ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2814/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 martie 2017, reclamanta A. a solicitat completarea Sentinței civile nr. 716 din 03 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, apreciind că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale cuvenite sumelor de bani acordate începând cu data de 09 aprilie 2015 și până la plata efectivă a drepturilor respective.

Prin Sentința civilă nr. 1642 din 5 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de completare formulată de reclamanta A., cu privire la Sentința civilă nr. 716 din 03 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca nefondată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1642 din 5 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, să se procedeze la completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 716 din 03 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în sensul de a fi obligat Ministerul Justiției și la plata dobânzilor legale aferente drepturilor salariale stabilite.

În motivarea recursului, arată că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale cuvenite sumelor de bani acordate începând cu data de 09 aprilie 2015 și până la plata efectivă a drepturilor respective.

Recurenta-reclamantă susține că după repunerea cauzei pe rol a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat în condițiile art. 204 C. proc. civ., actualizarea drepturilor cuvenite în raport de rata inflației și de dobânda legală, de care instanța de fond nu a ținut seama și a soluționat-o parțial, prin stabilirea sumei cuvenite doar în raport de indicele de inflație, cu omiterea petitului privind dobânzile legale, care se impune a fi completat în condițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Consideră că precizarea obiectului acțiunii nu a reprezentat o modificare a acțiunii pentru a fi inadmisibilă conform art. 204 alin. (1) C. proc. civ., ci s-a înscris în dispozițiile alin. (2) și (3) din art. 204 C. proc. civ., prin precizarea actualizării drepturilor bănești cuvenite și a adăugării dobânzilor legale.

Astfel, arată că prin precizarea de acțiune a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite prin actualizare în raport de rata inflației și obligarea la plata dobânzilor legale aferente drepturilor stabilite prin sentința inițială, acestea echivalând cu mărirea cuantumului obiectului cererii, care nu presupune amânarea cauzei.

Mai arată că prin încheierea din data de 03 martie 2017 nu s-a menționat decăderea sa din dreptul de a modifica obiectul acțiunii, la acea dată fiindu-i admisă în totalitate acțiunea, fără a se referi la dobânda solicitată.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență, că cererea precizatoare formulată de către recurenta-reclamantă prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata actualizării drepturilor bănești cuvenite și a adăugării dobânzii legale, reprezintă o cerere modificatoare, ce poate fi formulată doar în condițiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., respectiv până la primul termen de judecată la care partea este legal citată, ori în speță, primul termen a fost la data de 13 mai 2016, iar reclamanta a formulat cererea în discuție la data de 19 ianuarie 2017.

Se mai arată că cererea modificatoare a reclamantei pune în discuție temeiuri noi, respectiv Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014.

Pe de altă parte, intimatul-pârât susține că cererea invocată de către recurentă a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece atribuția ministrului justiției este de a emite ordinul, iar a Ministerului Justiției de a vira banii și nu de a efectua plata în concreta diferențelor salariale solicitate.

De asemenea, având în vedere calitatea recurentei-reclamante de judecător în cadrul Curții de Apel Timișoara, invocă personalitatea juridică a acestei instanțe în raport de prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, precum și de Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2016, prin care s-a statuat că în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesual pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială.

Astfel, consideră că instituției care efectuează, în concret, plata drepturilor salariale, îi revine și obligația plății respectivelor diferențe salariale, raportul juridic salarial propriu-zis există între magistrat și Curtea de Apel Timișoara, în timp ce Ministerul Justiției este parte a unui alt raport juridic, unul financiar, implicând ordonatorii de credite subordonați, și nu recurenta-reclamantă, iar o eventuală obligare la plată a intimatului, nu ar putea fi pusă în executare, întrucât excede atribuțiilor acestuia.

Pe de altă parte, arată că recurentei-reclamante i-a fost emis la data de 24 mai 2017, un nou ordin de salarizare, respectiv OMJ nr. 1489/C din 24 mai 2017, prin care i s-au stabilit drepturile salariale începând cu data de 09 aprilie 2015, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

Recurenta-reclamantă A. a învestit Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu o acțiune având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției de a soluționa cererea privind emiterea unui nou ordin de salarizare, începând cu data de 09 aprilie 2015, prin recalcularea indemnizației de încadrare, în funcție de vechimea în profesie, vechimea în muncă și gradul profesional, precum și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 71/2015 și cu aplicare retroactivă începând cu data de 09 aprilie 2015, data intrării în vigoare a acestei legi.

Prin cererea precizatoare, înregistrată la dosar la data de 19 ianuarie 2017, reclamanta a solicitat actualizarea drepturilor salariale solicitate, cu aplicarea indicelui de inflație și a dobânzii legale cuvenite, începând cu data de 09 aprilie 2015 și până la plata efectivă a drepturilor respective.

Prin Sentința civilă nr. 716 din 3 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și a fost obligat pârâtul să emită pentru reclamantă ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizației cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum și să efectueze demersurile necesare în vederea plății către reclamantă a eventualelor diferențe salariale rezultate, începând cu data de 09 aprilie 2015 la zi, actualizate cu indicele de inflație.

Ulterior, la data de 14 martie 2017, recurenta-reclamantă a solicitat completarea Sentinței civile nr. 716 din 03 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, apreciind că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale solicitate, iar prin Sentința civilă nr. 1642 din 5 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ce face obiectul prezentei cereri de recurs, această cerere de completare a fost respinsă.

În esență, prima instanță a calificat cererea formulată de către recurenta-reclamantă ca fiind o cerere modificatoare, care în baza art. 204 alin. (1) C. proc. civ., republicat, poate fi formulată numai până la primul termen la care partea este legal citată, motiv pentru care în ședința din data de 03 martie 2017, a decăzut reclamanta din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată.

Astfel fiind, critica recurentei conform căreia instanța de fond ar fi omis să se pronunțe prin Sentința civilă nr. 716 din 03 martie 2017 asupra capătului de cerere referitor la dobânzi, este nefondat.

Recurenta-reclamantă A. nu a atacat cu recurs Sentința civilă nr. 716 din 03 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care cererea adițională a fost calificată și socotită tardiv formulată.

Prin urmare, toate celelalte critici care privesc greșita calificare a cererii adiționale ca cerere modificatoare și respingerea acesteia ca tardiv formulată, sunt critici care nu se referă la dispozițiile sentinței de completare, ce face obiectul prezentului recurs, ci se referă la sentința de fond, neputând fi primite în condițiile rămânerii definitive a Sentinței civile nr. 716 din 03 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 1642 din 5 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 1642 din 5 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT