Decizia nr. 1435/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Sectorului 2 București la data de 15 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., reprezentat prin director C., D. și E., F., G. și H., solicitând instanței: să dispună cu privire la interzicerea oricărei fapte de natură ilicită; să constate caracterul ilicit al faptelor săvârșite în mod intenționat de către persoanele chemate în judecată; să oblige autorii la publicarea hotărârii pe cheltuiala lor și la orice alte măsuri socotite de către instanță a fi necesare în vederea încetării faptelor ilicite; să oblige pârâții la repararea prejudiciului creat prin faptele comise; să oblige pârâții la plata de daune morale în cuantum de 441.140 de RON. Reclamanta A. a formulat cerere modificatoare, înregistrată în data de 1 februarie 2016, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu și cu S.C. I. S.R.L., iar, la data de 25 aprilie 2016 a depus o nouă cerere modificatoare, prin care: a arătat că B. nu are capacitate, motiv pentru care a solicitat să fie introdusă în cauză S.C. I. S.R.L., în calitate de pârâtă; a precizat capătul de cerere privind valoarea daunelor morale solicitate la suma de 180.000 RON; a completat acțiunea principală, în sensul că a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei I. S.R.L. să scoată de pe toate site-urile articolele care fac referire la persoana sa direct sau indirect. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București: Prin sentința civilă nr. 5530 din data de 25 aprilie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale materiale și a trimis dosarul Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2016. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă: Prin sentința civilă nr. 1356 din data de 10 octombrie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții H. și G., pentru existența autorității de lucru judecat; a respins ca neîntemeiată cererea modificată formulată de către reclamantă, în contradictoriu cu pârâții D. și E. și S.C. I. S.R.L. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă: Prin decizia nr. 210A din data de 13 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins excepția tardivității apelului, ca neîntemeiată. A admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1356 din data de 10 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații-pârâți D., E., și S.C. I. S.R.L. A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că: a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți, în solidar, la plata sumei de 3.000 RON reprezentând daune morale, la publicarea dispozitivului hotărârii și la eliminarea din mediul on-line a articolelor publicate de pârâți referitoare la reclamantă. A obligat pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în primă instanță, în sumă de 1.300 RON. I.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au declarat recurs reclamanta A. și pârâții D., E. și S.C. I. S.R.L. I.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 28 noiembrie 2019 și a fost repartizată spre soluționare completului nr. 2, astfel cum rezultă din raportul ECRIS aflat la dosarul de recurs. Prin încheierea de ședință din data de 23 iunie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de pârâții D., E. și S.C. I. S.R.L. și a fost reținută excepția nulității recursului declarat de reclamanta A., prorogându-se pronunțarea asupra acestei excepții până la soluționarea recursului declarat de pârâți. Totodată, s-a fixat termen de judecată la data de 13 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2020, judecata recursurilor a fost suspendată în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reținând că părțile, care au fost legal citate pentru acel termen de judecată, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. În cauză, prin rezoluția din data de 25 mai 2021, a fost fixat termen la data de 22 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților în vederea discutării excepției perimării cererilor de recurs. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând incidența în prezenta cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceiași articol prevede că: "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". Perimarea se poate constata și din oficiu, conform dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, este necesar ca pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților. Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecării cererilor de recurs, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din data de 13 octombrie 2020, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecării cauzei. În cauză, termenul de perimare, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 13 aprilie 2021. Din verificarea actelor dosarului, rezultă că, din momentul în care judecata cererilor de recurs a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (13 octombrie 2020), părțile nu au formulat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății și nici nu au efectuat vreun alt act de procedură. În raport de considerentele reținute, având în vedere că în termenul prevăzut de lege, din lipsa de diligență a părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimate recursurile cu a căror judecată a fost învestită. PENTRU ACESTE MOTIVE,