ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1038/2020

Ședința publică din data de 4 iunie 2020

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 06.11.2014, astfel cum a fost completată prin cererea depusă la data de 18.03.2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Asociația Salariaților din cadrul S.C. Timpuri Noi S.A. la restituirea sumei de 533.135,48 RON, reprezentând valoarea plătită pentru achitarea către AVAS a prețului contractului de privatizare, a sumei de 200.898,55 RON, reprezentând valoarea plătită către ASTN pentru finanțarea capitalului de lucru, și a sumei de 239.500 RON, reprezentând contribuție în contul primului an investițional, precum și la întoarcerea fructelor civile pentru toate aceste sume, prin plata diferenței de valoare actualizată la data plății cu indicele prețurilor de consum și indexată cu dobânda de referință a B.N.R.

Prin sentința nr. 1843 din 19 iunie 2018, pronunțată în rejudecare de Tribunalul Ilfov, secția civilă, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 728 A din 21 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-reclamant A. împotriva încheierilor de ședință din data de 06.02.2017 (prin care s-a respins cererea de introducere în cauză a succesorilor pârâtei) și din data de 16.11.2018 (prin care s-a respins cererea depusă la data de 23.08.2018 de reclamant, ca neîntemeiată), pronunțate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2014.

A fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1843 din 19.06.2018, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă.

A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea, astfel cum a fost modificată. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2.872.138,39 RON, reprezentând valoarea actualizată și indexată a sumelor plătite cu titlu de contribuție la fondul PASS, la capitalul de lucru și pentru anul I investițional (creditare Asociație).

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 48.912,50 RON, cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță și în apel (taxe judiciare de timbru și onorariu expert).

Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recursuri reclamantul A. și pârâta Asociația salariaților din cadrul Timpuri Noi S.A..

Recursul reclamantului:

Reclamantul a arătat că prin prezentul recurs critică soluția instanței de apel doar cu privire la modul de soluționare a apelului declarat de acesta împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2017 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A formulat următoarele critici:

În al doilea ciclu procesual, în fața instanței de fond, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de succesori ai pârâtei, dizolvată și aflată în lichidare, a persoanelor care au preluat singurul patrimoniu al acesteia - acțiunile societății Timpuri Noi S.A, respectiv a numiților B., C., D. si E..

Instanța de fond a respins cererea de introducere în cauză a altor persoane, instanța de apel menținând această soluție prin respingerea apelului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2017 a Tribunalului Ilfov, secția civilă.

Recurentul-reclamant apreciază că soluția instanței de apel cu privire la apelul declarat împotriva încheierii de ședință din 06.02.2017 a Tribunalului Ilfov, secția civilă este nelegală, solicitând casarea în parte a deciziei civile nr. 728 A din 21.05.2019 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel doar cu privire la cererea de introducere în cauză a numiților B., C., D. și E..

În opinia recurentului-reclamant, instanța de apel a procedat la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 38-39 C. proc. civ.. Astfel, ținând cont de situația juridică a pârâtei, care este dizolvată, fără a se fi efectuat lichidarea și radierea persoanei juridice, în considerarea dispozițiilor art. 38-39 C. proc. civ., recurentul-reclamant consideră întemeiată și legală cererea sa de introducere în cauză și a celor patru persoane menționate în cerere, cu menținerea, în calitate de pârâtă, și a Asociației Salariaților din cadrul Timpuri Noi S.A.

Dispozițiile art. 38-39 C. proc. civ. nu impun ca persoana inițial chemată în judecată să nu mai fie în ființă, așa cum în mod greșit a apreciat instanța de apel atunci când și-a motivat decizia prin raportare la împrejurarea că pârâta nu a fost radiată din Registrul asociațiilor și fundațiilor.

Relevant și suficient este faptul că întreg patrimoniul pârâtei, deși datoriile acesteia nu fuseseră plătite, așa cum impun dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 88/1997, a fost transmis prin distribuire, fără o plată corelativă, către B., C., D. și E..

Recursul pârâtei:

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii apelate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel București. A invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A formulat următoarele critici:

Motivarea instanței de apel este în totală contradicție cu actele constitutive ale Asociației și cu deciziile luate în cadrul Adunărilor Generale ale acesteia, care au putere de lege între părți și sunt opozabile terților, a normelor de drept material, în sensul că s-a făcut aplicarea greșită a principiului îmbogățirii fără just temei și a principiului reparării prejudiciului, a O.G. nr. 13/2011, privind calculul penalităților și a Legii contabilității privind ținerea facturilor și plafonul de plăți.

Arată recurenta că, prin decizia recurată, curtea de apel a constatat că este greșită soluția primei instanțe, în sensul că raportul juridic obligațional este unul de natură contractuală și că apelantul-reclamant avea la îndemână o acțiune în răspundere civilă contractuală.

În opinia recurentei-pârâte, raționamentul instanței de apel este unul greșit și se bazează doar pe a cita selectiv din considerentele deciziei civile nr. 976R din 02.06.2014.

Recurenta-pârâtă apreciază că raportul obligațional dintre părți era de natura unui contract de împrumut și că nu este îndeplinită condiția ce derivă din subsidiaritatea acțiunii, reclamantul având posibilitatea unei acțiuni în răspundere civilă contractuală, instanța de apel pronunțând, astfel, o hotărâre nelegală.

Mai susține recurenta-pârâtă faptul că instanța de apel nu a ținut cont de probele din dosar și a acordat cu generozitate dobânzi și actualizări cu indicele de inflație, calculate de la data efectivă a plății și nu de la data când pretinsul prejudiciul a fost cunoscut, încălcând atât normele de drept privind principiul reparării prejudiciului, cât și O. G. nr. 13/2011 privind dobânzile și penalitățile legale.

La data de 20.11.2019, pârâta Asociația salariaților din cadrul Timpuri Noi S.A. a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A., solicitând respingerea, ca nefondată, a căii de atac formulate de acesta.

La data de 06.12.2019, reclamantul A. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă, solicitând respingerea apărărilor acesteia ca nefondate.

La data de 12.12.2019, reclamantul A. a depus întâmpinare la recursul formulat de pârâtă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 02 aprilie 2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursurile declarate în cauză și a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților, la data de 04 iunie 2020.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul reclamantului:

În ceea ce privește recursul declarat de reclamant, acesta a precizat că, prin prezenta cale de atac, critică soluția instanței de apel doar cu privire la modul de soluționare a apelului declarat de aceasta împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2017 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, recurentul-reclamant solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel doar cu privire la cererea de introducere în cauză a numiților B., C., D. și E..

În opinia recurentului-reclamant, instanța de apel a procedat la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 38-39 C. proc. civ.. Astfel, ținând cont de situația juridică a pârâtei, care este dizolvată, fără a se fi efectuat lichidarea și radierea persoanei juridice, în considerarea dispozițiilor art. 38-39 C. proc. civ., recurentul-reclamant consideră întemeiată și legală cererea sa de introducere în cauză și a celor patru persoane menționate în cerere, cu menținerea, în calitate de pârâtă, și a Asociației Salariaților din cadrul Timpuri Noi S.A.

Înalta Curte, analizând critica formulată de recurentul-reclamant, constată că aceasta este nefondată, soluția de respingere a cererii de introducere în cauză a numiților B., C., D. și E., dispusă de instanța de fond și menținută de instanța de apel, fiind legală și temeinică, pentru considerentele ce urmează.

Se reține că, prin cererea depusă la judecata în fond a cauzei, în data de 15.12.2016, reclamantul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 68-70 din C. proc. civ., introducerea în cauză a persoanelor fizice B., C., D. și E. care au dobândit acțiuni ale societății de la pârâta Asociația Salariaților din cadrul Timpuri Noi S.A.

Ulterior, la termenul din data de 06.02.2017, reclamantul a precizat că cererea sa este întemeiată pe dispozițiile art. 38 și art. 39 alin. (2) cu referire la art. 68-70 C. proc. civ.

Instanța de fond a respins această cerere, constatând, în primul rând, că nu este vorba despre o intervenție forțată, sub forma chemării în judecată a altor persoane (art. 68-71 din C. proc. civ.), întrucât cele patru persoane fizice nu pot pretinde, pe calea unei cereri separate, aceleași drepturi ca reclamantul. În al doilea rând, prima instanță a constatat că temeiul juridic al cererii nu îl poate reprezenta nici art. 38-39 din C. proc. civ., întrucât aceste texte de lege reglementează ipoteza transmiterii calității procesuale, ceea ce nu este cazul în speță.

Instanța de apel, menținând soluția primei instanțe, a constatat că raționamentul și aplicarea legii de către instanța de fond au fost corecte, stabilind că nu poate fi vorba nici de încălcarea îndrumărilor de casare din decizia civilă nr. 318A din 04.05.2016, deoarece aceasta a făcut o analiză asupra cererii de chemare în judecată și nu asupra calității procesuale.

Înalta Curte constată că instanța de apel a procedat la aplicarea corectă și legală a dispozițiilor art. 38-39 C. proc. civ., critica recurentului-reclamant, în sensul că aceasta ar fi aplicat în mod greșit normele de drept material, fiind nefondată.

Art. 38 C. proc. civ. prevede:

"Calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii, în condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății".

Art. 39 C. proc. civ. prevede că:

"(1) Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părțile inițiale. Dacă însă transferul este făcut, în condițiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz.

(2) În toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoștință de existența procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. În acest caz, instanța va decide, după împrejurări și ținând seama de poziția celorlalte părți, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză.

