ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.12.2015, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să aprecieze asupra calității acestuia de lucrător al Securității.

Prin Sentința civilă nr. 1038/2016 din data de 28 martie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat că pârâtul a fost lucrător al Securității, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva Sentinței civile nr. 1038 din data de 28.03.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul A. invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de fond a hotărât ca este îndeplinită și a doua condiție din O.U.G. nr. 24/2008, prevăzută de art. 2 lit. a) în sensul că, prin activitățile desfășurate în dosarul de urmărire informativă "B.", pârâtul a încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Față de hotărârea dată de instanța de fond, solicită a se reanaliza dacă probele releva că, prin activitatea desfășurată de reclamant, acesta a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale lui B.E.D. astfel:

Instanța de fond a interpretat și aplicat eronat prevederile legale și a furnizat ca justificare, un raționament juridic neîntemeiat.

În realitate, B.E.D., inginer specialist în chimie avansată, și-a desfășurat activitatea într-un laborator de cercetări, având acces la date științifice și de cercetare cu caracter de noutate considerate de legislația anilor respectivi secrete de serviciu sau de stat.

Pentru a preveni scurgerea de informații tehnice din lucrările și temele de cercetare, ofițerul a inițiat, conform ordinelor existente, măsuri de verificare a celor care aveau acces la astfel de locuri și date, în aceasta categorie intrând și B.E.D.

Din aceste verificări au rezultat informații de primă sesizare care indicau cert atitudini, acțiuni, manifestări naționalist iredentiste, anticonstituționale și legături suspecte cu persoane din străinătate, în baza cărora s-a ordonat de conducerea serviciului 2 deschiderea dosarului de urmărire informativă, pe numele său.

Planul de măsuri întocmit avea ca obiective și sarcini de prevenire a proliferării de manifestări anticonstituționale iredentiste maghiare agravate și scurgerii de informații cu caracter științific, de noutate în exterior.

Cele prezentate dovedesc că activitățile desfășurate de ofițer se încadrau în regulamentele și ordinele existente și nu i se poate atribui calitatea de "agent al forței publice".

Astfel, în motivare se precizează "ofițerul a conceput și coordonat o rețea de informatori, în scopul urmăririi activităților numitului B.E.D., fiind monitorizate atât convorbirile private ale acestuia cât și activitatea profesională, întâlnirile extraprofesionale și mai grav, fiind monitorizată corespondența internă și externă".

Din analiza obiectivă a documentelor existente ca probe în dosar se desprind următoarele concluzii, care contrazic aprecierile instanței de fond, astfel:

a) În planul de măsuri întocmit la deschiderea dosarului de urmărire informativă, s-a propus încadrarea informativă la locul de muncă prin sursa "C.", singura cu posibilități reale de informare pe lângă B.E.D.

S-a propus și încadrarea informativă la domiciliu, prin posibilitățile de informare ale serviciului specializat pe investigații, serv. F dar măsura propusă nu s-a realizat, nefiind identificate surse care să aibă posibilități reale de informare. Nici încadrarea informativă la locul de muncă al soției nu s-a realizat, sursa existentă neavând posibilități de informare.

În dosar nu se regăsesc niciun fel de informații care să indice un amestec în viața privată a lui B.E.D., prin intermediul rețelei informative.

b) În planul de măsuri, nu s-a fost propus interceptarea convorbirilor telefonice sau filajul.

c) A fost lăsat absolut liber, neîngrădit să obțină pașaport turistic, să călătorească împreună cu soția în străinătate (în Ungaria), ofițerul pârât intervenind personal în limita legală cu avizare pozitivă la conducerea Inspectoratului pentru a i se aproba plecarea deoarece inițial, prima cererea de pașaport pentru plecare i-a fost respinsă.

d) Instanța a menționat în hotărâre că s-a propus în planul de măsuri măsura interceptării corespondenței interne și externe, măsura care însă nu s-a realizat, apreciindu-se de conducerea securității că nu este necesară și nici utilă.

