ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2219/2020

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 28 iunie 2018, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C., a solicitat obligarea pârâților la plata de despagubiri în sumă de 4.200.161 RON, reprezentand prejudiciu cauzat bugetului de stat prin sustragerea de la regimul vamal de tranzit comun și înstrăinarea pe teritoriul Romaniei a cantitatii de 1024 baxuri tigarete de tutun, netimbrate marca x.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că cei trei pârâți au fost inițial condamnați penal, prin sentința penală nr. 99/23.06.2015 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă în temeiul și în condițiile Legii nr. 86/2006, fiind totodată obligați în solidar la plata către partea civilă ANAF, prin DGRFP Cluj Napoca a sumei totale 4.200.161 RON, la care se adaugă accesoriile aferente, calculate de la data nașterii datoriei și până la data stingerii ei inclusiv, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin sustragerea de la regimul vamal de tranzit comun și înstrăinarea pe teritoriul României a cantității de 1.024 baxuri țigarete de tutun, netimbrate marca x, după care, prin decizia penală nr. 410/A/08.06.2016 a Curții de Apel Oradea s-a stabilit că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, dispunându-se achitarea inculpaților și lăsându-se nesoluționată latura civilă.

Reclamanta a mai arătat că la data de 26.02.2010, orele 20:50, cu ocazia unui control de către un echipaj al poliției de frontieră desfășurat pe ruta de comunicație Turulung - Halmeu, jud. Satu Mare, a fost identificat autocamionul nr. x cu remorca nr. .x, aflate în staționare, neavând nici un fel de marfă încărcată și nici sigiliul vamal aplicat pe cablul vamal, rezultând ulterior, din datele comunicate de către autoritatea vamală din Zona liberă Curtici, jud. Arad, că respectivul autocamion trebuia să fie încărcat cu cantitatea de 1024 baxuri țigarete tutun netimbrate marca "x" și să aibă aplicat sigiliul vamal nr. 064279.

De asemenea, reclamanta a arătat că în urma lucrărilor desfășurate în cursul urmăririi penale au fost identificați cei trei pârâți din prezenta cauză ca desfășurând în mod independent acte de contrabandă cu țigări prin punctul vamal Halmeu și că, față de lăsarea nesoluționată a laturii civile prin decizia penală nr. 410/A/08.06.2016 a Curții de Apel Oradea reclamanta a fost nevoită să inițieze demersul judiciar de față în vederea recuperării prejudiciului astfel cauzat. In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile legale, ce reglementeaza raspunderea civila delictuală.

Prin sentinta nr. 112/10.05.2019, Tribunalul Satu Mare, secția civilă a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, retinand incidenta în cauză a art. 107 C. proc. civ. care prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Tribunalul București, secția IV-a civilă, prin decizia nr. 1212 din 9 septembrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în cauza de față, a fost investită cu soluționarea unei acțiuni personale, prin care reclamanta tinde la valorificarea unui drept personal, drept de creanță corelativ obligațiilor de a da, respectiv de a face, urmare a faptelor ilicite ale pârâtilor.

S-a reținut că art. 107 C. proc. civ. institue regula generală potrivit careia cererea de chemare în judecată se adreseaza instantei din circumscriptia teritorială în care îsi are domiciliul sau sediul pârâtul.

Reclamanta invocă întrunirea elementelor raspunderii civile delictuale, în conformitate cu dispozitiile art. 998-999 C. civ., ceea ce determină incidenața și a art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia în afara de instanta de domiciliu a pâratului, mai este competentă, instanta în circumscriptia careia s-a savarsit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligatiile izvorate dintr-o asemenea faptă.

Instanța a mai reținut că în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instante deopotriva competente, iar reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Satu Mare pe raza teritoriaală a căruia pretinde producerea prejudiciului, sustinând că acolo s-a născut datoria vamală.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, formulată în contradictoriu cu pârâții A., B., C., prin care a solicitat, pe calea acțiunii în răspundere civilă delictuală, obligarea pârâților la plata de despagubiri în suma de 4.200.161 RON, reprezentand prejudiciu cauzat bugetului de stat prin sustragerea de la regimul vamal de tranzit comun și înstrăinarea pe teritoriul Romaniei a cantitatii de 1024 baxuri tigarete de tutun, netimbrate marca x .

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 și art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Aceste ultime dispoziții reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în materia răspunderii civile delictuale/contractuale, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente teritorial.

În cauză, în raport de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, dispozitiile art. 998-999 C. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală, competența teritorială este alternativă, fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite sau instanța de la locul producerii prejudiciului și instanța de la domiciliul pârâților.

În litigiul pendinte, Tribunalul Satu Mare este instanța în circumscripția căreia s-a produs prejudiciul, având în vedere că în dosarul penal nr. x/2013 autoritățile competente au constatat că marfurile au fost sustrase de sub regimul vamal de tranzit comun pe raza judetului Satu Mare, iar Tribunalul București este instanța de la domiciliul pârâților, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamanta a ales să sesizeze instanța de la locul producerii prejudiciului, și, în consecință, prin alegerea făcută, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., anterior evocate, a învestit, în mod legal, Tribunalul Satu Mare, fiind stabilită în mod definitiv competența teritorială în favoarea acestei instanțe.

În raport de dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (9) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală, în favoarea Tribunalului Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2020.