ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 369/2021

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, la data de 25 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.A., pe calea ordonanței președințiale, ca pârâtele să îi permită accesul la locul unde sunt depozitate bunurile personale care au fost ridicate, ilegal, din biroul situat în Galați, strada x nr. 158 C, în noaptea de 17/18 iunie 2020. Prin sentința civilă nr. 3193 din 20 august 2020, Judecătoria Galați a admis excepția necompenței teritoriale, invocată prin întâmpinare de către pârâte, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 6919 din 30 septembrie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a pricinii, în favoarea Judecătoriei Galați, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Înalta Curte, învestită cu analiza conflictului negativ de competență, conform prevederilor art. 133 pct. 2, raportat la dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., prin decizia nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. Împotriva deciziei nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, au formulat cerere de revizuire revizuentele C. S.A. și B. S.R.L..

Cererea de revizuire Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 3 teza a II-a și pct. 5 C. proc. civ., revizuentele au solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul stabilirii competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, invocând faptul că decizia atacată nu este motivată, întrucât nu face referire la susținerile pârâtelor, ci sunt consemnate doar susținerile nereale ale reclamantului A. referitoare la locul de muncă al acestuia, hotărârea având o construcție juridică bazată pe înscrisuri falsificate de către reclamant, care fac obiectul dosarului penal nr. x/2020, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați. În acest sens, revizuentele au solicitat suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarului penal nr. x/2020, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați. Au mai arătat revizuentele că, în întâmpinarea depusă la cererea de chemare în judecată, au învederat că nu au existat raporturi de natură care să atragă incidența art. 109 C. proc. civ., singurele raporturi dintre părți fiind de natură societară și de muncă.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în termen legal, intimatul A. a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât calea de atac a revizuirii se aplică doar hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, iar soluția dată în regulatorul de competență nu îndeplinește această condiție. Temeiul juridic invocat de revizuente, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 3 teza a II-a C. proc. civ., se referă numai la înscrisuri declarate false, iar, în cauza dedusă judecății, revizuirea a fost formulată ca urmare a existenței unui înscris pretins falsificat care ar fi determinat esențial soluția dată în regulatorul de competență, respectiv un contract de comodat, care nu numai că nu a fost declarat fals, dar nici nu are relevanță, în raport de obiectul cauzei și de soluția dată cu privire la competență, care a fost stabilită în raport de persoana fizică A. și de domiciliul acesteia, fără a fi relevant locul de unde s-au sustras bunurile personale ale reclamantului. S-a mai arătat în cuprinsul întâmpinării că nici motivul invocat prin art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi luat în considerare, întrucât contractul de comodat nu reprezintă un înscris care să fi influențat soluția pronunțată în regulatorul de competență. Referitor la solicitarea revizuentelor de suspendare a judecării cererii de revizuire, intimatul a susținut că acestea au făcut doar dovada înregistrării unei plângeri penale la parchet, fără a depune, la dosar, o copie a plângerii penale, pentru a se observa legătura dosarului penal cu prezenta cauză, arătând că o altă condiție necesar a fi îndeplinită pentru a se dispune suspendarea este aceea a începerii urmăririi penale, ceea ce nu este cazul în cauza dedusă judecății. Intimatul a mai susținut că revizuentele doresc ca acțiunea să fie soluționată de Judecătoria Sectorului 2 București, fără a dovedi și justifica un interes în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 C. proc. civ., sens în care a înțeles să invoce lipsa de interes a revizuentelor în exercitarea căii de atac. Conchizând, intimatul a solicitat instanței, în temeiul art. 190 C. proc. civ., să aplice o amendă judiciară revizuentelor, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credință a unei căi de atac, vădit netemeinică, precum și obligarea acestora la plata, în solidar, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la data promovării revizuirii (29 decembrie 2020) și până la restituirea dosarului la Judecătoria Galați.

