ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1576/2020

Ședința publică din data de 16 septembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08 august 2016 și precizată la datele de 23 septembrie 2016 și 20 octombrie 2016, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. ROMÂNIA S.A., prin Sucursala Brașov, constatarea ca abuzivă a clauzelor prevăzute în contractul de credit nr. x/04.06.2008, respectiv: art. 5 pct. 5.2, referitoare la dobânda curentă și dobânda penalizatoare:

"Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută…, fără a exista consimțământul Clientului "; art. 6 pct. 6.1 lit. b), referitoare la comisionul de acordare: 2% percepută o singură dată la valoarea creditului acordat; art. 6 pct. 6.1 lit. c), referitoare la comisionul de rambursare anticipată; art. 6 pct. 6.2, referitoare la dreptul băncii de a modifica unilateral nivelul comisioanelor și taxelor fără consimțământul clientului; obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor achitate în contul comisionului de acordare și a dobânzii percepute în baza clauzelor abuzive ca plată nedatorată din momentul încheierii creditului și până la zi, sume la care se va aplica dobânda legală în raport cu fiecare plată de la data perceperii sumelor și până la restituirea efectivă; obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare cu excluderea comisioanelor declarate abuzive, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 519/C din 23 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. ROMÂNIA S.A, a constatat abuzive și, în consecință, nulitatea absolută a următoarelor clauze din contractul de credit nr. x/04.02.2008 încheiat între părți: clauza de la art. 5 pct. 5.2, vizând posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda; art. 6 pct. 6.1 lit. b), referitoare la comisionul de acordare; art. 6.2, privind posibilitatea băncii de a modifica unilateral nivelul comisioanelor și taxelor; a obligat pe pârâta la plata tuturor sumelor achitate de reclamanți potrivit clauzelor referitoare la comisionul de acordare și la posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda, sume la care se adaugă dobânda legală calculată de la data fiecărei plăți până la data restituirii efective; a respins restul pretențiilor reclamanților și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantul A. a sumei de 2.700 RON, cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 23 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de lămurire a sentinței civile nr. 519/C din 23 mai 2017, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2016, cerere formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. ROMÂNIA S.A.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 1131/C din 23 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de completare a sentinței civile nr. 519/C din 23 mai 2017, pronunțată de aceeași instanță, cerere formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. ROMÂNIA S.A.

Prin încheierea pronunțată la data de 19 noiembrie 2018 de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de lămurire a sentinței civile nr. 519/C din 23 mai 2017, pronunțate de aceeași instanță, cerere formulată de pârâta C. ROMÂNIA S.A., în contradictoriu cu reclamanții A. și B.. A fost lămurit dispozitivul sentinței de mai sus, în sensul că nu este vorba de stabilirea, pentru perioada de până la data începerii aplicării efective a dobânzii indicate în actul adițional nr. x/10.08.2012, a unei alte dobânzi de tipul marja + indice, diferită de dobânda de 9,5% care a fost convenită de părți prin contractul de credit în formă inițială.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel reclamanții.

Prin decizia civilă nr. 793/AP din 11 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de apel formulată de apelanții A. și B., în contradictoriu cu intimata C. ROMÂNIA S.A., împotriva încheierii pronunțate la data de 19 noiembrie 2018 de Tribunalul Brașov.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au declarat recurs.

În motivare, recurenții-reclamanți arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii, fiind și insuficient motivată.

Recurenții-reclamanți afirmă că, în ceea ce privește încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, considerentul pe care s-a întemeiat această încheiere este nelegal și netemeinic, existând contradicție între argumentele cuprinse în considerente și dispozitiv.

Totodată, recurenții-reclamanți susțin că încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contravine dispozițiilor și considerentelor avute în vedere de către instanță prin hotărârea inițială, care a rămas definitivă și care a fost pusă în executare de către reclamanți.

Astfel, recurenții-reclamanți consideră că, deși instanța a luat act de toate înscrisurile aflate la dosar, prin încheierea pronunțată, a procedat la o reinterpretare a probelor.

Recurenții-reclamanți apreciază că instanța de apel nu a argumentat în alt mod situația, motivarea fiind aceeași cu cea a tribunalului.

De asemenea, recurenții-reclamanți arată că deși instanța a reținut că nu au fost avute în vedere actele adiționale la momentul pronunțării hotărârii inițiale, că acestea nu au făcut obiectul unei analize, aceasta recunoaște că reclamanților le-au fost încasate de către bancă sume în baza unei clauze contractuale abuzive.

În raport de aceste argumente, recurenții-reclamanți arată că încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu are fundament față de înscrisurile aflate la dosar, fiind contradictorie față de dispozitivul hotărârii inițiale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata C. ROMÂNIA S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Intimata C. ROMÂNIA S.A. a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin încheierea din 13 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a constatat suspendarea de plin drept a judecării cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) cap. V al Anexei nr. 1 la Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195/16.03.2020, prelungită prin Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020.

Judecarea cauzei a fost reluată la 16 septembrie 2020.

Analizând recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate analiza în calea de atac a recursului criticile care vizează încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, prin aceste argumente, recurenții-reclamanți nu dezvoltă motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din același cod, iar modul de redactare a cererii de recurs nu permite determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, învestite cu verificarea legalității hotărârii recurate.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenții tind să obțină o nouă verificare a susținerilor lor, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Totodată, recurenții-reclamanți nu aduc în mod concret, argumente în sensul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, prin intermediul acestei exprimări generale expunând, de fapt, nemulțumirea față se soluția instanței de apel.

Critica recurenților-reclamanți în sensul că instanța de apel a avut aceeași motivare cu cea a tribunalului nu poate fi, de asemenea, reținută.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a analizat criticile apelanților și a expus propriile considerente în susținerea soluției pronunțate, astfel cum acestea se regăsesc la fila x din hotărârea recurată.

Așadar, faptul că instanța de apel a confirmat, în urma analizei proprii, raționamentul primei instanțe, nu se circumscrie motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține totodată că, deși recurenții-reclamanți și-au întemeiat cererea și pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu au expus argumente în susținerea acestui motiv de recurs, care a fost invocat formal.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva decizie civile nr. 793/AP din 11 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva decizie civile nr. 793/AP din 11 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2020.