ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2344/2020

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 25 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.A., a solicitat instanței pe calea ordonanței președințiale, ca pârâtele să îi permită accesul la locul unde au depozitat bunurile personale care au fost ridicate, ilegal, din biroul situat în Galați, strada x nr. 158 C, în noaptea de 17/18 iunie 2020.

În motivare, reclamantul a arătat că, în noaptea zilei de 17 spre 18 iunie 2020, pârâtele au deschis, fără drept, biroul său situat în Galați, strada x nr. 158 C și i-au ridicat bunurile personale (calculator, dosare civile aflate pe rolul instanțelor, acte personale, aparate electrocasnice, frigider, televizor, canapea cu fotolii de piele, combină muzicală cu boxe, faxul, mai multe scaune, dulapuri, acte contabile, suma de 9860 euro, tablouri, cărți și altele).

Prin sentința civilă nr. 3193 din 20.08.2020, Judecătoria Galați a admis excepția necompenței teritoriale, invocată prin întâmpinare de către pârâte, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Pentru a pronunța această soluție, această instanță a reținut că, în lumina dispozițiilor art. 107 din C. proc. civ. și față de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează o acțiune personală, prin care reclamantul solicită obligarea pârâtelor să îi permită accesul la bunurile sustrase din biroul personal la data de 17-18 iunie 2020, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține Judecătoriei sectorului 2 București.

Învestită prin de declinare, Judecătoria sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 6919 din 30 septembrie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Galați și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În vederea pronunțării acestei hotărâri, instanța de judecată a reținut că față de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează o acțiune în răspundere civilă delictuală îndreptată împotriva unor persoane juridice cu privire la fapte săvârșite la punctul de lucru ale acestora din Galați, str. x, adresă la care reclamantul a și fost notificat, prin executorul judecătoresc, de către pârâta S.C B. S.R.L. pentru ridicarea bunurilor sale, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Galați.

Înalta Curte competentă să analizeze conflictul negativ de competență conform prevederilor art. 133 pct. 2, raportat la dispzițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, pentru următoarele argumente:

Conform dispozițiilor art. 107 din C. proc. civ.:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cu toate acestea, prevederile art. 109 din C. proc. civ., instituie regula conform căreia:

"Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta."

În ceea ce privește materia răspunderii civile delictuale, art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. stabilește că:

"În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente, instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. competența fiind una alternativă."

Reiese, așadar, că art. 107 din C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. reglementează o competența teritorială alternativă a instanțelor în materia răspunderii civile delictuale. Astfel, în afara instanței competente potrivit dispozițiilor aart. 107-112 din C. proc. civ., în materia răspunderii civile delictuale este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Conform art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă competente.

Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, reclamantul A. s-a adresat instanței de judecată pentru ca pârâtele să fie obligate să îi permită accesul la locul unde au fost depozitate bunurile personale care au fost ridicate, în mod ilegal de către acestea, din biroul său situat la punctul de lucru al pârâtelor, situat în Galați, str. x C, în data de 17/18 iunie 2020.

Din conținutul cererii de sesizare a instanței rezultă că reclamantul și-a întemeiat demersul judiciar pe prevederile care reglementează materia răspunderii civile delictuale, pretinzând accesul la locul unde au fost depozitate bunurile sale personale, sustrase de către pârâte, de la punctul de lucru al acestora, unde reclamantul își desfășura activitatea, situat în Galați, str. x C.

De asemenea, potrivit evidențelor Oficiului Național al Registrului Comnerțului, pârâta S.C. B. S.R.L.. figurează cu sediul social în București, str. x, dar și cu punct de lucru în Galați, str. x C, adresă de la care reclamantul A. pretinde că ar fi fost sustrase bunurile sale personale.

În raport de cele mai sus reținute și în temeiul prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 109 și art. 116 din același act normativ, competența teritorială în pricina dedusă judecății este una alternativă, fiind deopotrivă competente material și teritorial să soluționeze cauza judecătoria în circumscripția căreia se află înregistrate punctele de lucru ale pârâtelor unde se pretinde că ar fi fost săvârșită fapta de sustragere a bunurilor personale ale reclamantului, respectiv Judecătoria Galați, dar și judecătoria în a cărei rază teritorială își au sediul pârâtele, respectiv Judecătoria sectorului 2 București.

În speță, reclamantul A. a ales să sesizeze Judecătoria Galați, ca instanță în circumscripția căreia sunt înregistrate punctele de lucru ale pârâtelor fiind și locul unde a pretrins că a fost săvârșită fapta ilicită de sustragere a bunurilor sale personale și unde se solicită accesul.

În consecință, prin alegerea făcută de către acesta, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, acesta a învestit în mod legal această instanță cu soluționarea cauzei.

Prin urmare, Judecătoria Galați nu mai putea să dispună, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, Judecătoria sectorului 2 București, ca instanță în circumscripția căreia se află sediul pârâtelor S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.A.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.A., având ca obiect "ordonanță președințială - autorizarea intrării în încăperi", în favoarea Judecătoriei Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.A., având ca obiect "ordonanță președințială - autorizarea intrării în încăperi", în favoarea Judecătoriei Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2020.