ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.10.2020

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5424/2020

HOTĂRÂRE
22.10.2020
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5424/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.04.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău, anularea Deciziei nr. 24/18.01.2018 emise de pârâtă privind salarizarea reclamantei începând cu data de 01.01.2018 și, în principal, obligarea pârâtei la emiterea altei decizii, stabilirea cuantumului brut al salariului de bază la nivelul corespunzător funcției publice de conducere de director executiv, grad II, prin aplicarea art. 38 alin. (3) lit. a) și i) alin. (6) și alin. (7), precum și a Anexei nr. VIII - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" Capitolul I A. Salarizarea funcționarilor publici - punctul I. Salarii pentru personalul din administrația publică centrală, din Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare, începând cu 01.01.2018, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ prin care drepturile salariale nete (exclusiv sporuri, compensații, adaosuri, prime, premii și indemnizații, inclusiv cele pentru hrană și vacanță) să fie la nivelul salariului net achitat în luna decembrie 2017.

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la recalcularea, alocarea și plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și drepturile salariale efectiv acordate începând cu 01.01.2018 până la data plății efective, actualizarea acestor sume cu rata inflației de la data scadenței fiecăreia și până la data plății efective a sumelor datorate și a dobânzii legale calculate, conform O.G. nr. 13/2011, începând cu data 01.02.2018 și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 865 din data de 17 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău.

Împotriva acestei sentința a declarat recurs reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din 11 septembrie 2019, recurenta-reclamantă A. a formulat în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cerere de suspendare a cauzei, având în vedere că pe rolul Curții Constituționale se află o cauză similară ce vizează neconstituționalitatea prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) și Anexa VIII Capitolul 1A pct. 1 și capitolul II, subcapitolul 1A, Anexa VIII, secțiunea II din Legea nr. 153/2017, dispoziții aplicabile și în prezenta speță.

Prin încheierea de ședință din 11 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus suspendarea judecății recursului până la soluționarea sesizării Curții Constituționale a României în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Casa de Asigurări de Sănătate Buzău, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia și casarea încheierii.

În motivarea recursului, a arătat că lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 relevă intenția legiuitorului de a nu impune obligativitatea luării unei asemenea măsuri.

Intimata A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat că soluția instanței de fond este temeinică și legală, având în vedere că cele două cauze sunt similare, având același obiect, articolele ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate constituind și motivarea în drept a cererii de chemare în judecată.

Având în vedere și prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a apreciat intimata că suspendarea cauzei este o măsură oportună.

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin încheierea atacată în prezenta cauză, în temeiul. art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei, având în vedere că pe rolul Curții Constituționale se află în curs de soluționare excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) și Anexa VIII Capitolul 1A pct. 1 și capitolul II, subcapitolul 1A, Anexa VIII, secțiunea II din Legea nr. 153/2017, urmare a sesizării Curții de Apel Ploiești în cadrul dosarului nr. x/2018

A considerat instanța fondului că, întrucât acțiunea este întemeiată pe dispozițiile legale atacate cu excepția de neconstituționalitate, sunt îndeplinite condițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., " Instanța poate suspenda judecata… când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți."

În acord cu susținerile recurentei, instanța de control judiciar constată că dispozițiile care prevedeau suspendarea obligatorie a cauzei au fost abrogate prin Legea nr. 177/2010, care a introdus și motivul de revizuire în cazul deciziilor Curții Constituționale.

Dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a judecății, oferă judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri față de împrejurările concrete ale cauzei.

Astfel, lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, relevă intenția legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

Prin urmare, suspendarea judecății unei cauze se poate dispune în situația în care instanța astfel învestită dispune sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, suspendarea fiind în toate cazurile facultativă.

Cu toate acestea, în prezenta cauză nu s-a dispus sesizarea CCR cu vreo excepție de neconstituționalitate invocată în cadrul prezentului dosar, ci s-a apreciat că se impune suspendarea conform dispozițiilor art. 413 alin1. pct. 1 din C. proc. civ. până la soluționarea unor excepții de neconstituționalitate invocate în cadrul altui dosar în care recurenta-reclamantă nu este parte.

Înalta Curte constată, astfel, că suspendarea judecății s-a făcut în mod eronat, întrucât judecarea prezentei cereri nu este condiționată de existența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, așa cum impun dispozițiile art. 413 alin1. pct. 1 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva încheierii din 11 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Admite recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva încheierii din 11 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-03-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1637/2020
Ședința publică din data de 12 martie 2020 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregi
ÎCCJ 2020-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2040/2020
Ședința publică din data de 21 octombrie 2020 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28.08.2018 pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asi
ÎCCJ 2020-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5330/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
ÎCCJ 2020-12-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6743/2020
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fisc
ÎCCJ 2024-09-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3945/2024
de 20.12.2020 și până la data de 31.05.2023, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective. La data de 02 februarie 2024 reclamantul A. a formulat o cerere de modificare a acțiunii p
Sursă