ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1943/2020

Ședința publică din data de 13 octombrie 2020

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 august 2017 pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta E. prin mandatar F. S.R.L. și intervenientul forțat G., au solicitat instanței să fie obligată pârâta la plata următoarelor sume: reclamantului A. - sumele de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale și 850.000 RON cu titlu de daune morale; reclamantei B. - suma de 850.000 RON, cu titlu de daune morale; reclamantei C. - suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale; reclamantei D. - suma de 450,000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 410 din 28 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta E. - prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și intervenientul forțat G.. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților următoarele sume: reclamantului A. - sumele de 1.200 RON, cu titlu de daune materiale și 100.000 RON cu titlu de daune morale; reclamantei B. - suma de 100.000 RON, cu titlu de daune morale; reclamantei C. - suma de 50.000 RON, cu titlu de daune morale; reclamantei D. - suma de 50.000 RON, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe, atât reclamanții A., B., C. și D., cât și pârâta E. prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, au formulat cereri de apel.

Prin decizia nr. 807/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul promovat de reclamanții A., B., C. și D..

Prin aceeași decizie, a fost admis apelul pârâtei E. prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în contradictoriu cu intimatul-intervenient G.. A fost schimbată în parte sentința civilă nr. 410 din 28 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Neamț cu privire la daunele morale, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamanților cu titlu de daune morale: reclamantului A. - 50.000 RON; reclamantei B. - 50.000 RON; reclamantei C. - 25.000 RON; reclamantei D. - 25.000 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei nr. 807/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, reclamanții A., B., C. și D. au formulat cereri de recurs.

Recurenții-reclamanți se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii (pct. 6), respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (pct. 8).

După o scurtă prezentare a situației de fapt, recurenții critică, în esență, decizia instanței de apel sub aspectul reducerii cuantumului daunelor morale acordate, cu referire la nivelul trăirilor psihice cauzate de moartea fiului reclamanților A. și B., respectiv a fratelui reclamantelor C. și D..

Totodată, apreciază ca fiind contradictorie concluzia instanței de apel în sensul că acordarea unor daune morale și respectiv procurarea celor păgubiți a unor satisfacții de ordin moral ar putea presupune o tendință de îmbogățire fără justă cauză.

Intimata-pârâtă E. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, susținând că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Recurenții- reclamanți A., B., C. și D. au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea apărărilor intimatei-pârâte.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că recursul este nul în raport de dispozițiiile art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 489 alin. (1) și 490 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La termenul din 13 octombrie 2020, analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenții, deși au indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 și 6 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greșit de către instanța de apel ci au criticat, în esență, decizia sub aspectul reducerii cuantumului daunelor morale acordate, cu referire la nivelul trăirilor psihice cauzate de moartea fiului reclamanților A. și B., respectiv a fratelui reclamantelor C. și D. și au apreciat ca fiind contradictorie concluzia instanței de apel în sensul că acordarea unor daune morale și respectiv procurarea celor păgubiți a unor satisfacții de ordin moral ar putea presupune o tendință de îmbogățire fără justă cauză.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenții nu au formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 a fost făcută doar formal.

În realitate, prin criticile invocate în susținerea recursului se tinde fie la o nouă evaluare a situației de fapt, fie la interpretarea probatoriului, care să conducă la admiterea pretențiilor solicitate, chestiuni asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat și care nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală a recursului, în considerarea specificului acestei căi de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate și nu de temeinicie ale hotărârii atacate.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenții nu au dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-au limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate. În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, nefiind o cale de atac de reformare, ci o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanții B., C., D. și A. împotriva deciziei nr. 807/2018 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat dereclamanții B., C., D. și A. împotriva deciziei nr. 807/2018 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2020.