ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5225/2019

Ședința publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității pârâtului A. de lucrător al Securității.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3503 din 14 noiembrie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamant și, în consecință, a constatat în privința pârâtului calitatea de lucrător al Securității.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., susținând, în esență, că prima instanță în mod greșit a reținut îndeplinirea celor două condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu referire la cea de-a doua cerință prevăzută de textul de lege.

În esență, în raport cu cele reținute de prima instanță, recurentul face trimitere la definiția termenilor: suprimare, îngrădire, imixtiune, apreciind că este necesară analiza activității sale, atât în ceea ce privește natura ei, dar mai ales efectele acesteia asupra existenței urmăritului.

Astfel, a susținut că activitatea desfășurată în privința urmăritului nu a fost de natură să afecteze în nici un mod viața privată a acestuia, potrivit notei de constatare, această activitate fiind de natura unei discuții cu o persoană terță și "dna S" și ulterior de natura unor observații referitoare la cetățenii străini cu care urmăritul intra în contact, notele informative rezumându-se la consemnări cu privire la identitatea și conduita acestora și doar în mod indirect la persoana în cauză.

Sub acest aspect, a precizat că nu au existat imixtiuni în viața privată a urmăritului, nefiind probe în acest sens.

În continuare, cu privire la activitatea realizată în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, recurentul a arătat că prima instanță, sub acest aspect, a făcut o analiză detaliată a O.U.G. nr. 24/2008, mai exact a preambulului acest act, fără să indice presupusa modalitate în care l-ar fi terorizat pe urmărit.

De asemenea, prima instanță a făcut trimitere la motivația adoptării acestui act normativ, situații în care nu se încadrează, prin urmare a arătat că sentința conține aspecte care nu au legătură cu acesta sau care sunt eronate, motivarea fiind lacunară și generală, contrară probatoriului.

Potrivit recurentului, în cauză are relevanță faptul că nu a avut loc o cercetare abuzivă ori un derapaj de la respectarea drepturilor fundamentale ale omului, scopul său constând în respectarea atribuțiilor conform profesiei și legislației în vigoare la acea dată, făcând trimitere la jurisprudența în materie.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune vizând constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât.

Verificările au fost efectuate de Consiliu ca urmare a solicitării formulate în acest sens, de către petentul B., prin cererea nr. x/18.09.2014, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Recurentul-pârât figurează în dosarul x, vol. 2, la filele x; vol. 3, fila x, respectiv f. xv, 234, 235, 244-246.

Potrivit Notei de constatare nr. x/03.09.2015 și înscrisurilor atașate acțiunii (notele informative primite de pârât la 03.01.1975 și 07.01.1975, raport informativ redactat și semnat olograf de pârât la 25.12.1974, raport informativ redactat și semnat olograf de pârât la 06.01.1974, pârâtul A. a fost angajat al fostei Securități, având calitatea de ofițer operativ, cu gradul de locotenent major, în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Olt, Biroul III, cu atribuții și pe linie de Securitate.

În această calitate, recurentul-pârât a participat activ la urmărirea informativă a numitului B., acesta figurând în evidențele securității ca fost condamnat politic, a trasat sarcini și a instruit informatorii pentru obținerea de date privind viața privată și intențiile urmăritului, cunoscut a avea relații cu cetățeni străini și interesat a părăsi Republica Socialistă România, informații pe care ulterior le-a trimis spre exploatare Serviciului de Informații Interne din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Olt.

Astfel, în urma contactării telefonistei de la C. din Slatina, pârâtul a aflat că domnul B. "în majoritatea timpului este nemulțumit, are impresia că este urmărit continuu de organele de stat,/.../este nemulțumit că nu a putut obține pașaport să viziteze și el măcar o țară străină/.../", precum și că "a avut relații cu un specialist american/.../ce acorda asistență tehnică la Uzina de Prelucrare a Aluminiului din Slatina".

Ca urmare, a exploatat informația către lt. D., în atenția căruia se afla persoana urmărită, pentru documentarea cazului, pârâtul a solicitat investigații și despre o serie de persoane care apăruseră ca relații ale urmăritului în urma interceptării corespondenței acestuia.

În acest sens sunt adresele din data de 17.05.1974 . De asemenea, tot în cadrul supravegherii informative a petentului, lt. maj. A. a procedat și la dirijarea rețelei informative din subordine. Astfel, colaboratorii E. și F. au furnizat informații despre urmărit și cetățenii străini cu care acesta intra în legătură - x, vol. 3, fila x, 214.

Din conținutul notelor informative întocmite și al tuturor actelor depuse la dosar rezultă cu evidență că, în activitatea desfășurată, recurentul-pârât a dispus supravegherea informativă a persoanei urmărite, fiecare dintre măsurile dispuse a avut drept scop preluarea și utilizarea în scop informativ a unor date privind viața privată a celui vizat, încălcându-se concomitent dreptul acestuia la viață privată și liberă circulație, garantate prin legile în vigoare și la acea dată.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, scopul vizat, prin sarcinile trasate, nu era unul specific activității desfășurate în deplină conformitate cu legea și cu ordinele primite în exercitarea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu.

Prima instanță, analizând documentația depusă la dosar de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a reținut, în mod corect, că prin activitatea sa, pârâtul a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Curtea de apel a soluționat cauza pe baza înscrisurilor prezentate de reclamant, incluzând note de activitate aprobate de recurent și rapoarte întocmite de acesta în perioada în care era ofițer operativ.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care nu a contestat autenticitatea înscrisurilor, ci a susținut doar că activitatea desfășurată în perioada supusă analizei s-a circumscris sarcinilor de serviciu pe care acesta le-a avut de îndeplinit și prin activitățile întreprinse nu a adus nicio atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că activitățile desfășurate se încadrau în atribuțiile normale de serviciu care îi reveneau în calitate de ofițer al Securității, fără să fi suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului.

Contrar susținerilor părții, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că recurentul-pârât, în calitatea sa de ofițer operativ, a întreprins măsuri în cadrul supravegherii informative privind dosarul x, avându-l ca titular pe petentul B., așa cum se menționează și în Nota de constatare.

Persoana în cauză a fost supravegheată informativ, în acest scop, recurentul a aprobat notele de activitate, din care rezultă că persoana urmărită se află în atenția organelor Securității.

Planul de măsuri, cât și acțiunile întreprinse, de îndeplinire a acestuia, se încadrează în categoria activităților care au avut drept urmare îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Îngrădirea drepturilor în discuție prin activitățile întreprinse de recurent s-a realizat tocmai prin instrumentarea dosarelor de supraveghere informativă deschise în privința urmăritului, semnalat cu atitudine ostilă țării și având legături cu cetățeni străini, în vederea stabilirii activității acestuia și atitudinii lui față de regim, a naturii relațiilor acestuia cu diverse persoane, prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a persoanei urmărite, surse care au oferit date referitoare la viața privată a acestuia.

Înalta Curte constată astfel că înscrisurile depuse la dosarul de fond, al cărui conținut este descris pe larg în sentința recurată, demonstrează cu prisosință acțiunile ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viața privată și dreptul la libera circulație, prevăzute de art. 17, respectiv art. 12 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

După cum rezultă din expunerea criticilor recurentului, acesta impută primei instanțe, în primul rând, că a pronunțat o sentință pe baza unei analize superficiale, iar nu a unor dovezi clare că a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că prima instanță a analizat punctual elementele invocate de părțile litigante în dovedirea, respectiv combaterea implicării nemijlocite a ofițerului de Securitate în instrumentarea dosarului persoanei urmărite și încălcarea drepturilor fundamentale ale acestuia, făcând trimitere la înscrisuri din dosarul informativ, prin urmare nu a realizat o analiză superficială.

Măsurile luate de recurent cu privire la persoana urmărită se constituiau în mod evident în atingeri aduse drepturilor sus-menționate, lipsind justificarea obiectivă care să le fundamenteze.

Nici trimiterile la jurisprudența invocată de recurent nu sunt pertinente, având în vedere că instanța analizează îndeplinirea condițiilor impuse de textul de lege incident raportat la fiecare cauză în parte, în funcție de situația factuală, ceea ce contează fiind natura activităților desfășurate în respectiva calitate și finalitatea lor.

În fine, chiar prin prisma definițiilor lingvistice a termenilor: suprimare, îngrădire și imixtiune la care se raportează recurentul, măsura dispunerii de investigații asupra cercului de cunoscuți ai persoanei urmărite, precum și măsura dirijării informatorilor pe lângă urmărit și anturajul acestuia, ambele dispuse din motive politice, care nu aveau legătură cu siguranța națională, reprezintă cel puțin o îngrădire, adică o restrângere a dreptului la viață privată, cum corect se susține prin întîmpinarea formulată de intimatul-reclamant.

De altfel, pentru atribuirea calității de lucrător al Securității este suficientă dovedirea unei singure situații în care sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. a) din ordonanța de urgență, or, în privința actelor întocmite de recurent ipoteza normativă se regăsește cu evidență.

Înalta Curte apreciază că recurentul nu se poate apăra invocând contextul politic al vremii, natura muncii desfășurate ori ordinele superiorilor, întrucât, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist" care a desfășurat, în special prin intermediul Securității "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale".

Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor… contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești" și că "scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României".

În consecință, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, iar judecătorul fondului a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, prin urmare hotărârea atacată respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 3503 din 14 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2019.