(3) Hotărârea pronunțată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte și contra succesorului cu titlu particular și va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepția cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credință și nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular"."

Se constată astfel, din cuprinsul textelor de lege, că acestea reglementează ipoteza transmiterii calității procesuale, ceea ce nu este cazul în speța de față, temeiul juridic invocat de reclamant - art. 38-39 C. proc. civ. - neputând fi reținut deoarece nu s-a făcut o transmitere a calității procesuale către persoanele a căror introducere în cauză se solicită ca efect al dizolvării.

Astfel, în mod legal, instanța de apel, menținând soluția primei instanțe, a reținut că reclamantul nu a făcut dovada transmiterii patrimoniului pârâtei către cele patru persoane fizice și că, prin efectul dizolvării, persoana juridică intră în lichidare și își păstrează capacitatea civilă până la finalizarea lichidării, astfel cum prevede art. 248 din C. civ., completat de dispozițiile art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.

În plus, în condițiile în care pârâta își va înceta existența juridică doar la data radierii sale din Registrul asociațiilor și fundațiilor, astfel cum prevede art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, în cauză nu pot fi incidente prevederile art. 38-39 C. proc. civ., calitatea procesuală pasivă aparținând Asociației Salariaților din cadrul Timpuri Noi (PAS Timpuri Noi), prin lichidator judiciar.

Recursul pârâtei:

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că motivarea instanței de apel este în totală contradicție cu actele constitutive ale Asociației și cu deciziile luate în cadrul adunărilor generale ale acesteia, care au putere de lege între părți și opozabile terților, cu normele de drept material, în sensul că s-a făcut aplicarea greșită a principiului îmbogățirii fără just temei și a principiului reparării prejudiciului, a O.G. nr. 13/2011 privind calculul penalităților și a Legii contabilității privind ținerea facturilor și plafonul de plăți.

Mai susține recurenta-pârâtă că raportul obligațional dintre părți era de natura unui contract de împrumut și că nu este îndeplinită condiția ce derivă din subsidiaritatea acțiunii, reclamantul având posibilitatea unei acțiuni în răspundere civilă contractuală, instanța de apel pronunțând, astfel, o hotărâre nelegală.

Înalta Curte constată ca fiind nefondate criticile recurentei-pârâte, reținând că instanța de apel a interpretat și a aplicat corect dispozițiile incidente în cauză.

Astfel, în mod corect și legal, instanța de apel a reținut că raționamentul primei instanțe, în sensul că nu este îndeplinită condiția ce derivă din subsidiaritatea acțiunii întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, întrucât raportul juridic obligațional creat prin remiterea sumelor în litigiu este unul de natură contractuală, astfel că reclamantul avea la îndemână o acțiune în răspundere civilă contractuală pentru recuperarea sumelor avansate cu titlu de împrumut, este un raționament greșit și că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile îmbogățirii fără just temei, inclusiv cea privind absența oricărui alt mijloc juridic de recuperare a pierderii suferite în patrimoniu.

Deși în C. civ. de la 1864 (act normativ aplicabil în speță) nu există o consacrare expresă a îmbogățirii fără just temei, aceasta reprezintă o instituție juridică a dreptului civil dezvoltată pe cale doctrinară și jurisprudențială, avându-și izvoarele în principiile dreptului roman.

Astfel, regula romană s-a transmis neschimbată în dreptul civil român sub forma principiului " jure naturae aequum est neminem cum alterius detrimento et injuria fieri locupletiorem" ("nimeni nu poate să devină mai bogat în detrimentul altuia sau neîndreptățind pe altul, după dreptul natural").

Îmbogățirea fără justă cauză este generatoare de obligații, a căror sorginte este extra-contractuală.

În literatura de specialitate și practica judiciară dezvoltate sub imperiul C. civ. de la 1864 s-a statuat că, pentru ca îmbogățirea fără justă cauză să dea naștere raportului juridic obligațional și acțiunea în restituire să fie admisă, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții materiale și juridice: a) să existe o îmbogățire a pârâtului; b) să existe o pierdere patrimonială suferită de reclamant; c) între îmbogățirea pârâtului și pierderea patrimonială suferită de reclamant să existe o legătură directă, în sensul că ambele fenomene sunt efectul unei cauze unice; d) îmbogățirea și pierderea patrimonială să fie lipsite de o cauză legitimă; e) reclamantul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva pârâtului (caracterul subsidiar al acțiunii este în prezent expres prevăzută la art. 1348 din actualul C. civ.).

Or, din situația de fapt reținută pe baza mijloacelor de probă administrate, în mod legal instanța de apel a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile acțiunii de in rem verso, neexistând niciun temei juridic pentru majorarea patrimoniului pârâtei, în detrimentul patrimoniului reclamantului.

