ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2367/2020

HOTĂRÂRE

18.11.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2367/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 28 noiembrie 2019 sub nr. x/2019, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite declanșate în dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul B.E.J. C. și a următoarelor acte de executare: încheierea din 26 august 2019, emisă de B.E.J. C., încheierea nr. 1790/CC/2019 din 05 septembrie 2019 a Judecătoriei Năsăud, încheierea din 24 octombrie 2019 de îndreptare eroare materială a Judecătoriei Năsăud, înștiințare din data de 08 noiembrie 2019, somație mobiliară din data de 08 noiembrie 2019, încheierea nr. 2029 din 08 noiembrie 2019, adresă privind înființarea popririi din 08 noiembrie 2019, adresele către Primăria Rodna din 08 noiembrie 2019, precum și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul B.E.J. C., în baza titlului executoriu nr. x din 17.08.2006, prin care s-a dispus încuviințarea executării silite și înființarea popririi asupra veniturilor contestatoarei pentru suma de 7.226,24 RON.

Prin sentința civilă nr. 1896 din 3 martie 2020, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, care este, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în forma aflată în vigoare la data începerii executării silite, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanța a constatat că cererea de executare silită înregistrată la data de 26.08.2019, ce formează obiectul dosarului de executare nr. 2029/2019, a fost încuviințată prin încheierea nr. 1790 din 05 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. x/2019 .

Contractul de credit pus în executare este încheiat între creditoarea D. și două debitoare, respectiv contestatoarea A., al cărei domiciliu, la data cererii de executare silită, potrivit copiei cărții de identitate depuse la dosar, se afla în municipiul Craiova și debitoarea E., cu domiciliu în județul Bistrița Năsăud.

În absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, instanța a apreciat că sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 C. proc. civ. (cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia) și art. 116 C. proc. civ. (potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente). În speță, executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, depunând cererea de încuviințare a executării silite la instanța de la domiciliul debitoarei E., respectiv la Judecătoria Năsăud.

Instanța a apreciat că aspectele învederate de către contestatoare referitoare la decesul debitoarei E. înainte de începerea executării silite nu pot avea relevanță sub aspectul stabilirii competenței instanței de executare, ci doar referitor la valabilitatea actelor de executare, aspecte care vor fi tranșate de către instanța competentă să judece contestația.

Prin sentința civilă nr. 1056 din 23 iulie 2020, pronunțată de Judecătoria Năsăud, a fost admisă excepția necompetentei teritoriale. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că norma care reglementează instanța de executare are caracter imperativ, legiuitorul raportându-se ca moment temporal în determinarea instanței de executare la momentul sesizării organului de executare, ca dată care interesează în identificarea locului unde se află domiciliul debitorului.

De asemenea, instanța a arătat că în materia executării silite, ceea ce interesează în identificarea domiciliului debitorului sunt mențiunile cuprinse în evidențele publice organizate de lege sub acest aspect.

Instanța a apreciat, având în vedere faptul că executarea silită a fost declanșată la data de 26.08.2019, că debitoarea E. a decedat anterior înregistrării cererii de executare silită, respectiv în data de 30.10.2016, iar din copia cărții de identitate a contestatoarei rezultă că la data sesizării organului de executare domiciliul acesteia era în jud. Dolj, că instanța de executare este cea de la domiciliul acestei debitoare, respectiv Judecătoria Craiova, în această situație neoperând prorogarea de competență.

A arătat, de asemenea, instanța că Judecătoria Năsăud ar fi avut competența să soluționeze contestația la executare dacă debitoarea E. nu ar fi fost decedată la data sesizării organului de executare, însă dat fiind că în prezenta speță debitoarea a decedat anterior acestui moment procesual, instanța competentă să judece prezenta cauză este instanța de la domiciliul debitorului cu capacitate procesuală de folosință la data învestirii executorului judecătoresc.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătorie Năsăud competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Determinarea instanței de executare în soluționarea prezentei contestații la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 din același cod, norme legale prin care se stabilește că aceasta se introduce la instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Totodată, potrivit art. 666, coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

În cauză, se constată că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea civilă nr. 1790/CC/2019 din 05 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. x/2019. Prin încheierea din 24 octombrie 2019 a fost îndreptată eroarea materială a încheierii de încuviințare a executării silite, în sensul de a se consemna corect obligația de plată a debitorilor E. și a coplătitorului A. și nu doar a debitorului E., cum eronat s-a menționat.

Ca atare, cu respectarea principiului unicității instanței de executare, instanța competentă să încuviințeze executarea silită, va soluționa orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori cererea de întoarcere a executării silite, aspectele referitoare la decesul debitoarei E. neputând fi analizate la momentul procesual al stabilirii competenței.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Năsăud, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.