ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1775/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin decizia nr. 505 din 20 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost admis recursul declarant de reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" Galați împotriva deciziei nr. 127/A din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. A fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin cererea depusă la 29 iunie 2020, contestatoarea Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 505 din 20 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

În cuprinsul cererii, contestatoarea a susținut că instanța de recurs, admițând calea de atac a recursului, a omis să cerceteze motivele invocate de contestatoare atât prin întâmpinare, cât și prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului formulat de reclamanta Universitatea"Dunărea de Jos" Galați. Arată că hotărârea instanței de recurs nu este motivată de o manieră efectivă, nefiind expuse argumentele în baza cărora și-a format convingerea, precum și pe cele pentru care a ales să înlăture susținerile părților. Învederează că, în ceea ce privește soluția instanței de recurs cu privire la excepția necompetenței materiale invocate de contestatoare în faza procesuală a apelului, aceasta este rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția fiind de ordine publică, reglementată de norme de organizare judiciară care au caracter imperativ. Arată că neîndeplinirea obligației judecătorului ca, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, se sancționează cu nulitatea hotărârii atacate.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Potrivit art. 503 alin. (2), pct. 3 C. proc. civ.."Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

Prin urmare, contestația în anulare poate fi exercitată în scopul retractării hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale doar în cazurile limitativ prevăzute de lege.

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

Contestația în anulare specială prevăzută de alin. (2), pct. 3 al art. 503 C. proc. civ. poate fi promovată doar de recurent, de vreme ce prin această cale de atac se poate invoca faptul că s-a omis cercetarea unui motiv de casare invocat de recurent.

În respectarea principiului disponibilității în procesul civil, doar titularul recursului poate fi vătămat de eventuala necercetare integrală a acestei căi extraordinare de atac, nu și intimatul căruia, practic, îi profită această împrejurare, situație în care contestația în anulare pentru motivul analizat nu îi este deschisă acestuia din urmă.

Pe cale de consecință, în speță, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru a se critica soluția instanței de recurs, motivat de faptul că s-a omis să se cerceteze motivele invocate de intimată prin întâmpinare și prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului formulat de reclamanta Universitatea"Dunărea de Jos" Galați.

În ceea ce privește susținerile contestatoarei potrivit cărora hotărârea instanței de recurs nu este motivată de o manieră efectivă, iar soluția aceleiași instanțe cu privire la excepția necompetenței materiale invocate de contestatoare în faza procesuală a apelului este rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., se constată că cele invocate nu pot fi reținute ca motive de contestație în anulare întrucât nu se încadrează în cazurile și condițiile prevăzute expres de dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., ci reprezintă critici de nelegalitate ce se constituie, în fapt, într-un recurs la recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare declarată de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 505 din 20 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 505 din 20 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2020.