ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1023/2016

Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 129 din 2 iulie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A. și a anulat raportul de evaluare nr. x din 4 decembrie 2013 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Recursul Agenției Naționale de Integritate Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurenta a susținut că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 77 alin. (1)-(3) din Legea nr. 393/2004, art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001, art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003, prin aceea că: • în considerentele sentinței s-a făcut referire la soluția dispusă în dosarul instrumentat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, deși conflictul de interese de natură administrativă are o reglementare juridică distinctă, având un alt regim juridic decât infracțiunea de conflict de interese; • în procesul-verbal al ședinței Consiliului Local Tulcea din 5 august 2014 nu se consemnează anunțarea de către A. a interesului personal; simpla declarație că "nu voi participa la vot la acest proiect de hotărâre" nu poate fi considerată o menționare a interesului personal avut de intimatul-reclamant în adoptarea H.C.L. nr. 199 din 5 august 2010; obligația anunțării interesului personal trebuia îndeplinită la începutul dezbaterilor, iar nu în timpul lor, fiind consemnată în mod obligatoriu în procesul-verbal; intimatul a participat în mod efectiv la ședința consiliului local, în urma căreia a fost adoptată hotărârea menționată.

Apărările intimatului A. Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A prezentat situația de fapt, subliniind că organele de cercetare penală au fost sesizate din cauza unei erori de redactare a referentei B., care a menționat în procesul-verbal că el ar fi votat "pentru" proiectul de hotărâre în cauză. Ancheta penală a clarificat împrejurările adoptării hotărârii de consiliu local, dispunându-se neînceperea urmăririi penale. A adus la cunoștința inspectorului de integritate această soluție, precum și înscrisurile care îi susțineau punctul de vedere dar s-a întocmit totuși raportul, reținându-se la capitolul Concluzii, alin. (2) exclusiv "fapta de a participa la vot" (ca teză probatorie). A mai arătat că hotărârea curții de apel este legală, întrucât din analiza probatoriului rezultă că a anunțat înainte de începerea dezbaterilor la pct. 31 din ordinea de zi că nu participă la dezbaterea acestui punct, nu a participat la deliberări și nu a votat.

Procedura derulată în recurs Prin încheierea pronunțată la data de 22 ianuarie 2016, Înalta Curte a admis în principiu recursul ANI, dispunând soluționarea acestuia conform propunerii din Raport, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivului de casare și a apărărilor intimatului, Înalta Curte constată că nu există temei pentru reformarea acesteia. Instanța de contencios administrativ a fost învestită de către intimatul-reclamant A., pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, cu o acțiune având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x din 4 decembrie 2013 prin care Agenția Națională de Integritate a identificat elemente în sensul unui conflict de interese, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010), art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003 și art. 75 lit. a), c) din Legea nr. 393/2004. Prin actul administrativ atacat s-a reținut că A., consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Tulcea nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât a participat la vot și și-a exprimat votul de aprobare a H.C.L. nr. 199 din 5 august 2010, prin care s-a încheiat contractul de concesiune de către S.C. C. S.R.L., al cărei asociat și administrator este, având ca obiect terenul situat în municipiul Tulcea, în suprafață de 2525,10 mp. Curtea de apel, pe baza înscrisurilor administrate, inclusiv declarațiile date în fața organelor de cercetare penală de către B. și mai mulți consilieri locali, dar și a înregistrării video a ședinței consiliului local din data de 5 august 2010 efectuată de D., a ajuns la concluzia că reclamantul A. nu a participat la votarea hotărârii în cauză. Această soluție este corectă. Răspunzând punctual la criticile recurentei, Înalta Curte remarcă mai întâi că sentința atacată a fost motivată prin trimitere concretă la mijloacele de probă administrate în cursul procedurii administrative, neexistând nici un element care să susțină ideea că s-ar fi confundat cele două tipuri de răspundere administrativă/penală. Pe de altă parte, contrar recurentei ANI, Înalta Curte reține că nu poate fi ignorată rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimat, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen., dată în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Situația de fapt care s-a conturat în urma anchetei penale, redată în cuprinsul rezoluției, prezintă cu grad de certitudine câteva elemente care trebuie luate în considerare: • "A. și-a manifestat expres opțiunea de a nu participa la vot, care a fost înregistrată în tabelul cu situația votului încheiat pe parcursul desfășurării ședinței" • "în mod efectiv nu a participat la votarea Hotărârii nr. 199 din 5 august 2010 ..." • "nu a îndeplinit un act și nu a participat la luarea unei decizii prin care să realizeze un folos ...". În acest context, adoptarea unei alte decizii nu se putea fundamenta decât pe elemente probatorii noi, care în speță nu există. Potrivit dispozițiilor art. 77 alin. (1)-(3) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, invocate de recurentă: "(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii; (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă; (3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței". Potrivit procedurii interne a consiliului local, rezultatul votului se consemnează într-un "tabel cu situația votului", în speță acesta a fost întocmit de secretarul Municipiului Tulcea, E., care a menționat în dreptul numelui consilierului A. "N/vot", adică "nu participă la vot". Ulterior, tabelul este transmis aparatului propriu de secretariat al Consiliului Local al Municipiului Tulcea, în vederea redactării procesului-verbal. În procesul-verbal întocmit de referenta B., s-a consemnat că A. ar fi votat "pentru" la poziția respectivă, numai că ancheta penală a lămurit că a fost o simplă eroare materială, asumată de redactor, existând probe clare că intimatul nu a participat la vot,respectiv rezultatul votului: 19 voturi pentru (deși au fost prezenți 20 de consilieri) și mai ales înregistrarea video redată în rezoluția parchetului: "La punctul 31 din Ordinea de zi a ședinței Consiliului Local al Municipiului Tulcea a fost pus în discuție pentru votare și proiectul de hotărâre pentru hotărârea nr. 199, privind încredințarea unei suprafețe de teren către S.C. C. S.R.L. Secretara E. a întrebat dacă există unanimitate de voturi, iar consilierul A. a ridicat mâna, și i-a atras atenția că nu participă la vot. În continuare E. a arătat că știe acest lucru, indicând în mod expres că A. nu participă la vot ". Ca urmare, Înalta Curte constată că scopul reglementărilor invocate de recurentă: de a asigura imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public a fost atins, astfel că în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 din C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.