ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 306/A din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 798 din data de 3 octombrie 2017 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpaților:

- A., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă în formă agravată prev. de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată și completată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), raportat la art. 76 C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni, cu executare în regim de detenție și,

- B., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă în formă agravată prev. de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată și completată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), raportata la art. 76 C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni, cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 397, coroborat cu art. 19 - 20 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă a părții civile A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș și au fost obligați cei doi inculpați, în solidar, să plătească acesteia suma de 34.617 RON, la care, s-a hotărât a fi adăugată dobânda legală și penalități de întârziere, începând cu nașterea datoriei vamale (18 iunie 2016), până la data plății efective.

În temeiul art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului a cantității de 3.000 pachete țigări aflate în camera de corpuri delicte a Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră Maramureș.

În temeiul art. 272 coroborat cu art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de câte 160 RON fiecare, reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală).

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2016 din data de 3 noiembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților A. și B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată și completată prin O.U.G. nr. 54/2010, reținându-se că la data de 18 iunie 2016, aceștia au deținut și transportat cantitatea de 3000 pachete de țigări introduse ilegal în România din Ucraina.

Cei doi inculpați s-au prezentat în fața instanței și au dat declarații, însă nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Inculpatul A. cu o ocazia audierii sale la termenul de judecată din 4 aprilie 2017 a precizat că nu își explică cum au ajuns acele țigări să fie depozitate în grădina bunicii sale, fiind de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.

Inculpatul B. cu o ocazia audierii sale la termenul de judecată din 4 aprilie 2017, de asemenea, a precizat că nu își poate explica cum au ajuns acele țigări să fie depozitate în grădina bunicii sale, fiind de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.

Instanța a constatat că faptele reținute în sarcina inculpaților au fost dovedite atât prin probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de constatare; - procesul-verbal de cercetare la fața locului; - planșele cu fotografii judiciare; - dovezile de ridicare a bunurilor; - Adresa nr. 29324/2016 a Administrației Județene a Finanțelor Publice Maramureș; - declarațiile martorilor C. și D.; cât și în cursul judecății.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A. și B.

Inculpatul A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de contrabandă prev. de art. prev. de art. 270 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, în infracțiunea prevăzută de art. 269 C. pen., respectiv infracțiunea de favorizarea făptuitorului și condamnarea lui fie cu amânarea aplicării pedepsei, fie suspendarea sub supraveghere.

Prin Decizia penală nr. 306/A din data de 20 februarie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, au fost admise apelurile declarate de inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 798 din 3 octombrie 2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației .

A fost desființată sentința doar sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, au fost obligați inculpații să plătească în solidar părții civile ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor - D.G.R.F.P. Cluj - A.J.F.P. Maramureș suma de 32.617 RON cu dobânda legală și penalitățile de întârziere aferente începând cu data de 18 iunie 2016 până la data plății efective.

Au fost menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 180 RON s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că în baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpaților fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

S-a reținut că din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, dovezile de ridicare a bunurilor, declarațiile martorilor C. și D., rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpați.

Mențiunile din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante potrivit cărora martorii D. și C. au fost anunțați de patrula de frontieră de pe autospeciala dotată cu aparatura de termoviziune (deservită de agenții E. și F.) cu privire la faptul că două persoane se deplasau de la râul Tisa spre interior, transportând colete voluminoase, se coroborează cu declarațiile martorilor arătați, care procedând la interceptarea acestora au constatat că traficanții ajungând în dreptul imobilului aparținând bunicii inculpatului A., au abandonat cele patru colete și au intrat în imobil.

Martorii - agenți de poliție de frontieră au constatat apoi că în imobil erau cei doi inculpați care au fost identificați, au identificat urme la geamul și camera dinspre locul în care au fost abandonate coletele, o pereche de pantaloni și cizme sub patul în care a fost găsit inculpatul B. și în încăperea alăturată.

Instanța a reținut că participarea inculpatului A. la comiterea infracțiunii de contrabandă este dovedită prin procesul-verbal de constatare din care rezultă că pe aparatura de termoviziune au fost identificate două persoane, de declarațiile martorilor D. și C. care i-au urmărit, încercând să-i oprească, de găsirea și identificarea inculpaților în imobilul lângă care au fost abandonate coletele.

Mai mult, la intrarea în imobilul în care au fost găsiți și identificați cei doi inculpați, agenții de poliție au constatat direct (deși era noapte în jurul orei 03:00) că inculpatul A. nu prezenta aspectele fizionomiei ale unei persoane care tocmai se trezise, încercând să-i inducă în eroare pe agenți în ce privește prezența inculpatului B. în imobil.

În aceste condiții, fiind dovedită participarea inculpatului A. la infracțiunea de contrabandă, cererile de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de favorizare a infractorului respectiv din infracțiunea de contrabandă în forma agravantă în infracțiunea de contrabandă în forma simplă, apar ca nefondate.

Instanța de control judiciar a reținut că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 74 C. pen., atât în ce privește cuantumul acestora cât și în ce privește modalitatea de executare, ele fiind în măsură să asigure realizarea scopului urmărit prin aplicarea lor.

Curtea de Apel a reținut, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă ( de la 5 la 15 ani), de pedeapsa aplicată la minimul prevăzut de lege, urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (câte 3 ani și 4 luni), de dispozițiile art. 91 lit. a) C. pen. potrivit cărora suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu se poate dispune pentru pedepse mai mari de 3 ani, că legalmente singura modalitate de executare a pedepselor este privarea de libertate.

În latura civilă, având în vedere că în cursul judecății apelului s-a achitat parțial prejudiciul în limita sumei de 2.000 RON, apelurile inculpaților au fost admise conform art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., și s-a dispus obligarea inculpaților în solidar, la plata către partea civilă ANAF, a sumei de 32.671 RON cu dobânda legală și penalități aferente începând cu data de 18 iunie 2016 și până la plata efectivă, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Împotriva Deciziei penale nr. 306/A din data de 20 februarie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 27 aprilie 2018 (data poștei) prin apărător, avocat G., inculpatul A., a declarat recurs în casație.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, inculpatului B., Autorității Națională a Vămilor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și A.N.A.F. București.

În cuprinsul cererii sale inculpatul A. a invocat ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În concret inculpatul A. a susținut că nu a cunoscut conținutul coletelor, proveniența acestora și nu a urmărit comercializarea lor, lipsind în acest fel situația premisă care să confere caracter penal faptei reținute în hotărârea de condamnare.

S-a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei și, în rejudecare, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I - "fapta nu este prevăzută de legea penală" pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă în formă agravată prev. de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată și completată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), raportat la art. 76 C. pen., având în vedere faptul că împotriva inculpatului s-a pronunțat o soluție definitivă de condamnare pentru o faptă care nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzută de norma de incriminare.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 27 iunie 2018, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 306/A din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 3 octombrie 2018, cu citarea recurentului inculpat, a intimatului inculpat B. și a părții civile.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanța a constatat că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile formale prevăzute la art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

S-a reținut astfel că recursul în casație este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 306/A din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casație, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanța competentă -Înalta Curte de Casație și Justiție - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate și să sancționeze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict și limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Recursul în casație formulat de inculpatul A. vizează dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat.

Înalta Curte constată că inculpatul pe calea recursului în casație a reiterat apărări susținute și în fața instanței de apel care au fost analizate și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat prin decizia recurată.

În realitate, inculpatul solicită pe calea recursului în casație de față să se procedeze la o reapreciere a probatoriului, lucru care nu este posibil, întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Împrejurarea semnalată de apărătorul ales al recurentului inculpatului, în sensul că în partea introductivă a Deciziei nr. 306/A este înserată data 20 februarie 2018, iar în minuta a fost trecută data corectă a pronunțării de 27 februarie 2018, nu constituie un motiv de nulitate și nu poate fi examinat în cale extraordinară a recursului în casație fiind vorba de o eroare materială.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 306/A din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnați din oficiu - parțial pentru recurentul inculpat A. în suma de 65 RON și integral pentru intimatul inculpat B. în sumă de 260 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 306/A din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM