parte, ține cont de necriticarea expertizei de către reclamant, dar pe de altă parte nu a considerat că pentru admiterea apelului intimatei-pârâte ar fi fost necesară contestarea expertizei psihologice, și a redus suma acordată cu acest titlu de la 80.000 RON la 40.000 RON; Din perspectiva celor expuse reclamantul învederează ca instanța de apel nu a analizat toate motivele invocate în apel

Apărările formulate în cauză: Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A fost invocată și excepția nulității (luând în considerare prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.) recursului declarat de reclamant, intimata învederând că motivele invocate de acesta nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Procedura de filtru: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 15 decembrie 2020 completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1556 din 30 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 16 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. I. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), indicat, de reclamant ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reține, că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză. Din această perspectivă, Înalta Curte reține că obiectul dedus judecații vizează acțiunea în răspundere civilă delictuală și obligarea pârâtei societate de asigurare la plata daunelor morale în sumă de 1.089.500 RON pentru suferințele cauzate de accidentul din 21.01.2016 în urma căruia reclamantul a suferit numeroase leziuni traumatice care, potrivit expertizei medico-legale efectuată la IML Cluj Napoca, au necesitat 80-85 zile de îngrijiri medicale. Dispozițiile art. 1391 C. civ., ce reglementează repararea prejudiciului nepatrimonial prevăd că ", în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. De asemenea, dispozițiile art. 50 lit. f) din Norma 23/2014 prevăd că daunele morale în cazul vătămării corporale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, Înalta Curte reține că instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Totodată, instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale. Principiul ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiași jurisprudențe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată. Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să aibă numai un caracter pur simbolic,si nici sa devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care persoanele le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure. Or,despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei - aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție - o categorie juridică cu caracter special, trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de persoana păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situației sale concrete, relațiile afective), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc de îmbogățire a victimei. Pentru a-și păstra caracterul de "satisfacție echitabilă", despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-a îndurat, sau eventual mai trebuie să le îndure persoana păgubită. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când acordă despăgubiri morale procedează la o apreciere a circumstanțelor particulare ale cauzei, la suferințele fizice și psihice pe care le-au suportat victimele unui accident de circulație, precum și la consecințele negative pe care acel accident le-a avut cu privire la viața particulară. Raportând cele expuse la litigiul pendinte și, la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că instanța de apel în cuantificarea daunelor morale nu s-a raportat la criteriile enunțate, în condițiile în care așa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, s-a apreciat că "pe baza probelor administrate,.. " un cuantum al prejudiciului moral de 80.000 RON este disproporționat în raport cu natura valorilor lezate", fiind reținute alte aspecte și anume că " reclamantul și-a recuperat daunele materiale produse prin accidentul rutier, aspect afirmat de acesta în motivele de apel și necontestat pe pârâtă"".., că ". față de prejudiciul moral suferit de reclamant, Curtea constată că obligarea pârâtei la plata unei sume de 40.000 RON reprezintă o justă reparație pentru acest prejudiciu cauzat reclamantului prin accidentul rutier din 22.01.2016, reprezentând o satisfacție echitabilă acordată reclamantului pentru lezarea valorilor nepatrimoniale". Or, în condițiile în care instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor legale enunțate și respectiv criteriilor ce se degajă din jurisprudența națională și respectiv principiilor ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ce privește acordarea daunelor morale în materie, în respectarea unui raport rezonabil de proporționalitate între despăgubirile morale acordate și dauna suferită, Înalta Curte reținând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmează a admite în temeiul art. 497 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1556 din 30 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel, urmând ca în rejudecare instanța de apel să analizeze cauza din perspectiva celor expuse și în raport de motivele de apel invocate de părți. PENTRU ACESTE MOTIVE,