Astfel, prin acțiunea înregistrată la data de 26.10.2005 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamantul A. a solicitat obligarea Asociației pârâte la distribuirea a 775.139 acțiuni la S.C. Timpuri Noi S.A, susținând că acestea reprezintă echivalentul vărsămintelor efectuate.

Prin sentința civilă nr. 5197 din 05.06.2007, Judecătoria Sectorului 3 București a respins acțiunea ca nefondată, reținând în esență că "reclamantul are doar un drept de creanță față de pârâtă, egal cu sumele vărsate în contul Asociației pentru cumpărarea acțiunilor, care nu îi conferă însă calitatea de creditor al obligației de distribuire de către pârâtă a celor 775.139 acțiuni".

Această soluție a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 929A din 02.11.2012, urmare a respingerii apelului de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, și irevocabilă prin decizia civilă nr. 976R din 02.06.2014, ca urmare a respingerii recursului de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Astfel, raportul juridic existent între părțile aflate în litigiu a fost stabilit, cu putere de lucru judecat, prin decizia civilă nr. 976R din 02.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în sensul că sumele vărsate de reclamantul A. în contul pârâtei Asociația Salariaților din cadrul Timpuri Noi (PAS Timpuri Noi) nu reprezintă nici subscriere de acțiuni, nici împrumut (cum a reținut prima instanță), ci plăți efectuate în scopul constituirii patrimoniului Asociației, conform art. 5 din Statut, plăți care, în lipsa distribuirii unor acțiuni către reclamant, au dat naștere, în patrimoniul acestuia, unui drept de creanță împotriva Asociației pârâte, egal cu sumele vărsate.

Prin urmare, între părțile aflate în litigiu nu există un raport juridic contractual sau delictual, iar reclamantul nu are la îndemână o acțiune în realizare, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală sau delictuală, pentru valorificarea dreptului său la reparație, astfel că, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, în cauză este îndeplinită cerința privind caracterul subsidiar al actio de in rem verso, alături de toate celelalte condiții materiale și juridice proprii îmbogățirii fără just temei.

Se reține, așadar, că prin sumele vărsate de reclamant în contul Asociației pârâte, fără ca ulterior să-i fie distribuite acțiuni la S.C. Timpuri Noi S.A, a avut loc o îmbogățire a intimatei și o pierdere patrimonială suferită de reclamant, între care există o legătură directă, îmbogățirea și pierderea patrimonială corespunzătoare fiind lipsite de o cauză legitimă, iar reclamantul neavând la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva pârâtei.

Cu privire la cuantumul dreptului de creanță al reclamantului împotriva pârâtei, curtea de apel a constatat că acesta rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în fața primei instanțe (înscrisuri și raport de expertiză contabilă judiciară), fiind în sumă totală de 2.872.138,39 RON, reprezentând valoarea actualizată și indexată a plăților efectuate de reclamant cu titlu de contribuție fond PAS, capital de lucru și creditare Asociație.

Ținând cont de principiul reparării integrale a prejudiciului, curtea de apel a mai reținut că reclamantul este îndreptățit a primi, pe lângă debitul principal în cuantum total de 973.534,03 RON, atât dobânda legală, menită să acopere prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligației de plată, cât și actualizarea cu indicele de inflație, menită a aduce creanța la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei, protejându-se astfel interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără culpa sa, efectele devalorizării monedei.

Înalta Curte reține că dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație sunt menite a asigura repararea integrală a prejudiciului încercat de creditor - art. 1531 alin. (1) și alin. (2) teza I C. civ. dispune că dobânda legală reprezintă o daună moratorie pentru neexecutarea obligației de plată, în timp ce prin actualizarea cu indicele de inflație se urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plății, având un caracter compensatoriu.

Așa cum a reținut și instanța de apel, dobânda legală reprezintă prețul lipsei de folosință, se acordă cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată și poate fi cumulată cu actualizarea sumelor în raport de indicele prețurilor de consum, întrucât cele două instituții au finalități diferite și nu există o dublă reparație, plata lor cumulată fiind impusă tocmai de principiul reparării integrale a prejudiciului suferit.

Prin urmare, critica recurentei-pârâte, în sensul că s-a făcut aplicarea greșită a principiului reparării prejudiciului, a O.G. nr. 13/2011 privind calculul penalităților și a Legii contabilității privind ținerea facturilor și plafonul de plăți, este nefondată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta Asociația Salariaților din cadrul Timpuri Noi (PAS Timpuri Noi), prin lichidator judiciar F., împotriva deciziei nr. 728/A din 21 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

De asemenea, se vor respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de recurentul-reclamant și de recurenta-pârâtă, urmând ca cheltuielile de judecată să fie compensate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta Asociația Salariaților din cadrul Timpuri Noi (PAS Timpuri Noi), prin lichidator judiciar F., împotriva deciziei nr. 728/A din 21 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de recurentul-reclamant și de recurenta-pârâtă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2020.