Documentul existent în dosar, de interceptare a corespondenței externe, a fost selectat și trimis din oficiu de către unitatea specială "S" și nu ca urmare a solicitării făcute vreodată de ofițerul A., de instituire a vreunui consemn pe această linie.

Se observă că documentul a fost repartizat în lucru inițial serviciului de contraspionaj, fiind o legătură de cetățeni străini și numai după verificarea la cartotecă, interceptarea a ajuns în dosar, fără a reprezenta sau a avea o valoare operativă.

La dosar nu se afla copia formularului tipizat (sarcina S) uzual în această muncă, semnat și completat olograf, apoi aprobat de conducere, prin care urma să se aprobe interceptarea corespondenței interne și externe.

e) Pentru descurajarea manifestărilor anticonstituționale, iredentiste maghiare s-a propus și realizat măsura preventivă de atenționare/avertizare, cel în cauză angajându-se matur și conștient, la o conduită corectă față de legile din statul român. Concomitent s-a dispus și realizat măsura preventivă ca temele sale de cercetare să fie păstrate securizat la biroul de documente secrete până la brevetarea acestora.

De precizat că informațiile în conținutul cărora se regăsesc manifestări concrete, fățiș șovine, anticonstituționale, de sorginte naționalist iredentiste, secesioniste, au fost monitorizate ca vizând siguranța statului, de către serviciile de informații atât înainte de 1989, cât și după.

În perioada 1994 - 1996, ofițerul A. și-a desfășurat activitatea într-o formațiune informativă de Apărare a Constituției din cadrul Serviciului Român de Informații, având atribuții de cunoaștere și prevenire a faptelor și fenomenelor de natură extremistă naționalist iredentiste maghiare care se puteau constitui în amenințări la siguranța națională, în conformitate cu art. 3 lit. h) din Legea nr. 51/1991.

Considera pe aceleași argumente ca atitudinea anticonstituțională, de a se manifesta prin acțiuni și poziții fătișe iredentist maghiare șovine (...) e vorba de "naționalist-iredentist" și nu idealist cum se susține constant în toată motivarea), de a propaga cu ostilitate astfel de concept, nu pot fi tolerate fiind vizibila încălcarea ordinii constituționale și suveranității statale.

Aceste aspecte absolut obligatorii au condus și la un raționament greșit, cu consecința admiterii nelegale a acțiunii în constatare. Nelegalitatea pleacă de la însăși greșita încadrare juridică ce se bazează pe un act juridic abrogat din 1991, adică Constituția R.S.R. din 1965. Practic pârâtul nu ar putea fi responsabil în baza unei legi și Constituții ce nu mai este în vigoare.

Pe aceeași logică, bazată pe Constituția R.S.R. din 1965, instituția securității era legală, avea lege proprie de funcționare și era menționată în Titlul IV - organele centrale ale administrației de stat - legitimitatea funcționării pârâtului ca ofițer nu era ilegală, munca de culegere a informațiilor fiind strict reglementată. Din analiza materialelor selectate de CNSAS nu se confirma în nicio formă încălcarea dreptului la libertatea de exprimare și de expresie liberă a opiniilor conform art. 28 din Constituția R.S.R. din 1965.

De asemenea recurentul pârât nu a încălcat și suprimat niciun drept legitim al cuiva în condițiile legislației de atunci, dar și de azi.

Pe fondul cauzei atacate cu recurs, instanța de fond a analizat și reținut în mod greșit că a desfășurat activități prin care am suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Referitor la criticile aduse sentinței recurate ca urmare a invocării art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., respectiv aceasta a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, apreciază că în mod corect, instanța de fond a observat îndeplinirea ambelor condiții necesare pentru reținerea calității de lucrător al Securității, respectiv:

Prima condiție menționată, respectiv ca persoana verificată să fi avut, în perioada 1945 - 1989, calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, este asigurată în speța de față deoarece domnul A. a avut calitatea de angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent (1979), locotenent major (1979 - 1980) în cadrul Inspectoratului Județean Timiș, Serviciul 2.

