ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 08.06.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2619/2018

HOTĂRÂRE

08.06.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2619/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 februarie 2015, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA - Sucursala Timișoara și SC D. prin reprezentant SC C. SA au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale și implicit constatarea nulității absolute parțiale a Contractului de credit nr. HL 17261 din data de 7 noiembrie 2007, ca urmare a constatării clauzelor abuzive în acesta, după cum urmează:

- prin transformarea retroactivă și recalcularea atât pentru trecut cât și pentru viitor a cuantumului ratelor, dobânzilor, comisioanelor și penalităților la valoarea cursului valutar oficial al BNR al francului elvețian raportat la moneda leu din ziua contractării - 7 noiembrie 2007 - de 2,0448 RON/1 CHF, și restituirea sumelor astfel încasate fără drept;

- constatarea nulității absolute parțiale a art. 4 prin anularea punctelor 4.1, 4.2 alin. (2), 4.3, 4.4, 4.5, 4.6, și impunerea unei dobânzi fixe (și nu variabilă) de 4,40 % pe an pe toată durata contractării cu înlăturarea elementului aleatoric constând în "indicele de referință stabilit de bancă"

- constatarea nulității absolute a art. 4.9 prin reducerea nivelului de 15 puncte procentuale la 2 puncte procentuale de majorare a dobânzii în caz de sume datorate și neplătite la scadență, aceasta fiind suficientă pentru eventuala pierdere a băncii,

- constatarea nulității absolute a punctului 4.11 lit. b) din contract prin înlăturarea în totalitate a comisionului de administrare din acest contract;

- constatarea nulității absolute parțiale a punctului 5.2 din contract prin înlăturarea mențiunii ca "împrumutatul va plăti comision de administrare" ca urmare a înlăturării în totalitate a acestuia din contract;

- constatarea nulității absolute parțiale a punctului 5.3 din contract prin înlăturarea mențiunii comisionul de administrare se va restitui conform graficului de rambursare" ca urmare a înlăturării în totalitate a acestuia din contract;

- constatarea nulității absolute parțiale a punctului 5.5 din contract prin înlăturarea mențiunii ca,,rata cuprinde și comision de administrare" ca urmare a înlăturării în totalitate a acestuia din contract;

- constatarea nulității absolute a parțiale a punctelor 5.8, 6.1., 6.2, 8.5, 8.7 din contract prin înlăturarea mențiunilor referitoare la comisionul de administrare, ca urmare a înlăturării, în totalitate a acestui comision din contract; Să se dispună: constatarea caracterului abuziv al clauzelor și implicit constatarea nulității absolute parțiale a Actului Adițional nr. 1 din data de 7 noiembrie 2007 prin constatarea clauzelor abuzive din acestea după cum urmează:

- prin transformarea retroactivă și recalcularea atât pentru trecut cât și pentru viitor a cuantumului ratelor dobânzilor, comisioanelor și penalităților la valoarea cursului valutar oficial al BNR al francului elvețian raportat la moneda leu din ziua contractării - 7 noiembrie 2007 - de 2,0448 lei/1 CHF, și restituirea sumelor astfel încasate fără drept ca urmare a intrării în vigoare între părți a acestui act adițional;

- constatarea nulității absolute parțiale a art. III pct. 1, 2, 3 din acest act adițional prin impunerea unei dobânzi fixe (și nu variabilă) de 4,40 % pe an pe toata durata contractării cu înlăturarea elementelor aleatorii constând în "indicele de referință stabilit de banca",

- constatarea nulității absolute parțiale a Actului Adițional nr. 1 din data de 3 decembrie 2010 la contractul de credit nr. HL 17261 din data de 7 noiembrie 2007, prin constatarea nulității parțiale a art. III pct. 7 din acesta prin stabilirea regulii ca dobânda penalizatoare nu poate depăși 2 puncte procentuale nici atunci când creditul înregistrează restante, indiferent de motive;

- constatarea nulității absolute parțiale a Actului Adițional nr. 1 din data de 3 decembrie 2010 la contractul de credit nr. HL 17261 din data de 7 noiembrie 2007, prin înlăturarea art. III pct. 11 ce se refera la comisionul de administrare a contului curent, și înlăturarea din acest act adițional a obligației de plată a comisionului de administrare, oriunde acest act adițional face referire la acest comision fiind considerat nescris;