Răspunsul la întâmpinare La data de 15 februarie 2021, revizuentele au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat prin întâmpinare, iar cu privire la cererea de revizuire, au solicitat, în principal, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului penal, iar, în subsidiar, admiterea revizuirii și modificarea, în tot, a deciziei nr. 2344/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Soluția cu privire la cererea de revizuire Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea de revizuire formulată de revizuentele B. S.R.L. și C. S.A. împotriva deciziei nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în regulator de competență. Prin decizia atacată cu revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.A., având ca obiect "ordonanță președințială- autorizarea intrării în încăperi", în favoarea Judecătoriei Galați. Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 3 teza a II-a și pct. 5 C. proc. civ., revizuentele au solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul stabilirii competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, invocând aspecte cu privire la fondul cauzei, precum și faptul că hotărârea atacată are o construcție juridică bazată pe înscrisuri falsificate de către reclamant, care fac obiectul dosarului penal nr. x/2020, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, sens în care s-a solicitat și suspendarea judecării cererii de revizuire până la soluționarea dosarului penal. Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile care o reglementează sunt de strictă interpretare, iar exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Dispozițiile art. 509 C. proc. civ. reglementează, în mod expres, cazurile în care poate fi solicitată revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul. Având în vedere că hotărârea care evocă fondul cauzei este aceea prin care instanța soluționează cererea de chemare în judecată și celelalte cereri principale sau incidentale, Înalta Curte reține că hotărârea care stabilește asupra competenței instanței nu evocă fondul cauzei și nu poate fi atacată în calea de atac a revizuirii. Întrucât principiul general în materia revizuirii este acela că sunt supuse revizuirii numai hotărârile care evocă fondul cauzei (art. 509 C. proc. civ.), Înalta Curte constată că, în speță, decizia atacată cu revizuire, fiind pronunțată în regulator de competență, judecata a fost limitată, astfel cum rezultă și din dispozitivul deciziei, la stabilirea unei instanțe competente, așadar nu evocă fondul cauzei. Deși există și excepții de la principiul menționat, indicate de art. 509 alin. (2) C. proc. civ., se constată că cererea de revizuire dedusă judecății nu este întemeiată pe dispozițiile indicate de acest text de lege și nici din cuprinsul acesteia nu rezultă aspecte ce s-ar putea circumscrie ipotezelor reglementate prin art. 509 alin. (1) pct. 3, pct. 4 sau pct. 7-11 C. proc. civ., argumentele revizuentelor referindu-se la pronunțarea instanței sesizate cu soluționarea conflictului de competență în temeiul unor înscrisuri falsificate de către reclamant, care fac obiectul dosarului penal nr. x/2020, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, și necunoscute de către revizuente. Prin urmare, întrucât prin decizia ce se solicită a fi revizuită s-a dispus doar cu privire la instanța competentă să judece fondul cauzei, fără ca Înalta Curte să se pronunțe asupra probelor propuse, a pretențiilor deduse judecății sau a situației de fapt, este evident că decizia atacată, care nu a dat o dezlegare raportului juridic dedus judecății, nu are natura unei hotărâri ce a soluționat fondul sau în care s-a evocat fondul și, din acest punct de vedere, nu este îndeplinită cerința de admisibilitate impusă de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele B. S.R.L. și C. S.A. împotriva deciziei nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca inadmisibilă. Referitor la cererea formulată de revizuentele B. S.R.L. și C. S.A. de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarului penal nr. x/2020, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, Înalta Curte constată că suspendarea judecării constituie un incident procedural indisolubil legat de admisibilitatea cererii de revizuire. Având în vedere argumentele expuse în justificarea inadmisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte va dispune respingerea cererii de suspendare. De altfel, cererea de suspendare nu întrunește nici condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât la dosarul cauzei nu a fost depusă de către revizuente copia plângerii penale la care se face referire și nici o ordonanță de începere a urmăririi penale în dosarul nr. x/2020, adresa nr. x/2020, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați făcând referire doar la înregistrarea unei plângeri penale și trimiterea ei, spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, prin urmare, revizuentele nu au făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre prezenta cauză și dosarul penal, și nici nu au probat că soluția din dosarul penal ar avea un rol hotărâtor asupra soluției ce se va pronunța în prezenta cauză. Cât privește solicitarea intimatului de a aplica o amendă judiciară revizuentelor, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credință a unei căi de atac, vădit netemeinică, precum și obligarea acestora la plata, în solidar, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la data promovării revizuirii (29 decembrie 2020) și până la restituirea dosarului la Judecătoria Galați, Înalta Curte apreciază că este nefondată în condițiile în care formularea acțiunii în justiție pendinte constituie expresia exercitării unei drept conferit prin lege, respectiv prin art. 21 alin. (1) din Constituție, precum și prin art. 192 alin. (1) C. proc. civ., norme juridice care conferă oricărei persoane dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime. Or, în situația în care nu există niciun temei spre a se reține că demersul judiciar astfel întreprins ar fi unul vădit netemeinic în sensul prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., nu se justifică aplicarea sancțiunii prevăzute de această normă procedurală sau acordarea de despăgubiri pentru amânarea procesului, potrivit art. 189 C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,