ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2079/2020

Ședința publică din data de 22 octombrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. x/2016 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanței să constate caracterul abuziv al următoarelor clauze din contractul de credit nr. x din 15 septembrie 2006 și în consecință: 1. Să constate nulitatea parțială a prevederilor art. 5 din contract și nulitatea totală a prevederilor art. 7 din contract, art. 2.6. și art. 2.10 lit. a) din condițiile generale de creditare privind modalitatea de stabilire a cuantumului dobânzii, iar în consecință: 1.1. interpretarea contractului în sensul că dobânda curentă este formată din indicele de referință EURIBOR la 3 luni la care se adaugă marja fixă de 1,5 pp; 1.2. obligarea B. la emiterea unui nou grafic de rambursare ținând cont de clauzele constatate ca fiind abuzive; 1.3. obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani încasate în mod nelegal în temeiul acestor clauze din contract privitoare la modul de stabilire a dobânzii; 2. Să se constate nulitatea totală a prevederilor art. 9 lit. b) și c) din contract și respectiv art. 3.1., 3.6., 3.8. din condițiile generale de creditare - privind comisionul de acordare credit și comisionul de administrare, iar, în consecință: 2.1. obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani încasate în mod nelegal în temeiul clauzelor, respectiv suma de 380 euro cu titlu de comision de acordare și suma de 2.420 Euro achitată cu titlu de comision de administrare pentru perioada 15 septembrie 2006 - 15 octombrie 2016 și în continuare până la data punerii în executare a sentinței ce se va pronunța în cauză; 3. Obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale pentru fiecare debit datorat în parte, calculate de la data scadenței fiecărui debit principal până la data plății efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6170 din 30 octombrie 2017, Judecătoria Bacău a admis în parte acțiunea și, pe cale de consecință a constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 5300 din 15 septembrie 2006: art. 5, art. 7, art. 9 lit. b) și c) și a) următoarelor clauze din condițiile generale de creditare - anexa la contractul de credit bancar nr. 5300 din 15 septembrie 2006: art. 3.1., 3.6 și 3.8. A obligat pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 380 Euro, încasată cu titlu de comision de acordare credit, și a sumei de 2.420 Euro achitată cu titlu de comision de administrare pentru perioada 15 septembrie 2006 - 15 octombrie 2016 și a sumelor care vot fi achitate în continuare cu acest titlu până la data punerii în executare a hotărârii, precum și la plata dobânzilor legale pentru fiecare debit în parte, calculate de la data scadenței fiecărui debit principal până la data plății efective. A obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat. A respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate. Totodată a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel A. și B. S.A..

Prin decizia civilă nr. 84 din 29 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău s-au admis apelurile formulate de A. și de B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 6170 din 30 octombrie pronunțată de Judecătoria Bacău. S-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că: s-a respins cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 7 din contract și art. 5 teza I; s-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 5 teza a II-a care prevede că "Dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B. la care se adaugă 1,50 p.p."; s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor constatate abuziv, respectiv art. 5 teza a II-a, art. 9 lit. b) și c) din contractul de credit nr. x din 15 septembrie 2006 și art. 3.1, art. 3.6, art. 3.8 din condiții generale de creditare; s-a dispus restituirea de către apelanta B. S.A. către apelanta A. a sumelor încasate pe parcursul derulării contractului în baza clauzei de la art. 5 teza a II-a, respectiv diferența dintre sumele încasate cu titlu de dobândă în baza art. 5 teza a II-a și sumele solicitate de apelanta A. prin aplicarea formulei propuse respectiv EURIBOR la 3 luni la care se adaugă marja fixă de 1,5 pp; s-a obligat apelanta B. S.A. la plata către apelanta A. a dobânzii legale aferente sumelor de restituit de la data plății fiecărei sumei până la restituirea efectivă; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate; a fost obligată apelanta B. să achite apelantei A. cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 1.500 RON reprezentând onorariu de avocat; a fost obligată apelanta A. să achite apelantei B. S.A. cheltuieli de judecată în cuantum de 20 RON reprezentând taxă judiciară de timbru proporțional cu pretențiile admise prin calea de atac; s-au compensat cheltuielile de judecată și în final a fost obligată apelanta B. să achite apelantei A. cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 1.480 RON.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs B. S.A., iar reclamanta A. a declarat recurs incident.

Prin decizia nr. 335/2019 din 10 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă au fost admise recursurile promovate de pârâta B. S.A. și recursul incident declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 84 din 29 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2016.

A fost casată decizia civilă recurată și reținută cauza spre rejudecare, fixându-se termen la 7 octombrie 2019, pentru a se discuta suspendarea cauzei față de existența pe rolul C.J.UE. a cauzei Oros C - 269/19.

Prin încheierea din 7 octombrie 2019 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în baza art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei până la soluționarea de către CJUE a cauzei Oros C-269/19.

Împotriva acestei încheieri, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și continuarea judecății.

În argumentarea memeoriul de recurs, recurenta susține că încheierea atacată nu este motivată sub aspectul necesității luării măsurii de suspendare în raport cu pronunțarea pe care o va da CJUE în cauza C-269/19, având în vedere că întrebările cu care a fost învestită Curtea, nu au relevanță în cauză, totodată arătând că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 267 din TFUE și art. 412 C. proc. civ.

Tot în acest context, se susține că hotărârea nu este motivată, în considerente nu s-au arătat argumentele, potrivit cărora, este necesară pronunțarea de către CJUE a unei hotărâri preliminare în temeiul articolului 267 din TFUE raportat la obiectul prezentei cauze și că această motivare nu transpare nici din decizia de casare a hotărârii pronunțate în apel, având în vedere că în cauza Oros C-269/19 sunt mai multe întrebări, din care unele nu au nicio legătură cu speța de față.

In cauză, se constată că intimata B. S.A. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 9 aprilie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 21 aprilie 2020, părțile nedepunând punct de vedere.

Prin încheierea din 18 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 7 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă și a acordat termen la data de 22 octombrie 2020, cu citarea părților.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului, iar pretinsa nemotivare a hotărârii sub aspectul arătat nu constituie o critică ce ar putea fi circumscrisă motivului de casare invocat, ci celui prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susține că încheierea atacată nu este motivată sub aspectul necesității luării măsurii de suspendare în raport cu pronunțarea pe care o va da Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-269/19, având în vedere că întrebările cu care a fost învestită Curtea, nu au relevanță în prezenta cauză, iar această motivare nu transpare nici din decizia de casare cu reținere a hotărârii pronunțate în recurs.

Această susținere este nefondată și nu poate fi primită, având în vedere că în considerentele deciziei de casare s-a apreciat ca fiind utile cauzei răspunsul pe care CJUE îl va da în sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj, înregistrată ca fiind cauza Oros C-269/19, context în care, a fixat termen de judecată la 7 octombrie 2019, urmare a admiterii recursurilor, casarea deciziei recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, precum și pentru a se pune în discuția părților suspendarea cauzei față de existența pe rolul CJUE a cauzei Oros C-269/19.

Astfel, Curtea de Apel Bacău, prin încheierea atacată a apreciat că în cauză se impune suspendarea cauzei, întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, cu o întrebare preliminară, având următorul conținut:

"Art. 6 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că, subsecvent constatării caracterului abuziv al unei clauze care definește mecanismul de stabilire al ratei dobânzii variabile după formula " marjă fixă și o dobândă de referință practicată de bancă ale cărei criterii nu sunt transparente" într-un contract de credit cu dobânda fixă limitată la primul an și variabilă ulterior, conform formulei menționate, permite instanței naționale să adapteze contractul prin stabilirea unui mod de calcul al dobânzii variabile în funcție de indicatori de referință transparenți (Libor/Euribor) și de marja fixă a băncii, pornind de la datele de fapt ale contractului de credit, pentru a asigura o protecție mai bună consumatorului.

Dacă răspunsul la această întrebare este negativ, art. 6 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că, subsecvent constatării caracterului abuziv al unei clauze precum cea menționată anterior, permite instanței naționale, pe cale jurisprudențială, să stabilească o dobândă fixă, prin raportare la marja fixă stabilită pentru al doilea an de derulare a contractului sau la dobânda fixă din primul an.

Dacă răspunsul la această întrebare este negativ, art. 6 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE și principiul efectivității trebuie interpretate în sensul că, subsecvent constatării caracterului abuziv al unei clauze precum cea menționată anterior, se opune ca instanța națională să trimită părțile la negocieri în vederea stabilirii noului nivel al dobânzii, fără stabilirea unor repere.

Dacă răspunsul la această întrebare este negativ, care ar fi posibilele remedii pentru asigurarea protecției consumatorului, care să fie în acord cu prevederile art. 6 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE".

Din analiza deciziei de casare, Înalta Curte constată că prin recursul principal declarat de pârâta B. s-a criticat decizia atacată numai cu privire la constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzelor contractuale reglementate de art. 5 teza II, art. 9 lit. b) și c) din Contractul de credit nr. x din 15 septembrie 2006 și art. 3.1, art. 3.6 și 3.8 din condițiile generale de credit, restituirea diferenței între dobânda încasată și sumele datorate prin calcularea dobânzii la Euribor la 3 luni plus marja fixă de 1,5.

Prin recursul incident formulat de reclamanta A. s-a criticat decizia din apel arătându-se că s-a solicitat restituirea sumelor de bani încasate în temeiul clauzelor abuzive și nu există vreo precizare, ci se solicită restituirea doar a diferenței dintre dobânzile încasate și cele calculate prin aplicarea unei formule de calcul dată de Euribor la 3 luni la care se adaugă marja fixă de 1,5 pp.

Așa fiind, în raport de conținutul întrebării preliminare, de criticile formulate de părți prin recursurile declarate și de dispozițiile legale incidente speței, nu poate fi reținută critica susținută de către recurentă referitoare la lipsa motivării din decizia de casare pronunțate în recurs cu privire la necesitatea suspendării cauzei de față până la pronunțarea unei hotărâri preliminare de către CJUE a unei hotărâri preliminare.

Motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din această perspectivă se constată că recurenta a pus în discuție aplicarea greșită a dispozițiilor art. 412 C. proc. civ., fiind dispusă în mod eronat, de instanță, măsura suspendării cauzei, ca urmare a sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017.

Susținerea recurentei, potrivit căreia, suspendarea cauzei este greșită, se constată a fi neîntemeiată, având în vedere că întrebarea preliminară formulată de către Curtea de Apel Cluj, viza modul de calcul al dobânzii variabile în funcție de indicatori de referință transparenți (Libor/Euribor) și de marja fixă a băncii, pornind de la datele de fapt ale contractului de credit, pentru asigurarea unei protecții mai bune a consumatorului, astfel că aspectele sesizate de Curtea de Apel Cluj prezintă relevanță în speța de față, câtă vreme se pune în discuție legalitatea clauzelor contractuale a convenției încheiate între părți, cu referire la dobândă și la marja fixă a băncii.

Din analiza dispozițiilor evocate, se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfășurării acțiunii, constând în oprirea vremelnică a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare de drept a judecății și obligația instanței de a suspenda judecata cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția ce urmează a se pronunța în prezenta cauză depinde de soluția ce se va da cu privire la sesizarea formulată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, aspect în considerarea căruia, constată că Curtea de Apel Bacău a suspendat în mod corect cauza în raport cu prevederile art. 412 pct. 7 C. proc. civ.

Așadar, pentru ca susținerile dezvoltate de recurenta-reclamantă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acestea trebuiau să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 7 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 7 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2020.