Să se dispună constatarea caracterului abuziv al clauzelor și implicit constatarea nulității absolute parțiale a Actului Adițional nr. 1 din data de 3 decembrie 2010 la contractul de credit nr. HL 17261 din data de 7 noiembrie 2007 prin constatarea clauzelor abuzive din acestea după cum urmează:

- prin transformarea retroactiva și recalcularea atât pentru trecut cât și pentru viitor a cuantumului ratelor, dobânzilor, comisioanelor și penalităților la valoarea cursului valutar oficial al BNR al francului elvețian raportat la moneda leu din ziua contractării - 7 noiembrie 2007 - de 2,0448 RON/1CHF, și restituirea sumelor astfel încasate fără drept ca urmare a intrării în vigoare între părți a acestui act adițional;

- constatarea nulității absolute parțiale a art. 1 pct. 1.2 din acest act adițional prin impunerea unei dobânzi fixe atunci când se referă la dobânda curentă (și nu variabilă) de 4,40 % pe an pe toată durata contractării, înlăturarea comisionului de administrare curent și a comisionului lunar de administrare;

- constatarea nulității absolute parțiale a art. 2 alin. (2).1 din acest act adițional prin impunerea unei dobânzi fixe de 4,40% pe an, a alin. (2).2 prin înlăturarea marjei de 8,00%, alin. (2).3 prin înlăturarea dobânzii fixe de 8,19% alin. (2).5.3 prin înlăturarea comisionului de 250 RON pentru servicii pretinse și cererea împrumutatului alin. (2).5.4 prin înlăturarea comisionului de administrare cont curent de 1,54 RON/lunar;

- constatarea nulității absolute parțiale a art. 3. alin. (3).1 prin calcularea valorii estimate plătibilă cu o dobândă fixă de 4,40% pe an și înlăturarea comisionului de administrare, a alin. (3).2 unde dobânda urmează să fie cea fixă de 4,40%, înlăturarea comisionului de administrare;

- constatarea nulității absolute parțiale a art. 4.2.1 și a art. 5.1 în sensul că dobânda la care se referă aceste articole să fie avută în vedere dobânda fixă de 4,40% pe an, și prin înlăturarea comisionului de administrare de oriunde acest act adițional face referire în acest comision fiind considerat nescris;

Să se dispună repunerea părților în situația anterioară prin recalcularea datoriilor acestora contractuale după înlăturarea clauzelor abuzive, restituirea sumelor rezultate după admiterea petitelor și înlăturarea în tot a comisionului de administrare și încetarea încasării acestuia, cu dobânda legală de la data promovării acțiunii până la data plății efective, obligarea băncii la emiterea unui nou grafic de rambursare după eliminarea acestor clauze abuzive și recalcularea datoriilor acestora conform petitelor indicate, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2854 din 17 martie 2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C. SA.

S-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.

S-a admis acțiunea formulată și precizata de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA - Sucursala Timișoara, SC D. prin reprezentant SC C. SA.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale și nulitatea absolută parțială a Contractului de credit nr. HL17261 din 7 noiembrie 2007, ca urmare a constatării clauzelor abuzive în acesta după cum urmează:

- constatarea nulității absolute parțiale a art. 4 prin anularea punctelor 4.1, 4,2 alin. (2), (4).3, 4.4, 4.5, 4.6, și impunerea unei dobânzi fixe (și nu variabile) de 4,40 % pe an pe toată durata contractării cu înlăturarea elementului aleatoriu constând în "indicele de referință stabilit de banca"

- constatarea nulității absolute a punctului 4.11 lit. b) din contract prin înlăturarea în totalitate a comisionului de administrare din acest contract;

- constatarea nulității absolute parțiale a punctului 5.3 din contract prin înlăturarea mențiunii "comisionul de administrare se va restitui conform graficului de rambursare" ca urmare a înlăturării în totalitate a acestuia din contract;

- constatarea nulității absolute parțiale a punctelor 5.8, 6.1., 6.2, 8.5, 8.7 din contract prin înlăturarea mențiunilor referitoare la comisionul de administrare, ca urmare a înlăturării, în totalitate a acestui comision din contract; S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor și implicit a constatat nulitatea absolută parțială a Actului Adițional nr. 1 din 3 decembrie 2010 la Contractul de credit nr. HL 17261 din 7 noiembrie 2007 prin constatarea clauzelor abuzive din acesta după cum urmează:

