ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2132/2020

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, la data de 3 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Statul Român - comitent general asigurator, Cec Bank S.A. și Ministerul Justiției, solicitând angajarea răspunderii acestora pentru prejudiciile cauzate în litigiile în care reclamantul a fost parte, respectiv, daune morale de 20.000.000 RON decurgând din fapte ilicite de natură penală, cu motivarea că despăgubirile solicitate prin acțiune de reclamant provin dintr-o serie de nemulțumiri cauzate de modul de soluționare al dosarelor nr. x/2018 si nr. y/2018

Prin sentința nr. 62/2019 din 20 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, s-au admis excepțiile invocate de pârâții Statul Român - comitent general asigurator și Ministerul Justiției și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 845/2019 din 31 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, la data de la 5 decembrie 2019, reclamantul A. a declarat recurs, fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ.

În cuprinsul recursului, recurentul-reclamant a susținut că decizia atacată a fost dată în condiții de ilegalitate a legilor și Statului Roman, având la bază denaturarea și ascunderea adevărurilor din Constituția României.

Recurentul a considerat că apelul este clar și documentat, subliniind că instanța denaturează adevărurile, pentru a ascunde deficiențele sistemului supradimensionat și nefuncțional cu privire la acțiunile puterilor reale ale statului actual. A mai susținut că nesoluționarea unui caz extrem de simplu, privind repararea unei pagube, într-un termen optim și rezonabil, trebuie trimis la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

A menționat recurentul că nu întelege de ce instanța se referă la efectul devolutiv al apelului și nu se raportează la efectul evolutiv al apelului, la aplicarea principiului legalității căilor de atac cerut de controlul judiciar, in condițiile in care nu a existat un control judecatoresc asupra actelor emise de autoritățile publice și nici nu s-a asigurat acționarea unitară a legilor, din momentul promulgării acestora.

În continuare, recurentul a susținut că obiectul acțiunii este clar, fiind arătat chiar in concluziile trimise la data de 4.10.2019, constatarea acțiunii ca nefondată fiind un neadevăr, întrucât existau probe, iar condițiile art. 194 și art. 197 din C. proc. civ. erau îndeplinite și magistratul avea obligația de incadrare in drept a faptelor prejudiciabile.

Recurentul a mai arătat că stăruința si conștiința in stabilirea adevărului aparține in totalitate instanței, întrucât acesta a indicat clar absolut toate dosarele ce au compromis dreptul simplu la repararea pagubelor, in condițiile dovedirii nevinovăției legat de executarea ilegală comisă de cele 10 instituții vinovate, respectiv banca, cele 5 parchete inactive, tribunalele, Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, toate lucrând in ilegalitate generala intr-un stat cu o Constituție nefuncțională, instituții evidențiate în dosarele indicate ca probă.

După prezentarea unor considerații teoretice privitoare la noțiunea de lege, în ceea ce privește obiectul unei cereri, recurentul arată că, potrivit doctrinei, acesta este reprezentat de pretenția concretă a reclamantului, subliniindu-se că lucrul cerut nu poate fi conceput independent de calificarea juridică în temeiul căreia s-a făcut cererea, astfel că pretentia nu este doar un lucru, ci un drept subiectiv asupra unui lucru.

A mai arătat recurentul că legile, in general, trebuiau să se constituie in baza principiilor sistemelor funcționale ale statului, iar principiile constituționale trebuiau sa se constituie ca legi constituționale, ca principii fundamentale ale statului de drept, democratic si social, nu altfel.

La data de 25 martie 2020, intimatul-pârât Ministerul Justiției a transmis întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției nulității recursului și respingerea recursului ca nemotivat, față de dispozițiile art. 486 C. proc. civ. care prevăd că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum și că lipsa acestora este sancționată cu nulitatea.

La 31 martie 2020, intimata-pârâtă CEC Bank S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ. cu observarea art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 487 alin. (1) din același cod, sub aspectul neindicării în cuprinsul acestuia a temeiului de drept și a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 25 mai 2020, recurentul a depus răspuns la întâmpinările formulate în dosar.

La data de 15 iunie 2020 Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat exepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, pe fond solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

La data de 23 iunie 2020, recurentul a transmis răspuns la această ultimă întâmpinare, prin care a arătat, în esență, că statul este comitent asigurător pentru toate acțiunile sale nelegitime și demersurile sale nelegale în condiții de ilegalitate generalizată.

Ulterior, la 27 iulie 2020 și 17 august 2020 a depus la dosar precizări, prin care a evidențiat aspecte referitoare la fondul cauzei.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatele-pârâte CEC Bank S.A. și Ministerul Justiției, prin întâmpinări, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice invocată, prin întâmpinare, de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, se va reține că recursul, cale de atac extraordinară, reprezintă o fază procesuală a aceleiași cauze, astfel încât nu se poate desfășura decât în cadrul procesual deja existent în etapele anterioare.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, aplicabile litigiului în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 03.01.2019, stipulează că, "Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile."

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., neindicând niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1)-(8) din C. proc. civ. și neformulând critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Enumerarea de către recurent a unor drepturi sau principii, cu caracter general, redarea unor considerente teoretice privind noțiunile de lege și de obiect al cererii de chemare în judecată, precum și relatarea situației de fapt, în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă pentru instanța de recurs exercitarea efectivă a controlului de legalitate al deciziei recurate.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici ale deciziei recurate prin indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate raportate la soluția pronunțată de instanța de apel și la argumentele instanței de control judiciar în fundamentarea acesteia, susținerile recurentului reprezentând doar o succesiune de fapte și afirmații cu caracter general, nestructurate din punct de vedere juridic.

Întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 845/2019 din 31 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2020.