ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1356/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, S.C. B. S.A. Botoșani, C. și D., a solicitat să se dispună: anularea, parțială, a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria M08 nr. x din 31 martie 1994, emis în favoarea S.C. B. S.A. Botoșani, în sensul excluderii din totalul de 28.970,25 mp ce au fost constituiți în proprietate beneficiarei S.C. B. S.A. Botoșani a suprafeței de 392,13 mp, proprietatea sa.

Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că, prin Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor - în litigiu - Ministerul Comerțului a constituit în favoarea S.C. B. S.A. Botoșani dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 28.970,25 mp în care este inclusă și suprafața de 392,13 mp (inclusă în lotul nr. 2 de 465 mp teren identificat cu nr. cadastral x din C.F. nr. y a municipiului Botoșani) ce a aparținut cu titlu de proprietate părinților săi - A. și E. - care, la rândul lor, l-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/607 din 3 decembrie 1959. A mai arătat că S.C. B. S.A. Botoșani a transmis acest teren pârâților C. și D. conform contractului de schimb autentificat sub nr. y din 22 decembrie 2011 de BNP "F." Botoșani. A precizat că Certificatul de Atestare contestat este un act administrativ cu titlu individual - art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 - că a formulat plângere prealabilă pentru revocarea lui, însă autoritatea emitentă l-a informat că nu poate să dea curs solicitărilor sale.

Prin Sentința civilă nr. 123 din 24 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului A., s-a admis excepția tardivității acțiunii în contencios administrativ de anulare parțială a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor seria M08 nr. x din 31 martie 1994 promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, S.C. B. S.A. Botoșani și C. și D. și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea reclamantului A. ca fiind tardiv introdusă.

În esență, în motivarea sentinței, s-a arătat că acțiunea este tardivă față de data înscrierii în Cartea Funciară - 9 martie 2010.

Împotriva Sentinței civile nr. 123 din 24 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că hotărârea instanței este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, iar conform dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)".

De asemenea, conform dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

"Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".

Menționează că nu i-a fost comunicat niciodată Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor seria M08 nr. x prin care a fost recunoscut în mod abuziv dreptul de proprietate în favoarea pârâtei S.C. B. S.A. și pentru suprafața de 392,13 m.p. teren proprietatea recurentului reclamant.

Susține că a luat cunoștință de existența acestui act administrativ cu puțin timp în urmă, solicitând imediat autorității publice emitente revocarea parțială a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor seria M08 nr. x pentru cei 392,13 m.p. în termenul de 30 de zile reglementat de art. 7 alin. (1) și nu se pune problema să fie depășit termenul de prescripție de 6 luni stabilit de art. 7 alin. (7) pentru depunerea plângerii prealabile.

De asemenea, acțiunea în justiție a fost promovată cu respectarea termenului de prescripție de 6 luni reglementat de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, fiind depusă imediat după comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă, prin urmare nici termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) nu avea cum să fie depășit.

În final, susține că în mod greșit prima instanță a considerat că simpla intabulare în cartea funciară de către intimata S.C. B. S.A. Botoșani a terenului din actul administrativ emis abuziv poate echivala cu o comunicare a acelui act administrativ sau cu o luare la cunoștință a acelui act de către recurentul-reclamant, în calitate de terță persoană vătămată.

Intimații-pârâți Ministerul Economiei, S.C. "B." S.A. Botoșani, C. și D. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 28 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis în principiu recursul declarat și a fost fixat termen de judecată cu citarea părților, în ședință publică.

După examinarea motivelor de recurs, a întâmpinărilor depuse la dosar, recursul va fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a soluționat corect excepția tardivității acțiunii în anulare formulată de recurentul- reclamant după expirarea termenului de 1 an de la data luării la cunoștință de actul administrativ contestat, hotărârea fiind dată cu aplicarea corectă a normelor legale.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul-reclamant susține că acțiunea în justiție a fost promovată cu respectarea termenului de prescripție de 6 luni reglementat de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, fiind depusă imediat după comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă, prin urmare nici termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) nu avea cum să fie depășit.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, iar conform dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

Însă, nu pot fi neglijate dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă fără putință de tăgadă că, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, recunoașterea dreptului și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni, iar pentru motive temeinice, în termen de cel mult 1 an de la data comunicării actului sau data luării la cunoștință, după caz.

Astfel, se constată că termenul de cel mult 1 an este condiționată de existența unor motive temeinice care au împiedicat partea să ia cunoștință de respectivul act administrativ individual.

În speță, se solicită anularea unui act administrativ individual adresat altui subiect de drept întrucât reclamantul-recurent este un terț față de acel act administrativ.

Pentru terți, termenul de 1 an se calculează de la data luării la cunoștință despre actul administrativ individual adresat altui subiect de drept, astfel că este esențial ca reclamantul (terț față de actul administrativ unilateral) să dovedească când a luat la cunoștință despre existența lui.

Și în motivele de recurs, ca și în fața instanței de fond, recurentul s-a limitat să precizeze că a luat cunoștință "de existența actului administrativ cu puțin timp în urmă", dar nu a făcut nicio probă în acest sens. Or, simpla afirmație a acestuia, nedovedită nu poate constitui probă a luării la cunoștință.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că prin cererea dedusă judecății, recurentul-reclamant a învederat că prin contractul de schimb autentificat sub nr. y din 22 decembrie 2011 de către B.N.P. "F." din Botoșani pârâții C. și D. au dobândit de la S.C. B. S.A. Botoșani suprafața de 392,13 m.p. acest contract fiind încheiat în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Cu privire la acest aspect recurentul-reclamant nu precizează la ce dată a luat cunoștință de existența contractului de schimb, însă menționează că această suprafață de teren nu o poate folosi din cauza intimaților-pârâți C. și D..

Înalta Curte constată că, susținerea recurentului conform căreia a luat cunoștință de existența acestui act administrativ (Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor seria M08 nr. x) de puțin timp, deci la o dată neprecizată, nu poate fi considerat începutul termenului de la care să se calculeze termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Soluția pronunțată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciind că soluția instanței de fond este legală, fiind dată cu aplicarea legii, în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 123 din 24 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM