ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1539/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21847 din 9 iulie 2007 emisă de Comisia

pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității de

refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor prevăzute de această lege.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală și ca atare se

impune anularea acesteia întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată.

Pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția

tardivității formulării acțiunii.

Prin sentința

civilă nr. 622 din 21 noiembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității invocată de

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, și pe cale de consecință a respins

acțiunea formulată de reclamanta S.M. ca tardivă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență că acțiunea în contencios

administrativ având ca obiect anularea Hotărârii nr. 21847 din 9 iulie 2007 a

fost exercitată la 23 octombrie 2007, cu depășirea termenului legal reglementat

de Legea nr. 189/2000.

Împotriva

sentinței civile nr. 622 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta

S.M. susținând că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a

fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Prin decizia

nr. 1541 din 9 aprilie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de S.M., a casat hotărârea

atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Înalta Curte a

reținut, în esență, că atât contestația formulată de recurenta S.M. împotriva

Hotărârii nr. 21867 din 9 iulie 2007, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj,

cât și contestația formulată de soțul său împotriva Hotărârii nr. 21846 din 9

iulie 2007 emisă de aceeași pârâtă, au fost formulate în termenul legal.

În fond, după

casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 660 din 14 octombrie 2008, a admis acțiunea formulată

de reclamanta S.M., a dispus anularea Hotărârii nr. 21847 din 9 iulie 2007

emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 februarie 1941-6 martie 1945 și

să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin

legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele existente la dosar atestă

cu caracter unitar împrejurarea că reclamanta împreună cu familia sa s-a

refugiat în cursul lunii februarie 1941 din satul Popești în loc. Turda, ca

urmare a persecuțiilor etnice, revenirea la domiciliu având loc în martie 1945.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în

mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Recursul este

nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este neîntemeiat, după cum se va arăta în continuare.

În

conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

și interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, această situație putând fi dovedită cu acte

oficiale, iar în lipsa acestora cu declarații de martori, potrivit art. 4 alin.

(1) din H.G. 127/2002 cuprinzând Normele Metodologice de Aplicare a O.G. 105/1999.

Or, din

declarațiile martorilor (T.G. și L.N.) date în fața notarului public, și

ulterior, date în fața instanței de fond, precum și din actele de stare civilă,

adeverința eliberată de Arhivele Naționale, rezultă cu certitudine că

reclamanta, împreună cu familia sa, din motive etnice, în luna februarie a

anului 1941 s-a refugiat din Sat Popești, jud. Cluj, în localitatea Turda, ca

urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Diktatului de la Viena,

reîntoarcerea din refugiu având loc în cursul lunii martie a anului 1945.

Totodată, în

conformitate cu art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a

fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice".

Schimbarea

domiciliului de către reclamantă și familia sa, determinată de persecuțiile

etnice suferite de aceștia rezultă și din împrejurarea că refugiul acestora s-a

întins pe întreaga perioadă prevăzută de O.G. nr. 105/1999.

În cauză,

dovada refugiului reclamantei s-a făcut, așadar conform legii, instanța de fond

în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și în

consecință să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 660 din 14 octombrie 2008 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19

martie 2009.