ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2137/2020

Ședința publică din data de 20 octombrie 2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 04.10.2017 pe rolul Judecătoriei Sibiu, secția civilă, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România și a solicitat instanței:

- să constate denunțarea unilaterală a contractului nr. x/25.07.2017;

- să dispună anularea facturii și a înștiințării de plată emise în sarcina reclamantei;

- să oblige pârâta la restituirea sumei de 300 RON achitata cu titlu de avans;

- să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 967 din 27 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței sale materiale, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 1510 din 12 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L.

Prin decizia nr. 1078A din 26 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a invocat că citația emisă pentru termenele de judecată din 15 mai 2019 și 12 iunie 2019 nu a cuprins și mențiunea referitoare la obligația de plată a taxei judiciare de timbru. Totodată, a arătat că pricina nu a fost judecată de o instanță competentă material și teritorial, precum și că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea art. 1217, 1276 și 1277 C. civ.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ.

La 1 iulie 2020, Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în cauză nefiind îndeplinită condiția referitoare la timbrarea cererii de recurs și nici cea referitoare la semnarea acesteia.

Prin rezoluția instanței din 24 iulie 2020 a fost stabilit termen de judecată la data de 20 octombrie 2020, când Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra chestiunii nulității recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., precum și în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată, din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic", sub sancțiunea nulității.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Totodată, art. 32 din același act normativ stipulează că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În speță, se constată că, prin rezoluția de primire din 30 octombrie 2019, instanța a stabilit că recurenta-reclamantă datorează taxă judiciară de timbru în recurs în cuantum de 20 RON, în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Adresa cuprinzând dispoziția de achitare a taxei judiciare de timbru a fost comunicată reclamantei la 8 noiembrie 2019, conform dovezii aflate la dosar, însă aceasta nu s-au conformat dispoziției instanței, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina sa și nici nu a formulat cerere de reexaminare, ori de acordare a facilităților de la plata taxei judiciare de timbru, în termenele prevăzute de lege.

Așadar, Înalta Curte constată că partea nu s-a conformat dispoziției instanței, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina sa.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă".

Totodată, sancțiunea nulității recursului se aplică și pentru situația nesemnării cererii de recurs. În cauză, deși prin aceeași adresă comunicată la 8 noiembrie 2019, instanța a pus în vedere reclamantei și obligația de semnare a cererii de recurs, aceasta nu s-a conformat nici acestei dispoziții.

În consecință, văzând că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON și nici nu a transmis instanței un exemplar semnat al cererii de recurs, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește o condiție formală și extrinsecă, reglementată expres de lege, în absența căreia, instanța nu se poate considera regulat învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității și anularea recursului formulat reclamanta S.C. A. S.R.L.

În ceea ce privește cererea formulată de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, aceasta urmează a fi admisă în temeiul art. 453 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., cu consecința obligării recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1078A din 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR).

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2020.