ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 847/2020

Ședința publică din data de 13 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

În cadrul recursului declarat de reclamantele Spitalul Județean de Urgență Buzău și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Buzău -Consiliul Județean Buzău, împotriva sentinței civile nr. 803/19.11.2018 pronunțate de Tribunalul Buzău, Spitalul Județean de Urgență Buzău a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 2 lit. b) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (3) lit. I) și art. 148 alin. (2) din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.

Prin încheierea din 30.10.2019 a fost amânată pronunțarea, iar prin încheierea din 06.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

Împotriva încheierilor din 30.10.2019 și 06.11.2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Spitalul Județean de Urgență Buzău, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a încheierilor recurate și, în urma rejudecării, să se dispună sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, recurentul a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.. A arătat că în mod nelegal instanța de fond a apreciat ca neîndeplinită condiția de admisibilitate ca norma criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, normele criticate prin excepția de neconstituționalitate fiind dispozițiile legale în baza cărora s-a efectuat controlul Curții de Conturi în urma căruia s-au emis actele atacate.

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierilor ca legale și temeinice.

În motivare, a menționat că termenul de depunere a motivelor de recurs este de două zile de la comunicarea încheierii, având în vedere prevederile art. 470 alin. (5) din C. proc. civ.. Pe fondul recursului a arătat că excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește condițiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât prin criticile formulate se dorește în realitate anularea unor măsuri ce au fost dispuse în urma unei misiuni de audit financiar efectuate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 94/1992, iar soluționarea printr-o excepție a cauzei ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție, nici de legea organică de organizare și funcționare.

II. Soluția instanței de recurs

Astfel, Înalta Curte reține că încheierea recurată a fost pronunțată la 06.11.2019, iar recursul a fost declarat la 07.11.2019, în termen, fiind transmis prin fax .

În ceea ce privește termenul de depunere a motivelor de recurs, Înalta Curte reține că acesta curge de la comunicarea încheierii, potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Potrivit dispozițiilor art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Cum la dosarul cauzei nu se regăsește dovada de comunicare a încheierii din 06.11.2019, Înalta Curte constată că devin aplicabile prevederile art. 485 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora:

"Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen."

În aceste condiții, excepția nulității recursului invocată de intimata Curtea de Conturi a României este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 26/08.08.2017 a Camerei de Conturi Buzău, anularea în tot a încheierii nr. 112/09.10.2017 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor a Camerei de Conturi Buzău, precum și suspendarea executării actelor administrative până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Instanța de fond s-a pronunțat prin sentința nr. 803/19.11.2018 în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva sentinței instanței de fond, iar la primul termen de judecată a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 2 lit. b) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României.

Instanța a rămas în pronunțare asupra acestui aspect la termenul din 30.10.2019, amânând pronunțarea la 06.11.2019, iar ulterior, prin încheierea din 06.11.2019, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Prin decizia civilă nr. 1678 din 13.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal au fost admise recursurile declarate împotriva sentinței nr. 803/19.11.2018, a fost casată în tot sentința recurată, a fost admisă cererea și s-a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 26/08.08.2017 în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.2 și anularea încheierii nr. 112/09.10.2017.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că acesta nu subzistă în cauză. Astfel, având în vedere că actul contestat în dosarul de fond a fost anulat în parte, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, în cauză nu există interes pentru sesizarea Curții Constituționale.

În ceea ce privește cererea de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, instanța va respinge ca nefondată această cerere, în considerarea faptului că recursul a fost respins ca lipsit de interes, motivat de dispozițiile art. 453 din C. proc. civ., potrivit cărora:" Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Spitalul Județean de Urgență Buzău împotriva încheierilor din 30 octombrie 2019 și 06 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata Curtea de Conturi a României.

Respinge recursul declarat de Spitalul Județean de Urgență Buzău împotriva încheierilor din 30 octombrie 2019 și 06 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2020.