De asemenea, și condiția ca domnia sa să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului este îndeplinită având în vedere înscrisurile întocmite de către recurentul pârât în Dosarul nr. x, analizat în baza cererii formulate potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări.

Înscrisurile din Dosarul nr. x/1054 (deschis de Securitate pe numele domnului D.), studiat în temeiul dreptului de acces, atestă că domnul A., având gradul de locotenent în cadrul IJ Timiș a contribuit în mod direct la instrumentarea acțiunii de urmărire informativă desfășurată de organele de Securitate împotriva domnului D., inginer chimist la laboratorul de cercetări E.

Motivul acțiunii informative a fostei Securități l-a constituit faptul că persoana-urmărită avea "manifestări naționalist-iredentiste", precum și faptul că "are un prieten în Canada care îl vizitează când vine în țară".

În concret, persoana urmărită nu a fost urmărită pentru accesul la date cu caracter secret așa cum se menționează de către recurent, ci ulterior, după semnalarea sa ca potențial opozant al regimului, pentru manifestările naționalist-iredentiste și pentru prietenul pe care acesta îl avea în Canada. Prin urmare, acesta nu ridica probleme pe linie de prevenire a scurgerii de informații, până la semnalarea sa. Din documentele dosarului reiese foarte clar faptul că, în mod evident, deranjau concepțiile pe care persoana urmărită le avea, iar nu îngrijorarea cu privire la datele cu caracter secret la care acesta se menționează că avea acces.

O primă măsură dispusă de recurent a fost încadrarea cu sursa "C.", interesând printre altele și:

- "Dacă are manifestări ostile și dușmănoase;

- Legăturile și anturajul său"

Față de activitățile desfășurate în calitatea menționată, ofițerii Securității adoptau o poziție activă în raport cu informatorii, care erau instruiți de ofițeri cu privire la persoana despre care ar fi trebuit să furnizeze informații, cu privire la categoriile de informații care interesau Securitatea, precum și cu privire la modalitatea de obținere a informațiilor.

De asemenea, ofițerii - cum este cazul recurentului - luau hotărâri cu privire la folosirea informațiilor primite în procesul de urmărire informativă, generând noi ingerințe ale Securității în viața privată a celui urmărit.

Încălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu sprijinul recurentului, a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, obținând informații privitoare la opiniile, intențiile, preocupările și viața sa de zi cu zi ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

În momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane erau preluate de Securitate și deveneau obiect de lucru al acesteia, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, se producea încălcarea dreptului la viață privată.

Nu prezintă relevanță dacă informațiile au fost obținute prin presiuni sau prin mijloace mai puțin violente.

Relevant este faptul că simpla obținere și, mai ales, folosire a unor informații cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o violare a dreptului la viață privată.

Importantă este, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de recurent, în viață personală a celui urmărit. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice).

Odată ce informații care ar fi trebuit să rămână în sfera privată deveneau obiectul de lucru al autorităților pentru motive lipsite de legătură cu siguranța națională, este dovedită ingerința în viața personală a celui urmărit de către Securitate.

E lipsit de importanță și dacă informațiile obținute și prelucrate de recurent duceau sau nu la îngreunarea situației celui urmărit sau dimpotrivă, duceau la concluzia că acesta nu avea opinii critice la adresa regimului. Importantă este, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de recurent, în viața personală a celui urmărit.

Această imixtiune s-a produs în momentul în care Securitatea reprezentată de recurent a pătruns în intimitatea persoanei urmărite fără ca aceasta să permită ca informații privitoare la viața personală să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

După documentarea activității persoanei urmărite, aceasta a fost avertizată la data de 30.12.1979, iar la data de 18.03.1980 dosarul de urmărire informativă a fost închis "nemaifiind semnalat cu manifestări sau acțiuni care să intereseze organele noastre".

Prin urmare, Sentința atacată este legală și temeinică, nesusținându-se motivele de recurs invocate.

