ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2018

HOTĂRÂRE

20.04.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 28.092017, reclamanta Mun. Turda, prin primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a emite facturi de stornare și de a restitui suma de 76.321,50 lei, reprezentând plăți nejustificate în cuantumul indicat la care se adaugă suma de 15.647 lei penalități calculate până la 30.06.2016 și în continuare până la data reparării efective a prejudiciului, obligarea pârâtei la emiterea facturii de stornare pentru suma de 76.321,50 RON, reprezentând prejudiciu constatat de Camera de Conturi Cluj.

Prin Sentința civilă nr. 6455/22.11.2017 Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Cluj a reținut, în esență, că, reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 sau ale Legii nr. 98/2016 sau nr. 101/2016, iar în baza principiul disponibilității, reclamanta și-a motivat prezentul demers judiciar pe o altă instituție decât cea privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor, care ar fi atras competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, nefiind incidente disp. art. 53 din Legea nr. 101/2016, Contractul de servicii nr. 13352/11.06.2014 nemaifiind în prezent în vigoare.

În consecință, raportat la obiectul cauzei, s-a apreciat că, în speță, competența nu aparține Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ, iar, raportat la valoarea obiectului cererii introductive, față de disp. art. 98 alin. (2) C. proc. civ., art. 132 C. proc. civ., art. 107 C. proc. civ. și art. 94 și 95 din același cod, a fost admisă excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Cluj, secția mixtă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, competentă material față de valoarea pretențiilor mai mici de 200 000 RON și teritorial față de disp. art. 107 C. proc. civ. și sediul pârâtei.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. x/2010,

Judecătoria Târgu Mureș, prin Sentința civilă nr. 1.031 din 21 martie 2018, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționa conflictul.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, Judecătoria Târgu Mureș a reținut următoarele considerente:

Prezentul litigiu are ca obiect pretenții izvorâte din executarea unui contract de achiziție publică de servicii, încheiat între reclamantă și pârâtă (Contractul de servicii nr. 13352/11.06.2014) având ca obiecte efectuarea de investiții pentru reabilitarea, modernizarea și eficientizarea energetică a Colegiului Național. Acest contract administrativ este asimilat potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 actului administrativ și este, ca atare, de competența tribunalului.

În ceea ce privește competența materială a tribunalului, au fost avute în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia "(3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale."

Judecătoria Târgu Mureș a constatat că reclamantul, Municipiul Turda prin Primar, a ales să sesizeze tribunalul competent de la domiciliul său iar, potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004 tribunalele judecă în prima instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ care privesc acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora până la 500.000 de RON, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Potrivit art. 94 pct. 1 C. proc. civ. judecătoriile judecă în prima instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de 200.000 RON inclusiv indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

Conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.

Potrivit art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 (în vigoare la momentul încheierii Contractului de proiectare nr. 13352 din data de 11 iunie 2014), "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante."

Conflictul negativ de competență ivit în cauză între instanța de contencios administrativ și instanța de drept comun a fost generat de modul diferit de stabilire a naturii juridice a litigiului, Înalta Curte, pornind de la premisa reținută de către instanțele în conflict, constată că prima instanță, în baza art. 131 C. proc. civ. și-a verificat competența materială și a reținut că nu este competentă material și teritorial să soluționeze acțiunea, apreciind că acțiunea este fundamentată pe dreptul comun în materie civilă, iar nu pe contenciosul administrativ.

Determinarea sferei de competență materială a instanței de contencios administrativ se face în baza regulilor prevăzute de art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Contenciosul administrativ român este, așa cum rezultă din prevederile art. 8, 10 și 19 din Legea nr. 554/2004, un contencios de plină jurisdicție, ceea ce înseamnă că obiectul acțiunii îl constituie atât anularea unui act, cât și obligarea la despăgubire, restituire, etc.

Or, în speță, nu s-a solicitat anularea unui act administrativ și obligarea la restituirea unei sume, ci s-a solicitat contravaloarea unui prejudiciu, reclamantul dorind în fapt obligarea pârâtei la restituirea unei sume de bani ce i-ar fi fost achitată nejustificat, reprezentând prejudiciu constatat de Camera de Conturi Cluj, conform Procesului-verbal de constatare nr. 15415/27.07.2017 și a Deciziei de impunere nr. 31/23.089.2016.

În aceste acte de control se reține că "Au fost acceptate la plată nejustificat și decontate situații de lucrări pentru obiectivul de investiții "Reabilitarea, modernizarea și eficienți zarea energetică a Colegiului Național Mihai Viteazul, Turda", reprezentând lucrări suplimentare contractate ulterior finalizării și recepționăm obiectivului, printre altele, reținându-se că "au fost contractate și decontate din bugetul local lucrări de proiectare în valoare de 61.549 RON fără TVA cu S.C. A. S.R.L. Târgu Mureș, pentru revizuirea proiectului tehnic inițial."

Se reține că între cele două părți a fost încheiat Contractul de servicii de proiectare nr. 13352 din data de 11 iunie 2014.

În acest context, se constată că pretențiile solicitate derivă dintr-un contract de servicii de proiectare, încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice, în legătură cu un imobil ce face parte din domeniul public al unității administrativ-teritoriale, dar care, la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată, era finalizat, acesta încetând să producă efecte de la data semnării procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor executate în baza contractului (art. 6.2 din contract), ultimul proces-verbal de recepție fiind întocmit la data de 18.08.2014, astfel cum rezultă din actele din dosar.

De asemenea, pretențiile nu derivă nici din executarea contractului și nici din modalitatea de încetare a acestuia, ci, ca urmare a constatărilor Curții de Conturi ce a reținut o serie de decontări de lucrări ce nu s-ar încadra în prevederile legale în materia achizițiilor publice, constatări care nu privesc însă încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului de servicii de proiectare mai sus amintit.

Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea reclamantului nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004, și nici prin alte legi speciale, pentru ca astfel să fie competentă în a soluționa acțiunea instanța de contencios administrativ.

O acțiune, cum este cea de față, este de competența instanței de drept comun atunci când nu se cere și anularea unui act nelegal, sau nu se cere cenzurarea refuzului de a emite un act administrativ, ori nu decurg din încheierea, modificarea, executarea unui act administrativ.

Această concluzie este rezultatul interpretării prevederilor art. 8, 10 și art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală din Legea nr. 554/2004, fiind consolidată și în doctrina de specialitate.

Înalta Curte reține că, în drept, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2004, potrivit cărora, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Față de dispozițiile legale mai sus-arătate, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Târgu Mureș și, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 94 pct. 1 lit. h și k) C. proc. civ., cu referire la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.