- prin transformarea retroactivă și recalcularea atât pentru trecut cât și pentru viitor a cuantumului ratelor dobânzilor, comisioanelor și penalităților la valoarea cursului valutar oficial al BNR al francului elvețian raportat la moneda leu din ziua contractării - 7 noiembrie 2007 - de 2,0448 RON/1 CHF, și restituirea sumelor astfel încasate fără drept ca urmare a intrării în vigoare între părți a acestui act adițional;

- constatarea nulității absolute parțiale a art. III pct. 1,2,3 din acest act adițional prin impunerea unei dobânzi fixe (și nu variabile) de 4,40 % pe an pe toata durata contractării cu înlăturarea elementelor aleatorii constând în "indicele de referința stabilit de banca"

- constatarea nulității absolute parțiale a Actului Adițional nr. 1 din data de 03 decembrie 2010 la contractul de credit nr. HL 17261 din data de 7 noiembrie 2007, prin înlăturarea art. III pct. 11 ce se refera la comisionul de administrare a contului curent, și înlăturarea din întreg acest act adițional a obligației de plata a comisionului de administrare, oriunde acest act adițional face referire la acest comision fiind considerat nescris;

S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor și implicit a constatat nulitatea absolută parțială a Actului adițional nr. 1 din data de 3 decembrie 2010 la contractul de credit nr. HL 17261 din 7 noiembrie 2007 prin constatarea clauzelor abuzive din acesta după cum urmează:

- prin transformarea retroactivă și recalcularea atât pentru trecut cât și pentru viitor a cuantumului ratelor, dobânzilor, comisioanelor și penalităților la valoarea cursului valutar oficial al BNR al francului elvețian raportat la moneda leu din ziua contractării - 7 noiembrie 2007 - de 2,0448 RON/1CHF, și restituirea sumelor astfel încasate fără drept ca urmare a intrării în vigoare între părți a acestui act adițional;

- constatarea nulității absolute parțiale a art. 1 pct. 1.2 din acest act adițional prin impunerea unei dobânzi fixe atunci când se refera la dobânda curenta (și nu variabilă) de 4,40 % pe an pe toata durata contractării, înlăturarea comisionului de administrare curent și a comisionului lunar de administrare; - constatarea nulității absolute parțiale a art. 2 alin. (2).1 din acest act adițional prin impunerea unei dobânzi fixe de 4,40% pe an, a alin. (2).2 prin înlăturarea marjei fixe de 8,00%, alin. (2).3 prin înlăturarea dobânzii fixe de 8,19%, alin. (2).5.3 prin înlăturarea comisionului de 250 RON pentru servicii pretinse la cererea împrumutatului alin. (2).5.4 prin înlăturarea comisionului de administrare cont curent de 1,50 RON/lună;

- constatarea nulității absolute parțiale a art. 3. alin. (3).1 prin calcularea valorii estimate plătibilă cu o dobânda fixa de 4,40% pe an și înlăturarea comisionului de administrare, a alin. (3).2 unde dobânda urmează să fie cea fixă de 4,40%, înlăturarea comisionului de administrare;

- constatarea nulității absolute parțiale a art. 4.2.1 și a art. 5.1 în sensul ca dobânda la care se refera aceste articole sa fie avuta în vedere dobânda fixa de 4,40% pe an, și prin înlăturarea comisionului de administrare de oriunde acest act adițional face referire la acest comision fiind considerat nescris;

S-a dispus repunerea părților în situația anterioară prin recalcularea datoriilor reclamanților contractuale după înlăturarea clauzelor abuzive indicate mai sus.

S-a dispus restituirea sumelor rezultate după recalcularea ratelor, dobânzilor și penalităților, și înlăturarea în tot a comisionului de administrare și încetarea încasării acestuia, cu dobânda legala de la data promovării acțiunii și până la data plății efective.

S-a dispus obligarea băncii la emiterea unui nou grafic de rambursare după eliminarea acestor clauze abuzive și recalcularea datoriilor reclamanților. A obligat pârâta 1 sa plătească reclamantului suma de 447,10 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Prin Decizia civilă nr. 1419/NLP/A din 21 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, s-a admis cererea de apel formulată de apelanta pârâtă SC C. SA împotriva Sentinței civile nr. 2854 din 17 martie 2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că:

S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarelor clauze din Contractul de credit nr. HL17261 din 7 noiembrie 2007:

- clauza prevăzută la art. 4 pct. 4.1 alin. (2), (4), (2) alin. (2), (4).3, 4.4, 4.5, 4.6 și dispune înlăturarea elementului aleatoriu constând în,,indicele de referința stabilit de banca"

- clauza prevăzută la art. 4.9 din contract privind dobânda majorată;

- clauza prevăzută la art. 4.11 lit. b) din contract și dispune înlăturarea în totalitate a comisionului de administrare din acest contract și din actele adiționale;

- clauza prevăzută la art. 5.2 din contract în ceea ce privește mențiunea "împrumutatul va plăti…comision de administrare" ca urmare a înlăturării în totalitate a acestui comision din contract;

- clauza prevăzută la art. 5.3 din contract în ceea ce privește obligația reclamanților de a rambursa comisionul de administrare conform graficului de rambursare, ca urmare a înlăturării în totalitate a acestui comision din contract;

- clauza prevăzută la art. 5.5 din contract în ceea ce privește mențiunea,,rata cuprinde și comision de administrare" ca urmare a înlăturării în totalitate a acestui comision din contract;

- clauzele prevăzute la art. 5.8, 6.1., 6.2, 8.5, 8.7 din contract referitoare la comisionul de administrare, ca urmare a înlăturării, în totalitate a acestui comision din contract;

S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a următoarelor clauze din Actul Adițional nr. 1 din 3 decembrie 2010 la Contractul de credit nr. HL 17261 din 7 noiembrie 2007, Condiții generale:

- clauza prevăzută la art. III pct. 7 din contract în ceea ce privește dobânda penalizatoare.

- clauza prevăzută la art. 1 pct. 1.2 din acest act adițional în ceea ce privește comisionul de administrare;

- clauza prevăzută la art. 2 alin. (2).3 și dispune înlăturarea mențiunii privind dobânda de 8,19%, la art. 2 alin. (2).5.3 și dispune înlăturarea comisionului de 250 RON pentru servicii pretinse la cererea împrumutatului;

- clauza prevăzută la art. 3. alin. (3).1 și alin. 3.2;

- clauza prevăzută la art. 4.2.1 și la art. 5.1 în ceea ce privește comisionului de administrare.

S-a dispus recalcularea datoriilor reclamanților după înlăturarea clauzelor abuzive indicate mai sus.

S-a dispus restituirea sumelor încasate de bancă în baza clauzelor declarate abuzive de instanță, cu dobânda legala de la data promovării acțiunii și până la data plații efective.

S-a dispus obligarea băncii la emiterea unui nou grafic de rambursare după eliminarea acestor clauze abuzive și recalcularea datoriilor reclamanților. A fost obligată pârâta 1 sa plătească reclamantului suma de 447,10 RON cu titlu de cheltuieli de judecata în primă instanță reprezentând onorariu de avocat.

S-a respins în rest cererea și s-a menținut în rest sentința atacată.

Împotriva deciziei menționate anterior, au declarat recurs recurenții-reclamanți A. și B.

Prin adresa din 20 aprilie 2018, Tribunalul Timiș a înaintat dosarul cauzei spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate în apel de Tribunalul Timiș, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

Instanța constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competența Înaltei Curți în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, o asemenea competență nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curților de apel.

Într-o atare situație, devin incidente prevederile de principiu conținute de art. 5 C. proc. civ. și se impune determinarea instanței competente să soluționeze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice și logice a textelor legale și a principiilor dreptului procesual civil și organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și din art. 94 - 97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, examinarea dispozițiilor art. 94, 95, 96 și 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziții, a instanței competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepția inițială a Codului, de a nu recunoaște recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absența unei norme privind competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale și neputând fi identificată vreo uzanță în acest sens, se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente în cauză "în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situațiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanța competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, dacă aceste instanțe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârii pronunțate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluția legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune și în alte situații decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de rațiune, fiind vorba despre "situații asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Timiș revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Timișoara, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursurilor, având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, privind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 1419/NLP/A din 21 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2018.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare