ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2535/2020

HOTĂRÂRE

09.12.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2535/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 9 decembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 884 din 3 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția de necompetență materială; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 03 septembrie 2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PENTRU ROMÂNII PRETUTINDENI, cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului pentru românii de pretutindeni nr. 400/08.07.2019, precum și a actelor subsecvente emise în baza acestuia, respectiv a deciziei nr. 72/08.07.2019 de încetare a detașării reclamantei în cadrul Institutului "Eudoxiu Hurmuzachi" pentru românii de pretutindeni, ca fiind emisă de o persoană care nu avea calitatea de a o emite și repunerea în situația anterioară.

Instanța a reținut că prin Ordinul nr 400/8.07.2019, emis de MINISTERUL PENTRU ROMÂNII PRETUTINDENI, s-a dispus ca, începând cu data de 8.07.2019, pe durata incapacității temporare de muncă a domnului B., director general al Institutului "Eudoxiu Hurmuzachi " pentru românii de pretutindeni, directorul Direcției Științifice, Proiecte și Programe, doamna C., asigură conducerea Institutului "Eudoxiu Hurmuzachi " pentru românii de pretutindeni.

Ordinul nr. 400/8.07.2019, astfel cum a arătat instanța, a fost emis de MINISTERUL PENTRU ROMÂNII PRETUTINDENI în temeiul dispozițiilor din Codul muncii, având în vedere că doamna C. are calitatea de personal contractual, fiind încadrată în baza unui contract de muncă în cadrul pârâtului.

Totodată, prin decizia nr. 72/8.07.2019, emisă de directorul general din cadrul MINISTERUL PENTRU ROMÂNII PRETUTINDENI, în baza dispozițiilor art. 45-47 din Codul muncii, s-a dispus, începând cu data de 9.07.2019, încetarea detașării pe postul de consilier relații I - Direcția Științifică, Proiecte și Programe a doamnei A. la Institutul "Eudoxiu Hurmuzachi " pentru românii de pretutindeni.

Instanța a reținut că beneficiara deciziei nr. 72/8.07.2019 și beneficiara Ordinului nr. 400/8.07.2019, emis de MINISTERUL PENTRU ROMÂNII PRETUTINDENI, au calitatea de personal contractual în cadrul pârâtului, iar litigiul dedus judecăți se subsumează unui conflict de muncă, în accepțiunea prevederilor art. 266 din Codul Muncii.

Așadar, cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea deciziei nr 72/8.07.2019 sunt acte juridice civile emise în sfera raporturilor de dreptul muncii, având ca obiect executarea și modificarea contractelor de muncă încheiate de reclamanta A. și de C..

În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 269 din Codul muncii.

Prin raportare la prevederile art. 208 și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, instanța competență să soluționeze în fond cererea de chemare în judecată este tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamanta A., competența materială de soluționare a cauzei fiind determinată în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, care în prezent cauză se subsumează unui litigiu de dreptul muncii, iar nu în funcție de persoana pârâtului, care este o autoritate publică centrală.

Instanța a arătat, de asemenea, că în litigiul dedus judecății, reclamanta A. nu a învestit instanța cu o cerere care să aibă ca obiect analiza legalității și temeiniciei unor acte administrative tipice, în accepțiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care să emane de la o autoritate a administrației publice centrale și care să atragă competența materială de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 96 pct. 1 C. proc. civ.

Împrejurarea că reclamanta A. a chemat în judecată o autoritate publică centrală, respectiv MINISTERUL PENTRU ROMÂNII PRETUTINDENI, nu este de natură să atragă, de plano, competența materială de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât decizia nr. 72/8.07.2019 și Ordinul nr 400/8.07.2019 nu au fost emise în virtutea capacitătii de drept administrativ a pârâtului, care presupune aptitudinea acestuia de a emite acte administrative în regim de putere publică, conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 3123 din 15 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței materiale; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut că prin Ordinul nr. 400/8.07.2019 emis de MINISTERUL PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI s-a decis ca asigurarea conducerii Institutului "Eudoxiu Hurmuzachi" pentru Românii de Pretutindeni să se realizeze de către directorul Direcției Științifice, Proiecte și Programe - dna C., pe perioada incapacității temporare de muncă a dlui. B. - director general al Institutului "Eudoxiu Hurmuzachi" pentru Românii de Pretutindeni.

Având în vedere că Ordinul nr. 400/8.07.2019 este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fondul cauzei, respectiv o cerere prin care se solicită anularea ordinului este de competența instanței de contencios administrativ potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Totodată, instanța a arătat că, potrivit art. 96 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

Întrucât emitentul actului ce se solicită a fi anulat este o autoritate publică centrală, tribunalul, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), coroborat cu art. 96 pct. 1 C. proc. civ. și raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu, ca urmare a disjungerii cererii formulate în dosarul nr. x/2019, îl reprezintă anularea Ordinului nr. 400/8.07.2019 emis de MINISTERUL PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI, prin care s-a dispus ca, începând cu data de 8.07.2019, pe durata incapacității temporare de muncă a domnului B., director general al Institutului "Eudoxiu Hurmuzachi " pentru românii de pretutindeni, directorul Direcției Științifice, Proiecte și Programe, doamna C., asigură conducerea Institutului "Eudoxiu Hurmuzachi " pentru românii de pretutindeni.

Articolul 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, definește autoritatea publică drept orice organ de stat al unităților administrativ teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public, fiind asimilate autorităților publice, în sensul legii, persoanele juridice de drept privat, care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din același act normativ, contenciosul administrativ este "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim."

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din același act normativ, prin act administrativ se înțelege " actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Prin urmare, pentru a fi în prezența unui litigiu a cărui competență de soluționare aparține instanțelor de contencios administrativ, este necesar ca, pe lângă calitatea de autoritate publică a cel puțin uneia dintre părți, conflictul să se fi născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, astfel cum este definit de Legea contenciosului administrativ, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Or, în cauză, Ordinul nr. 400/8.07.2019 a fost emis de MINISTERUL PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI în temeiul dispozițiilor de dreptul muncii și, ca atare, nu creează un raport juridic de drept public.

Conform dispozițiilor art. 266 din Codul muncii, "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Conflictul individual de muncă este definit de dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, ca fiind "conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative".

Codul muncii, în art. 267, determină persoanele care pot avea calitatea de parte în litigiile de dreptul muncii:

a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;

c) sindicatele și patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al C. proc. civ.

Art. 269 din același cod statuează că:

"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Totodată, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă, motiv pentru care, în cauză, competența revine Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de prevederile art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.