ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6301/2019

Ședința publică din data de 10 decembrie 2019

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12.05.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare:

- anularea in totalitate a actului administrativ constând in decizia nr. 13488 din 22.12.2015 emisa de A.N.S.C.I - Direcția Generala Organism Intermediar pentru Cercetare privind respingerea contestației reclamantei împotriva evaluării proiectului P_34_491: Crearea unui Centru de Cercetare-Dezvoltare in Recuperarea Medicala si Bioconstructie;

- admiterea contestației formulate împotriva evaluării proiectului P_34_491: Crearea unui Centru de Cercetare-Dezvoltare în Recuperarea Medicala si Bioconstructie;

- anularea Fisei de evaluare panel, a proiectului mai sus menționat;

- reevaluarea proiectului P_34_491: Crearea unui Centru de Cercetare-Dezvoltare în Recuperarea Medicala si Bioconstrucție;

- anularea listei de proiecte selectate;

- obligarea A.N.S.C.I la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Prin sentința civilă nr. 3816 din 29 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și, în consecință, a respins excepția de nelegalitate, ca inadmisibilă. În ceea ce privește cererea de chemare în judecată, instanța a respins cererea privind pe reclamantul A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Cercetare Științifică și Inovare - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3816 din 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate cu reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În drept, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, aceasta a invocat, în esență, următoarele critici:

- în mod greșit, instanța de fond a considerat că Ghidul solicitantului ar fi un act administrativ cu caracter normativ, motiv pentru care, în baza art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu poate face obiectul excepției de nelegalitate;

- orice limitare a apărărilor pe care le poate formula persoana titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ, nu este altceva decât o gravă încălcare a dreptului la apărare prevăzut de art. 6 din CEDO si art. 21 din Constituție;

- chiar dacă instanța de fond a considerat că Ghidul solicitantului este un act administrativ cu caracter normativ, prevederile subcapitolului 3.3. care implică imposibilitatea contestării fișei de evaluare constituie un abuz de drept;

- argumentele instanței de fond nu fac altceva decât să reia motivația comisiei inițiale de evaluare a proiectului nostru;

- instanța de fond se pronunță pe niște aspecte tehnice, aspecte ce ar fi trebuit să facă obiectul unei expertize tehnice;

- instanța de fond a analizat în mod greșit următoarele criterii din fișa de evaluare:

a) criteriul de evaluare 1. Relevanța și impactul socio-economic al proiectului, subcriteriul 1.2. Măsura în care investiția propusă va contribui la obținerea de rezultate direct aplicabile pe piață și va conduce la creșterea competitivității întreprinderii;

b) criteriul de evaluare 1. Relevanța și impactul socio-economic al proiectului, subcriteriul 1.5. Număr de noi locuri de muncă respectiv posturi create și ocupate în CD. în cadrul întreprinderii ca urmare a implementării proiectului, în cadrul Fișei de Evaluare;

c) criteriul de evaluare 2. Calitatea și maturitatea proiectului, subcriteriul 2.1. Corelarea între activitățile propuse, resursele necesare și rezultatele proiectului, calitatea propunerii;

d) criteriul de evaluare 2. Calitatea și maturitatea proiectului, subcriteriul 2.2. Gradul de pregătire/maturitate a proiectului;

e) criteriul de evaluare 2. Calitatea și maturitatea proiectului, subcriteriul 2.5. Capacitatea de implementare/management a proiectului;

f) criteriul de evaluare 3: Sustenabilitatea proiectului și capacitatea de operare a solicitantului, subcriteriul 3.3.: Existența unui colectiv cu experiență în cadrul departamentului CD sprijinit și capacitatea de a menține sau dezvolta activități de CD după finalizarea proiectului.

Intimatul-pârât Ministerul Cercetării și Inovării a formulat întâmpinare înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 februarie 2017 prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Intimatul-pârât a susținut că Ghidul solicitantul a preluat practic metodologia evaluării și soluționării contestațiilor în domeniul proiectelor de cercetare din legislația europeană, regulamentele adoptate având caracter obligatoriu și aplicându-se direct în țările membre.

Prin rezoluția din 22 noiembrie 2018, instanța constatând că nu mai subzistă motivele care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea în camera de consiliu a raportului privind admisibilitatea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal a stabilit termen de judecată pe fond a recursului la data de 14 ianuarie 2020.

Prin încheierea din 17 aprilie 2019, instanța, din oficiu a preschimbat termenul de judecată stabilit inițial prin rezoluția din 22 noiembrie 2018 și a stabilit un nou termen de judecată la data de 10 decembrie 2019.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege".

Actul administrativ individual urmărește stabilirea unei situații juridice precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept. Spre deosebire de actul administrativ individual, actul administrativ normativ cuprinde reguli generale cu aplicabilitate repetată, se adresează unor destinatari care nu sunt individual determinați și produce efecte erga omnes.

Instanța de fond a reținut în mod corect că Ghidul solicitantului este un act administrativ cu caracter normativ emis în executarea legii, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În consecință, Înalta Curte reține nelegalitatea Ghidul solicitantului nu se poate invoca pe calea excepției de nelegalitate reglementată de dispozițiile art. 4 alin. (1) - alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel încât această excepție a fost respinsă în mod legal de instanța de fond ca inadmisibilă.

Această soluție nu reprezintă o limitare a liberului acces la justiție al unei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, având în vedere că persoana vătămată poate solicita anularea actului administrativ normativ pe calea unei cereri principale în baza dispozițiilor art. 4 alin. (4) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În consecință, Înalta Curte reține că instanța de fond nu a încălcat dispozițiile art. 21 din Constituție și art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la un proces echitabil).

Potrivit dispozițiilor subcapitolului 3.3 din Ghidul Solicitantului, "contestațiile se vor referi numai la eventualele vicii de procedură pe care solicitantul le consideră neconforme cu precizările din Cererea de propunere de proiecte" și "Ghidul Solicitantului" privind metodologia de evaluare și selecție a proiectelor.

Înalta Curte reține că nu a fost investită cu controlul de legalitate al acestor dispoziții din cadrul unui actul administrativ normativ pentru motivele menționate anterior.

În jurisprudența Înaltei Curți s-a reținut, în mod constant, că instanța de judecată are posibilitatea de a-și însuși punctul de vedere al unei părți și argumentația care îl însoțește, atât timp cât a analizat și respins motivat susținerile celeilalte părți.

În consecință, contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că sentința atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Cu privire la împrejurarea că instanța de fond s-a pronunțat pe niște aspecte tehnice care ar fi trebuit să facă obiectul unei expertize judiciare, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice în fața instanței de fond iar, potrivit dispozițiilor art. 254 alin. (6) C. proc. civ., părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

În ceea ce privește susținerile recurentei în sensul că instanța de fond a analizat în mod greșit anumite criterii din fișa de evaluare, Înalta Curte reține că acest motiv de recurs nu se încadrează în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte constată că sentința atacată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nefiind incidente nici celelalte motive de casare prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, reținând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3816 din 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2019.