ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 730/2021

Ședința publică din data de 06 aprilie 2021

Asupra cererii constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în soluționarea unui conflict negativ de competență, s-a stabilit competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.A, având ca obiect "ordonanță președințială - autorizarea intrării în încăperi", în favoarea Judecătoriei Galați.

Împotriva deciziei nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, au formulat contestație în anulare contestatoarele B. S.R.L. și C. S.A..

În motivarea contestației în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. (2) C. proc. civ., contestatoarele au solicitat anularea hotărârii atacate și, în soluționarea conflictului negativ de competență, stabilirea Judecătoriei sector 2 București ca instanță competentă să soluționeze cauza pe fond, dezlegarea dată în hotărârea atacată având drept suport o eroare materială.

Astfel, arată pârâtele, în cuprinsul deciziei atacate, Înalta Curte de Casație si Justiție a reținut că, în evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului, pârâta B. S.R.L. figurează cu punct de lucru în Galați, str. x C, ceea ce este eronat. De asemenea, în aceeași motivare, s-a reținut eronat și că, prin acțiunea formulată, reclamantul A. a pretins că bunurile disputate au fost sustrase, de pârâte, de la aceeași adresă fictivă, din Galați, str. x C, unde acestea ar avea puncte de lucru.

Intimatul A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac formulate de contestatoare.

Totodată, intimatul a solicitat, în baza art. 190 raportat la art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., aplicarea unei amenzi judiciare contestatoarelor, pentru introducerea cu rea credință a unei căi de atac vădit netemeinice. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata unor despăgubiri de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând de la data de 08.01.2021, data promovării contestației în anulare, și până data înregistrării restituirii dosarului de fond la Judecătoria Galați, spre a fi soluționat de instanța competentă, stabilită prin regulatorul de competență.

Prin rezoluția din 18 ianuarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 10 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, dată la care s-a dispus amânarea cauzei și acordarea unui alt termen de judecată, la 06 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând cererea de contestație în anulare, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată prin întâmpinare de intimat, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 503 C. proc. civ., "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. (3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

În cauză, contestatoarele B. S.R.L. și C. S.A. au formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în soluționarea unui conflict negativ de competență, hotărâre prin care s-a stabilit competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.A, având ca obiect "ordonanță președințială - autorizarea intrării în încăperi", în favoarea Judecătoriei Galați.

Înalta Curte reține că cererea de contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) Cod procedură și formulată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat un conflict negativ de competență, nu pot fi primită, deoarece acest text legal are în vedere ipoteza ca hotărârea contestată să fie pronunțată de o instanță de recurs sau de o instanță de apel (în acest ultim caz, numai dacă hotărârea instanței de apel nu poate fi atacată, potrivit legii, cu recurs).

În raport de particularitățile cauzei având ca obiect conflict de competență, care constituie un incident procedural, rezultă că hotărârea dată în soluționarea unei asemenea cauze nu se încadrează în ipoteza hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs sau de apel, astfel că motivele prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. nu pot fi analizate în raport cu decizia pronunțată asupra conflictului negativ de competență.

Prin urmare, hotărârea în cauză nu este susceptibilă de atacare pe calea extraordinară a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - temei ce a fost indicat de parte în fundamentarea demersului său procesual - întrucât hotărârea pronunțată în regulatorul de competență nu face parte din categoria acelora cărora li se adresează textul legal, nefiind o hotărâre pronunțată în recurs și nici în apel.

Din formularea textului legal, art. 503 C. proc. civ., care reglementează calea extraordinară de atac a contestației în anulare, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu cerere de contestație în anulare este limitativă și, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei astfel de căi de atac decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de dispozițiile procedurale citate.

Art. 129 din Constituția României prevede faptul că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Totodată, dispozițiile art. 457 C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Se reține faptul că textele legale mai sus citate afirmă principiul legalității căii de atac, principiu potrivit căruia părțile pot să exercite doar acele căi de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii judecătorești pronunțate într-un anume litigiu.

În consecință, pentru aceste considerente, apreciind asupra caracterului inadmisibil al căii extraordinare de atac promovate, ce vizează o hotărâre care nu se înscrie în categoria acelora menționate limitativ prin dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge în consecință.

În ceea ce privește cererea formulată de intimatul A. privind aplicarea unei amenzi judiciare contestatoarelor și obligarea acestora la plata unor despăgubiri, solicitări formulate în cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., invocat de intimat drept temei al cererii prin care a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare contestatoarelor, se reține că instanța de judecată poate sancționa cu amendă judiciară introducerea cu rea-credință a unor cereri vădit netemeinice.

Astfel, din cuprinsul cererii de contestație în anulare, se reține că motivul invocat de contestatoare în formularea căii extraordinare de atac îl reprezintă pretinsa eroare materială săvârșită de instanța care a soluționat conflictul negativ de competență, în sensul că a reținut că pârâtele figurează cu punct de lucru în Galați, str. x C, ceea ce, în opinia contestatoarelor, este o concluzie eronată și care a dus la pronunțarea unei soluții întemeiate pe o eroare materială, în realitate fiind vorba despre punctul de lucru situat în Galați, str. x fără particula "C".

În aceste circumstanțe, Înalta Curte apreciază că cererea a fost formulată cu bună credință și sub pretenția protejării intereselor societăților pârâte, buna credință sub imperiul căreia au acționat contestatoarele fiind prezumată, iar reaua credință trebuind să fie probată în concret, iar nu prin afirmații generice sau dedusă în mod superficial din faptul introducerii căii extraordinare de atac, sancționat deja prin respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Astfel, formularea căii de atac a contestației în anulare constituie expresia exercitării unei drept conferit prin lege, respectiv prin art. 21 alin. (1) din Constituție, precum și prin art. 192 alin. (1) C. proc. civ., norme juridice care conferă oricărei persoane dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime.

Or, în situația în care nu există niciun temei spre a se reține că demersul judiciar astfel întreprins de contestatoare ar avea drept fundament reaua credință a acestora, nu se justifică aplicarea sancțiunii prevăzute de norma procedurală înscrisă în art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. sau acordarea de despăgubiri pentru amânarea procesului, potrivit art. 189 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că cererea intimatului de a aplica o amendă judiciară contestatoarelor, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credință a unei căi de atac vădit netemeinice, precum și obligarea acestora, în solidar, la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la data promovării căii de atac și până la restituirea dosarului la Judecătoria Galați, este nefondată, motiv pentru care se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarele B. S.R.L. și C. S.A. împotriva deciziei nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Respinge cererea formulată de intimatul A. privind aplicarea amenzii judiciare și plata despăgubirilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 aprilie 2021.