ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1331/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1331/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 15 iunie 2021
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea atacată
Prin încheierea de ședință din 8 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.. A fost respinsă cererea de sesizare cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., ca inadmisibilă.
Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri, cu privire la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a declarat recurs pârâta Asociația de Proprietari "A.".
A susținut că greșit s-a reținut că dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu au legătură cu soluționarea cauzei, câtă vreme privesc chiar aptitudinea exercitării căilor de atac, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.
A expus ample argumente privind caracterul neconstituțional al dispozițiilor de excludere a recursului în privința acțiunilor evaluabile în bani în care sunt părți Asociațiile de proprietari, cu referire la considerentele din decizia instanței de contencios constituțional nr. 369/2017.
Procedura de filtru
Prin rezoluția din 20 aprilie 2021, s-a stabilit termen de judecată la 15 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Considerentele Înaltei Curți
Examinând cererea de recurs prin prisma îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reține următoarele:
Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare prevede:
"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".
Ca atare, din punct de vedere al contenciosului constituțional, instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate are atribuția, care reprezintă în același timp și o obligație, de a verifica dacă sunt respectate o serie de reguli procedurale specifice acestei excepții.
Verificarea condițiilor formale de admisibilitate de către instanță nu presupune o analiză a conformității cu Constituția a dispozițiilor considerate a fi neconstituționale, ci doar o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția, ca incident procedural, poate fi invocată.
Prin urmare, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată de textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.
În speță, se constată că soluția adoptată de Curtea de Apel București, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul că respectivele dispoziții legale nu au legătură cu soluționarea cauzei, este corectă.
Obiectul demersului judiciar cu care a fost învestită instanța, la data de 29.03.2016, îl constituie pretenții care decurg din raporturile juridice de natură contractuală dintre părți care au la bază contractul de administrare nr. x/15.04.2012, potrivit căruia reclamanta S.C. B. S.R.L., în calitate de administrator, s-a obligat să presteze în folosul pârâtei A., servicii de administrare și management imobiliar privind condominiul situat în Voluntari, str. x, în schimbul unei taxe de administrare de 9500 RON lunar.
Astfel, în raport cu obiectul cauzei, cu observarea dispozițiilor art. 94 pct. 1, lit. c) C. proc. civ., dosarul a fost soluționat în primă instanță de către Judecătoria Buftea, prin sentința civilă nr. 1019/24.02.2017, apelul declarat de către pârâtă fiind respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 174A din 22.01.2020 a Tribunalului Ilfov, secția civilă.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Ilfov în apel, a declarat recurs pârâta Asociația de Proprietari "A.", iar ulterior a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și art. 94 lit. c) C. proc. civ., susținând că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 și 21, deoarece, suprimând calea de atac a recursului, creează o situație discriminatorie și îngrădește accesul liber la justiție, pentru considerentele expuse de Curtea Constituțională în Decizia nr. 369/30 mai 2017.
Prin încheierea de ședință din 8 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, art. 94 pct. 1 lit. c).. A fost respinsă cererea de sesizare cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., ca inadmisibilă.
S-a constatat, în esență, în ceea ce privește solicitarea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., ca nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv legătura respectivelor prevederi cu soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabile în cauza pendinte, față de data formulării cererii de chemare în judecată - 29.03.2016, "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
Prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016.
Prin urmare, în mod corect, curtea de apel a constatat că excepția de neconstituționalitate privește un text de lege ce nu era în vigoare la data introducerii acțiunii, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care reglementează ca dispozițiile în raport de care s-a invocat neconstituționalitatea să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
Raportând, așadar, condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale la cerințele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se observă că solicitarea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu o îndeplinește pe aceea privitoare la existența legăturii dintre excepție și cererea dedusă judecății, fiind corectă soluția adoptată de curtea de apel, de respingere a acesteia, ca inadmisibilă.
Prin urmare, cum recursul se vădește a fi nefondat, va fi respins ca atare, în considerarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Asociația de Proprietari "A." împotriva încheierii de ședință din 8 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2021.