ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 876 din 03 iulie 2014, Judecătoria Oradea, secția penală, a dispus următoarele:

În temeiul art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M.F.S. din infracțiunea de consum de alcool după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane, prevăzută de art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și 4 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului M.F.S., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) și art. 84 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a amânat aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bihor, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c - e C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune Bihor.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în considerentele sentinței că la data de 02 noiembrie 2012, organele de poliție au fost sesizate că pe DC 37 în afara localității Paleu, jud. Bihor, a avut loc un accident rutier a fost implicată motocicleta, condusă de inculpatul M.F.S., pe care se mai afla martora P.A.I..

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză s-a stabilit că la data de 02 noiembrie 2012, în jurul orelor 17,20, inculpatul M.F.S., în timp ce conducea motocicleta, pe care se mai afla martora P.A.I. pe DC37, în afara loc. Paleu, jud. Bihor, având direcția de deplasare spre loc. Săldăbagiu de Munte, a pierdut controlul asupra direcției, părăsind partea carosabilă și intrând în șanțul situat în partea dreaptă de sensul său de mers, în urma accidentului de circulație astfel produs, rezultând rănirea martorei P.A.I., care, potrivit certificatului medico-legal din data de 08 noiembrie 2012 al SJ.M.L Bihor, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile de îngrijiri medicale. Potrivit declarației notariale din data de 14 noiembrie 2012 martora P.A.I. s-a împăcat cu inculpatul M.F.S.

După producerea accidentului rutier, inculpatul M.F.S. l-a contactat telefonic pe martorul Deac Mihai Simion care s-a deplasat la locul producerii accidentului, ocazie cu care inculpatul a consumat circa 200 ml de coniac dintr-o sticlă pe care martorul o avea în autoturism.

În urma sosirii organelor de politie la fata locului, deoarece inculpatul M.F.S. emana vapori de alcool, a fost testat cu aparatul, iar, în urma efectuării testului, la data de 02 noiembrie 2012, orele 18,53 a rezultat valoarea de 0.83 mg/l alcool pur în aerul expirat. Față de rezultatul testării cu aparatul alcool-test, inculpatul a fost condus la S.M.L. - Bihor, în vederea recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, din buletinul de analiză toxicologică din 03 noiembrie 2012, rezultând faptul că în momentul prelevării primei probe de sânge ( 02 noiembrie 2012 - orele 19,35 ) inculpatul M.F.S. a avut o alcoolemie de 1,70 g/l alcool pur în sânge, iar în momentul prelevării celei de-a doua probă de sânge o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge.

Fiind audiați, atât martorii-asistenti B.S.A. și U.l., cât și martorii P.A.I. și Deac Mihai Simion au confirmat aspectele susmenționate.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul M.F.S. a declarat, în prezenta apărătorului ales, faptul că recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunii de care este învinuit.

Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești (filele 33-34 ) inculpatul a recunoscut comiterea faptei, declarând că în data de 02 noiembrie 2012, în jurul orelor 17,20 a condus motocicleta, pe care se mai afla martora P.A.I. pe DC37, în afara loc. Paleu, jud. Bihor, ocazie cu care a pierdut controlul asupra direcției, părăsind partea carosabilă și intrând în șanțul situat în partea dreaptă de sensul său de mers, în urma accidentului de circulație martora P.A.I. suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile de îngrijiri medicale, după care a consumat băuturi alcoolice, având în momentul prelevării primei probe de sânge o alcoolemie de 1,70 g/l alcool pur în sânge, iar în momentul prelevării celei de-a doua probe de sânge o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge, nu a contestat valorile alcoolemiei și a solicitat să i se aplice procedura prevăzută de art. 375 C. proc. pen.

Starea de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și de către instanța de judecată, respectiv declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, care se coroborează cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii, rezultatul testării alcooltest, procesul-verbal de prelevare și buletinul de examinare clinică (filele 21-22 dosar u.p.), buletinul de analiză toxicologică din data de 03 noiembrie 2012 (fila 23 dosar u.p.), declarația notarială din data de 14 noiembrie 2012 ( fila 19 dosar u.p. ), precum și cu declarațiile martorilor asistenți B.S.A. și U.l. (filele 38-41 dosar u.p.) și ale martorilor P.A.I. și D.M.S. (filele 33-35, 36-37 și 42 dosar u.p. ).

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi penale succesive ( art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 336 alin. (1) C. pen.), împrejurările în care a fost comisă fapta, situația personală a inculpatului (fără antecedente penale), conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., respectiv faptul că inculpatul nu a contestat valoarea alcoolemiei avute în momentul prelevării probelor biologice, conform buletinului de analiză toxicologică nr. 2123-2124 din data de 03 noiembrie 2012, precum și solicitarea inculpatului, prin avocat ales, în aplicarea art. 5 C. pen. din 1968, instanța a reținut ca lege mai favorabilă inculpatului prevederile art. 336 alin. (1) C. pen., care, în cauză, au condus în ansamblu la o situația mai favorabilă pentru inculpat.

Pentru aceleași considerente, dar și având în vedere faptul că infracțiunea prevăzută de art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice nu mai este prevăzută de legea nouă, respectiv C. pen. din 2009, în temeiul art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului M.F.S. din infracțiunea de consum de alcool după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane prevăzută de art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată în infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În drept, fapta inculpatului M.F.S., care, în data de 02 noiembrie 2012, în jurul orelor 17,20 a condus motocicleta, pe care se mai afla martora P.A.I. pe DC37, în afara localității Paleu, jud. Bihor, ocazie cu care a pierdut controlul asupra direcției de mers și a produs un accident de circulație, în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a martorei P.A.I., care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile de îngrijiri medicale, după care a consumat băuturi alcoolice, având în momentul prelevării primei probe de sânge o alcoolemie de 1,70 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., text în baza căruia, cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., respectiv împrejurările legate de fapta comisă, constând în faptul că consumul de alcool a avut loc după realizarea actului de conducere și pe fondul șocului emoțional determinat de accidentul de circulație, raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., instanța a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 C. pen., dintre care evidențiază gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă fapta - inculpatul a produs un accident de circulație, în urma căruia a rezultat rănirea unei persoane, după care a consumat băuturi alcoolice până Ia testarea concentrației alcoolului în aerul expirat și recoltarea probelor biologice, de persoana inculpatului, de nivelul de educație și situația sa socială, de lipsa antecedentelor sale penale, de valoarea alcoolemiei și de faptul că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța a reținut pe de-o parte, că elementul material al infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, respectiv art. 336 alin. (1) C. pen. constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar pe de altă parte, momentul consumului de alcool, deși este, de regulă anterior realizării actului de conducere, acesta poate fi și ulterior acestuia, în considerarea prevederilor art. 78 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora „conducătorului de autovehicul.implicat într-un accident de circulație, îi este interzis consumul de alcool.după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice. în situația în care nu sunt respectate dispozițiile.se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului.în momentul producerii accidentului."

Așadar, având în vedere normele legale mai sus prezentate și faptul că inculpatul M.F.S., fiind implicat într-un accident de circulație, în sensul prevăzut de art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a consumat băuturi alcoolice, după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat și recoltarea probelor biologice, având în momentul prelevării primei probe de sânge o alcoolemie de 1,70 g/l alcool pur în sânge, prima instanță a reținut că, distinct de încadrarea juridică făcută de procuror, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, respectiv art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, referitor la apărările inculpatului, potrivit cărora consumul de alcool a avut loc exclusiv ulterior realizării actului de conducere, iar infracțiunea prevăzută de art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice este în prezent dezincriminată, instanța a reținut că aceste aspecte nu sunt relevante în cauză, sub aspectul încadrării juridice a faptei, în considerarea prevederilor art. 336 alin. (1) C. pen. și art. 78 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Având în vedere încadrarea juridică a faptei comise de către inculpat și faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) C. pen., ținând cont de persoana inculpatului, conduita acestuia anterior săvârșirii faptei (filele 37-39 dosar inst.), acordul manifestat de a presta o muncă în folosul comunității, posibilitățile sale de îndreptare și de solicitarea acestuia, prin avocat ales, instanța, în aplicarea art. 5 C. pen., a reținut ca lege penală mai favorabilă inculpatului prevederile art. 83 C. pen., motiv pentru a dispus amânarea aplicării pedepsei de 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bihor, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune Bihor.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

II. Prin Decizia penală nr. 420/A din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus:

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b C. proc. pen., respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de către inculpatul M.F.S. pe care în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentința penală nr. 876 din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Oradea pe care a modificat-o și, în rejudecare, a înlăturat dispozițiile art. 83 alin. (1), art. 84 alin. (1), art. 85 alin. (1) și art. 86 alin. (1) C. pen. și art. 404 alin. (3) C. proc. pen. privind amânarea aplicării pedepsei.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani 6 luni, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus condamnatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Mănăstirii „Sfintei Cruci sau în cadrul D.G.A.S.P.C. pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (3) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin apelul declarat în termen legal, Ministerul Public a solicitat desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

În motivare a arătat că hotărârea atacată este netemeinică în ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate, având în vedere că instanța a dispus amânarea aplicării pedepsei, fără a ține seama de persistența încălcării regulilor de circulație de către inculpatul apelant, impunându-se să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Inculpatul M.F.S. a solicitat admiterea apelului inculpatului apelant, desființarea sentinței apelate și achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alineatul 1 lit. b) C. pen., teza I, constatându-se că fapta nu mai este incriminată de legea penală nouă, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu.

În motivare a arătat că inculpatul apelant a apelat la consumul de alcool după incident ca o metodă antidepresivă și că, potrivit dispozițiilor legii vechi, nu avea niciun interes să susțină că a consumat alcool după comiterea faptei.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel, invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 rap. la art. 420 alin. (8) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că aceasta este temeinică și legală parțial, astfel că apelul declarat de către inculpatul M.F.S. a fost respins spre deosebire de apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea care a fost admis potrivit dispozitivului prezentei.

În esență, încadrarea juridică a infracțiunii, aplicarea art. 5 C. pen. și starea de fapt au fost reținute în mod corect de prima instanță, însă, întrucât aceasta nu a fost contestată de către Ministerul Public sau inculpat, instanța nu a insistat asupra acestui aspect. în concret, în data de 02 noiembrie 2012 în jurul orelor 17,20, inculpatul M.F.S. a condus motocicleta, pe care se mai afla martora P.A.I. pe DC37, în afara loc. Paleu, jud. Bihor, ocazie cu care a pierdut controlul asupra direcției, părăsind partea carosabilă și intrând în șanțul situat în partea dreaptă a sensului său de mers, în urma accidentului de circulație astfel produs, rezultând rănirea martorei P.A.I., care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile de îngrijiri medicale, după care a consumat băuturi alcoolice. Din buletinul de analiză toxicologică din 03 noiembrie 2012 a rezultat faptul că în momentul prelevării primei probe de sânge (02 noiembrie 2012 - orele 19,35) inculpatul M.F.S. a avut o alcoolemie de 1,70 g/l alcool pur în sânge o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge.

