ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1952/2020

Ședința publică din data de 14 octombrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul E., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la remiterea sumei de 390.000 euro încasată de acesta în numele reclamanților de la asigurătorul F.; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale pentru suma de 390.000 euro de la data de 24.06.2014 până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 125 din 3 februarie 2017, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis acțiunea reclamanților B. și C., astfel cum a fost formulată, a obligat pe pârâtul E. să plătească reclamantei B. suma de 150.000 euro, cu titlu de despăgubiri și dobândă legală aferentă, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 07.06.2016 și până la data plății efective, iar reclamantului C. suma de 45.000 euro, cu același titlu și dobânda legală aferentă, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 07.06.2016 și până la data plății efective. A admis acțiunile reclamanților A. și D. astfel cum au fost restrânse, a obligat pe pârâtul E. să plătească reclamantului A. suma de 31.995 euro, cu titlu de despăgubiri și dobândă legală aferentă, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 07.06.2016 și până la data plății efective, iar reclamantei D. suma de 7.000 euro, cu același titlu și dobânda legală aferentă, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 07.06.2016 și până la data plății efective. A respins ca neîntemeiată cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale începând cu data de 24.06.2014 până la data plății efective, iar în baza art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 a obligat pe reclamanții A., B. și C. să restituie bugetului de stat suma de 16.090 RON pentru care li s-a acordat ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, iar pe reclamanta D. să restituie bugetului de stat, cu același titlu, suma de 5.155 RON, urmând ca hotărârea să se comunice organelor fiscale ale Primăriei orașului Salcea, județul Suceava.

Prin decizia nr. 855 din 25 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul E. împotriva sentinței civile nr. 125 din 3 februarie 2017, pronunțate de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2016. S-a constatat că apelul incident declarat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva aceleiași sentințe, a rămas fără obiect.

Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs, invocând motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Recurentul susține că în mod greșit instanța de apel a dispus anularea apelului ca netimbrat, deși taxa judiciară de timbru a fost achitată cu chitanța seria x nr. x din 24.10.2017, respectiv cu o zi înainte de termenul de judecată a apelului.

Arată că, deși a încercat să își contacteze apărătorul, pentru a se informa cu privire la modalitatea de depunere a taxei judiciare de timbru la dosar, nu a reușit. La 25 octombrie 2017, data stabilită pentru soluționarea cauzei, s-a deplasat cu autoturismul la instanță, însă pe drum a avut probleme tehnice cu acesta, fiind nevoit să se oprească pentru a le rezolva. Nici în acest interval nu a reușit să își contacteze apărătorul și nici să găsească în timp util sala de judecată.

Recurentul arată că a depus taxa judiciară de timbru după strigarea cauzei, rugând grefierul registrator să o înainteze în cel mai scurt timp completului de judecată, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosar, însă nu a fost avută în vedere la pronunțarea soluției.

Ca atare, recurentul apreciază că, în conformitate cu dispozițiile art. 400 C. proc. civ., instanța de apel trebuia să dispună repunerea pe rol a cauzei cu citarea părților.

Totodată, recurentul susține că instanța de apel a încălcat principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, reglementat de art. 22 C. proc. civ., având în vedere că, deși avea angajat un apărător ales și că, neavând cunoștințe juridice și nu se putea reprezenta singur, cauza sa a fost luată, în lipsă, la prima strigare, fiind pusă în discuție excepția netimbrării apelului.

Recurentul invocă și încălcarea art. 13 C. proc. civ., care reglementează dreptul la apărare și a art. 14 C. proc. civ., privind contradictorialitatea, precum și a art. 24 din Constituția României, care garantează dreptul la apărare.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului.

Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 18 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a respins excepția nulității recursului și a admis în principiu recursul, fixând termen la 6 noiembrie 2019, când a fost suspendată judecarea cauzei, în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Judecarea cauzei a fost reluată la 14 octombrie 2020.

Analizând recursul declarat de recurentul-pârât, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. civ., "Când consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, președintele închide dezbaterile".

Totodată, art. 394 alin. (3) C. proc. civ., statuează că, după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.

În raport de dispozițiile legale mai sus enunțate, Înalta Curte reține că, astfel cum reiese din rezoluția aflată la dosar apel, dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost depusă la dosar "după pronunțare", instanța de apel dispunând în mod legal anularea ca netimbrat a apelului declarat de pârâtul E. împotriva sentinței civile nr. 125 din 3 februarie 2017, pronunțate de Tribunalul Suceava.

Ca atare, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 400 C. proc. civ., potrivit cărora, repunerea pe rol a cauzei se va dispune în cazul în care, în timpul deliberării, instanța găsește că sunt necesare probe sau lămuriri noi, aspecte care nu pot fi reținute în cauză.

Totodată, aplicarea sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 470 alin. (2) și (3) C. proc. civ. nu poate reprezenta o încălcare a dispozițiilor art. 13, art. 14, art. 22 C. proc. civ. și nici a art. 24 din Constituție, în raport de prevederile art. 10 din C. proc. civ., părțile având obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de judecător.

Înalta Curte reține că motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat formal, recurentul-pârât neexpunând critici referitoare la nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât E. împotriva deciziei nr. 855 din 25 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât E. împotriva deciziei nr. 855 din 25 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2020.