ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3772/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x 15/10.03.2017.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 1914 din 23 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul B. și a dispus restituirea către reclamant a cauțiunii în cuantum de 19.215 RON consemnată cu recipisa de consemnare nr. x din 19.05.2017 la A. Sucursala Victoria.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 1914 din 23 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul B., solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că, sub aspectul cazului bine justificat, a arătat că a fost contribuabil TVA încă din anul 2010, perioadă în care a și beneficiat de rambursări TVA, iar decizia supusă cenzurii instanței consacră în mod retroactiv un calcul al deductibilității TVA fără suport legal.

Recurentul a mai susținut că relevat primei instanțe lipsa unui temei juridic al calculului TVA deductibil în sistem pro-rata, arătând că instanța de fond avea posibilitatea de a identifica o îndoială serioasă, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, doar prin analizarea temeinică a normelor de drept incidente situației.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, recurentul a învederat că este supus executării silite pentru sume uriașe calculate nelegal, iar această situație poate conduce prin ea însăși la blocarea întregii activități, cu consecințe atât în domeniul protecției mediului, cât și în domeniul derulării proiectelor finanțate din bugetul UE.

1.4. Apărările intimaților

Legal citate, intimatele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice nu a formulat întâmpinare.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 iunie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul B., în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-reclamante, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Conform celor expuse anterior, reclamantul B. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x 15/10.03.2017, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale de plată suplimentare în sumă de 5.714.612 RON cu titlu de TVA, 919.966 cu titlu de dobânzi TVA, 300.154 RON penalități de întârziere.

În motivarea cererii de suspendare, reclamantul-recurent a susținut, în esență, că organul fiscal a încălcat atât norme de drept procesual, cât și norme de drept substanțial ce reglementează regimul juridic al TVA.

Deși în avizul de inspecție perioada verificată a fost indicată ca fiind 01.10.2015 - 31.12.2015, perioada efectiv verificată a fost 16.08.2010 - 31.12.2015 fără ca pentru extinderea perioadei să existe aviz.

Calculul pro-rata pentru deducerea TVA s-a realizat, în mod nelegal, fără a fi îndeplinite condițiile legale pentru asemenea operațiune. Organul de inspecție fiscală a apreciat, în mod eronat, că prevederile art. 147 C. fisc. se aplică în cazul recurentului, întrucât acesta a derulat atât operațiuni impozabile, cât și operațiuni care nu intră în sfera de taxare TVA, în timp ce în mod corect calculul pro ratei se realizează pentru persoane impozabile cu regim mixt, care apare atunci când persoana impozabilă realizează atât operațiuni ce dau drept la deducere, cât și operațiuni care nu dau drept la deducere TVA.

Din perspectiva pagubei iminente, reclamantul-recurent a invocat iminența declanșării procedurii de executare silită.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că argumentele sumare expuse de recurentul-reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actelor administrativ fiscale contestate și să justifice suspendarea provizorie a executării acestora.

În plus, argumentele expuse în motivarea cererii de suspendare, privind aplicarea eronată a art. 147 C. fisc. , necesită o analiză specifică unei acțiuni în anulare, întrucât veridicitatea acestora nu poate fi verificată decât prin administrarea probatoriului complex specific acțiunii de fond.

Jurisprudența constantă a Înaltei Curți a fost în sensul că îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat, în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul B. împotriva Sentinței civile nr. 1914 din 23 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2018.

GGC - GV