Văzând că în perioada 2009-2012, inculpatul M.F.S. a comis multiple contravenții la regimul rutier, precum și o faptă de natură penală ( art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 ) pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și că acuzarea nu a solicitat majorarea pedepsei, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de 3 ani 6 luni, urmând ca acesta să respecte obligațiile prevăzute de art. 93 C. pen. și enumerate în dispozitiv. S-a apreciat că se impune ca acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Mănăstirii „Sfintei Cruci" sau în cadrul D.G.A.S.P.C. pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (3) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Instanța de apel a constatat că nu se află în prezența unei dezincriminări legale, întrucât dispozițiile exprese ale art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 care incrimina fapta conducătorului de vehicul de a consuma alcool, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, până la recoltarea probelor biologice ori până la testarea cu un mijloc tehnic omologat, se regăsesc în norma generală prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. care stabilește ca infracțiune fapta conducătorului auto care la alin. (1) C. pen. care stabilește ca infracțiune fapta conducătorului auto care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Așadar, noua incriminare nu mai face diferență în privința momentului consumării băuturilor alcoolice, fiind necesar ca autorul infracțiunii să fi condus un vehicul și la momentul prelevării mostrelor biologice să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, elemente care se regăsesc în prezenta speță.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 420/A din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casație inculpatul M.F.S., solicitând admiterea recursului în casație, casarea hotărârii criticate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului întrucât fapta pentru care acesta a fost condamnat nu mai este prevăzută de legea penală.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată procurorului, însă nu au fost depuse concluzii scrise la dosarul cauzei.

Raportul magistratului asistent a concluzionat că cererea de recurs în casație este făcută în termenul prevăzut de lege și respectă dispozițiile art. 434-438 C. proc. pen., fiind îndeplinite toate condițiile necesare în vederea admiterii în principiu a recursului în casație.

Prin Decizia nr. 370/RC din ședința de cameră de consiliu de la 22 decembrie 2014 a judecătorului din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2702/271/2014, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. a fost admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul M.F.S. împotriva Deciziei penale nr. 420/A din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a trimis cauza Completului C9 în compunerea de 3 judecători în vederea judecării recursului în casație.

S-a stabilit termen la data de 22 ianuarie 2014, cu citarea recurentului.

Examinând cererea de recurs în casație cu care a fost investită instanța, haita Curte de Casație constată că aceasta este admisibilă în principiu, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., instanța dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare a recursului în casație, părțile ce pot formula recurs în casație, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate face recurs în casație.

Potrivit alin. (2) art. 438 C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 437 și art. 438 C. proc. pen. ori dacă cererea este vădit nefondată, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul M.F.S. a fost depusă în termenul prevăzut de lege și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele, prenumele și domiciliul recurentului, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului, având drept de concluzii în fața înaltei Curți de Casație și Justiție (cu trimitere la condiția prev. de art. 436 alin. (2) C. proc. pen.), hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 420/A din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori) și semnătura apărătorului (avocat M.I.).

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recurentul a indicat ca fiind incident cazul de casare prevăzut de pct. 7 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen. motivat de faptul că infracțiunea de consum de alcool după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale, prev. de art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost dezincriminată și în mod greșit, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșite din infracțiunea mai sus menționată în infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

A susținut recurentul inculpat că acesta trebuia achitat pentru săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, respectiv fapta prevăzută de art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aceasta fiind dezincriminată.

Conform pct. 7 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării „dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Motivele invocate de recurent cu privire la dezincriminarea faptei prevăzute de art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, se încadrează în cazul de casare indicat, motiv pentru care cererea recurentului este admisibilă în principiu.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, Înalta Curte constată că Decizia nr. 420/A din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație conform art. 434 alin. (2) C. proc. pen., recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, s-au respectat dispozițiile art. 436 alin. (1), (2) și (6) C. proc. pen., art. 437 și 438 C. proc. pen. fiind indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Având în vedere faptul că cererea de recurs în casație nu este vădit nefondată, că sunt întrunite formal cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și sunt îndeplinite și celelalte condiții de formă enumerate anterior, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul M.F.S. împotriva Deciziei penale nr. 420/A din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, și a trimis cauza la Completul nr. 9 în compunerea de 3 judecători în vederea judecării recursului în casație, s-a fixat termen la data de 22 ianuarie 2015, Sala Secției penale și s-a dispus citarea recurentului.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul M.F.S. împotriva deciziei penale pronunțată de instanța de apel în raport cu critica formulată ce se va analiza prin prisma cazului de recurs în casație invocat prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul în casație declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Verificând decizia atacată sub aspectul legalității acesteia, potrivit art. 447 C. proc. pen., constată că instanța de apel și-a însușit încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, potrivit art. 5 C. pen., precum și starea de fapt stabilită de prima instanță.

Instanța de recurs în casație consideră că încadrarea juridică stabilită în cauză în sarcina inculpatului M.F.S. a fost corect apreciată în raport cu reglementarea nou survenită, prima instanță în mod riguros a apreciat, că în raport cu împrejurările faptice concrete acestea se regăsesc în conținutul constitutiv al incriminării prevăzută la art. 336 C. pen. în vigoare, efectuând corect schimbarea încadrării juridice din art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în art. 336 C. pen.

Astfel, legiuitorul a stipulat în conținutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile."

Incidența efectivă a dispozițiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiții și anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancționează diferit fapte comisă.

În condițiile concrete din prezenta cauză suntem în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condițiilor de incriminare;

- modificarea condițiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancționator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detențiunea pe viață.

Totuși, și de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancționează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeași specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au același minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au același maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situația în care instanța consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanța apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea și amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede și amenda dacă instanța decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. în acest caz instanța se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care Ie-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleași limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleași în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situația concretă dedusă judecății.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiționate și durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiționate, condițiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret și presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii ( din cele menționate ).

În contextul concret al cauzei, în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în art. 336 alin. (1) C. pen., în raport cu dispozițiile art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă, pornind, atât de la condițiile de incriminare, cât și de la regimul sancționator.

Astfel, din conținutul art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 condiția referitoare la consumul de alcool după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane se subsumează condiției de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului, întrucât în conținutul constitutiv al acestei din urmă incriminări se prevede condiția conducerii pe drumurile publice a vehiculului de către persoana deținătoare a permisului de conducere care la momentul prelevării mostrelor biologice aceasta are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Prin tehnica de incriminare folosită, legiuitorul a suprimat momentul temporal al consumului de alcool, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, până la recoltarea probelor biologice reținând, însă constatarea îmbibației de alcool în concentrația menționată expres în norma de incriminare la momentul prelevării mostrelor biologice, respectiv indicarea unei activități de constatare.

Or, prevederea acestei noi condiții în conținutul art. 336 C. pen., include condiția anterioară din conținutul art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

O altă condiție a legii penale mai favorabile este dată de regimul sancționator mai blând în cazul noii incriminări de la art. 336 alin. (1) C. pen., respectiv închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă, față de pedeapsa de închisoare de la 1 la 5 ani în cazul art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, fapta inculpatului M.F.S. care, în data de 2 noiembrie 2012 în jurul orelor 17,20 a condus motocicleta, pe care se mai află martora P.A.I. pe DC37, în afara localității Paleu, jud. Bihor, ocazie cu care a pierdut controlul asupra direcției de mers și a produs un accident de circulație, în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a martorei P.A.I., care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile de îngrijiri medicale, după care a consumat băuturi alcoolice, având în momentul prelevării primei probe de sânge o alcoolemie de 1,70 g/l alcool pur în sânge, iar în momentul prelevării celei de-a doua probe de sânge o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

De altfel, inculpatul M.F.S. a recunoscut fapta și nu a contestat valoarea alcoolemiei avută în vedere la momentul prelevării probelor biologice, conform buletinului de analiză toxicologică din data de 3 noiembrie 2012.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră, ca fiind nefondată critica formulată de apărătorul recurentului inculpat referitoare la faptul că inculpatul M.F.S. ar fi fost condamnat pentru o faptă care nu ar fi fost prevăzută de legea penală, întrucât incriminarea statuată la art. 336 C. pen., de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe reținută în sarcina inculpatului, ca urmare a schimbării încadrării juridice prevăzută de art. 386 C. pen. și aplicării legii penale mai favorabile, în raport cu probele administrate este prevăzută de legea penală, așa că nu este incident cazul de recurs în casație invocat art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat M.F.S. împotriva Deciziei penale nr. 420/A din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2702/271/P/2014.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat M.F.S. împotriva Deciziei penale nr. 420/A din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2702/271/P/2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 ianuarie 2015.