ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 913/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 913/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 18 februarie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.12.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice acțiune împotriva Deciziei nr. 16 din 25.05.2016 de soluționare a contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare CSN nr. 33935, încheiat în data de 31.03.2016, privind Proiectul MIS ETC 718- "Voluntari fara frontiere", Lead Partner/Beneficiar A. (art. 47 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011), solicitându-se anularea deciziei și obligarea pârâtului la soluționarea pe fond a contestației.
Hotărârea recurată
Prin sentința civilă nr. 2211 din 9 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 2211 din 9 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a solicitat de către recurenta-reclamantă admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, pe fond, admiterea în tot a acțiunii, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anularea actului administrativ fiscal atacat și obligarea pârâtului la continuarea soluționării pe fond a contestației.
În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de fond în mod greșit apreciind că soluția din procedura administartivă ar avea cumva înrâurire asupra penalului, deși, în opinia recurentei soluționarea contestației acesteia poate continua, întrucât în procedura administrativă soluția nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, învocând cu privire la acest aspect art. 28 C. proc. pen.
În drept, cererea de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Apărările formulate în recurs
Prin întâmpinarea formulată de către intimata-pârâtă s-a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. (8) din C. proc. civ.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Procedura de soluționare a recursului
Prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului la data de 12 februarie 2020, față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, prin care s-a stabilit că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.
II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.
Argumente de drept și de fapt relevante
Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:
"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Totodată, dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință inițial la data de 11 septembrie 2016, conform procesului-verbal de înmânare a adresei emisă de instanță care a fost afișată la domiciliul acesteia, aflată la dosar, și, ulterior, la data de 15 ianuarie 2020, conform procesului-verbal de înmânare a citației, care a fost afișată la domiciliul acesteia, aflată la dosar.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 2211 din 9 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2020.