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2019.

5.2. Aspecte de fapt și de drept relevante

Prin cererea formulată de numitul D., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

S-a constatat, în Dosarul nr. x/1054 (cotă C.N.S.A.S.), că pârâtul figurează la filele x, cu acte materiale de natură a satisface cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23.12.2015, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței să aprecieze asupra calității acestuia de lucrător al Securității.

S-a arătat că, potrivit Notei de Constatare nr. Dl/1/505/09.03.2015 și înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire, pârâtul A. a fost angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent (1979), locotenent major (1979 - 1980) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Timiș, Serviciul 2 (1979,1980), participând în această calitate la supravegherea informativă a titularului dosarului I 1054288 (cotă CNSAS), inginer chimist la laboratorul de cercetări E., care a fost supravegheat prin dosar de urmărire informativă, fiind semnalat că "are manifestări naționalist-iredentiste" și pentru că are "un prieten în Canada, care îl vizitează când vine în țară".

Pârâtul a primit de la sursa "C." informații de primă sesizare referitoare la concepțiile și preocupările titularului dosarului informativ, așa cum reiese din Notele informative primite la data de 23.01.1979 și 23.02.1979, în vederea stabilirii și documentării asupra activității desfășurată de către titularul dosarului. De asemenea, în calitate de locotenent, a dispus pe baza celor semnalate, "să se aprobe deschiderea DUI asupra numitului B.E.D.".

Pârâtul a întocmit și semnat olograf un Plan de măsuri în care propune: încadrarea informativă la locul de muncă cu inf. C., care se bucură de încrederea obiectivului, pentru a stabili: manifestările sale naționalist-iredentiste; dacă are manifestări ostile și dușmănoase; persoanele față de care se manifestă dușmănos și față de care are manifestări naționalist-iredentiste; legăturile și anturajul său; numele persoanei din Canada și natura relațiilor pe care le are cu ea; dacă la locul de muncă se interesează de date și informații care nu intră în sfera activității sale profesionale; dacă la domiciliul său deține unele documente cu caracter naționalist-iredentist.

A mai propus pârâtul inclusiv recrutarea unei alte surse cu posibilități de informare pe lângă obiectiv, în vederea verificării informațiilor furnizate de inf. C., precum și pentru încadrarea sa la domiciliu, precum și ca grupa investigații să analizeze posibilitatea încadrării sale informative în afara programului de lucru.

Tot pârâtul este cel care a propus identificarea persoanelor față de care se manifestă dușmănos, verificarea acestora, în vederea documentării activității sale dușmănoase; încadrarea informativă a soției sale, B.V., la centrul de chimie cu inf. F., Interceptarea corespondenței interne și externe; în raport de rezultatele ce se vor deține în procesul urmăririi informative, prezentul plan de măsuri va fi completat ca atare.

S-a propus dirijarea sursei "C." pe lângă persoana urmărită de către pârât cu sarcinile: "să stabilească în discuțiile pe care le va purta ce fel de cărți de filozofie a dorit să cumpere din R.P. U. și conținutul acestora".

La data de 31.10.1979, pârâtul a întocmit Raportul cu propuneri de avertizare a persoanei urmărite, fapt realizat la data de 30.12.1979.

Măsura avertizării presupunea ca, în fața organelor de Securitate și de cele mai multe ori și a organelor de partid sau a colectivului din care făcea parte, persoana urmărită să fie constrânsă a-și recunoaște "faptele" (diverse "manifestări împotriva regimului comunist") și să se angajeze că nu va mai recurge la astfel de manifestări.

De asemenea, măsura interceptării corespondenței solicitate de pârât a fost realizată potrivit Notei de relații din 16.10.1979.

La data de 18.03.1980, dosarul de urmărire informativă "B., a fost închis, consemnându-se de către pârât că persoana urmărită "are o poziție corectă, nemaifiind semnalat cu manifestări sau acțiuni care să intereseze organele noastre".

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin lucrător al Securității se înțelege orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Așadar, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de lucrător al Securității este aceea ca această persoană să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945 - 1989, iar a doua condiție vizează activitatea desfășurată, în sensul că, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, aceste condiții trebuind să fie îndeplinite cumulativ.

În speța de față, pârâtul a avut gradul de locotenent major și funcția de ofițer de informații, specialist III în cadrul serv. 2 al Securității Timiș, având responsabilități în privința asigurării informative a laboratorului de cercetări E., de pe lângă Combinatul Petrochimic Solventul, fiind îndeplinită astfel prima condiție, lucru de altfel recunoscut și de parte.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, aceea ca, în perioada 1945 - 1989, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, Înalta Curte reține că la dosarul cauzei se află acte din care rezultă că pârâtul a procedat la urmărirea informativă a numitului D., inginer chimist la laboratorul de cercetări E., pentru concepții naționalist-iredentiste și pentru că avea, un prieten în Canada, care îl vizitează când vine în țară.

Astfel, prin raportul de 30.03.1979, recurentul pârât propunea deschiderea dosarului de urmărire informativă în ceea ce-l privește pe numitul B.E.D. "pentru luarea unor măsuri complexe de clarificare a informațiilor existente, fapt realizat la 6.04.1979.

Din Rapoartele din 30.03.1979, 31.10.1979, 30.12.1979, 18.03.1980, Planul de măsuri, procesul-verbal din 30.12.1979, nota depusă la dosar fond, observațiile la notele informative din 18.04.1979, 23.02.1979, 23.01.1979 - fila x, 36 dosar fond, întocmite și semnate de pârâtul recurent, rezultă că acesta a procedat la documentarea activităților personale și profesionale ale persoanei urmărite, inclusiv la identificarea persoanei din Canada cu care acesta întreținea relații și a naturii acestei relații.

De asemenea, în ceea ce-l privește pe numitul B.E.D, pârâtul a dispus măsuri în sensul încadrării informative la locul de muncă dar și în afara programului de lucru, pentru a se stabili legăturile și anturajul, sens în care a propus inclusiv interceptarea corespondenței interne și externe.

Nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că această măsură care nu s-a realizat (potrivit susținerilor recurentului), atâta timp cât măsura propusă avea aptitudinea de a fi potențial vătămătoare pentru cel urmărit. În acest sens, propunerile pârâtului, de măsuri de interceptare a corespondenței și de încadrare informativă obiectivului vizat reprezintă acte care se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. (a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Din analiza înscrisurilor menționate anterior rezultă că pârâtul, prin acțiunile sale, întreprinse în calitate de ofițer al securității, a încălcat dreptul la viață privată și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor în privința numitului B.E.D.

Chiar dacă pârâtul invocă faptul că, prin acțiunile sale, și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, din punctul de vedere al persoanei vizate și verificate în dosarul instrumentat, acesteia i s-a încălcat dreptul la viață privată prin pătrunderea în viața personală (s-a dorit inclusiv aflarea de informații în legătură cu lecturile filosofice ale urmăritului - dosar fond), de familie, prin culegerea de informații despre persoanele cu care conviețuiește (s-a propus, prin planul de măsuri, inclusiv încadrarea informativă a soției) și despre persoanele față de care se manifestă dușmănos.

De asemenea, măsura propusă prin Planul de măsuri, privind interceptarea corespondenței, a fost de natură să încalce dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor persoanei urmărite.

În ceea ce privește măsura avertizării, realizată personal de către recurent, la sediul organelor de securitate, potrivit procesului-verbal din 30.12.1979 și a raportului întocmit la aceeași dată și aceasta a fost de natură să încalce dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor a urmăritului.

Chiar dacă urmărirea informativă s-a făcut având în vedere, cu prioritate, concepțiile și pretinsul caracter iredentist ale persoanei vizate, în speță interesează actele și metodele folosite de către pârât, în calitate de ofițer al Securității, de natură a îngrădi dreptul la viață privată, libertatea de exprimare și libertatea opiniilor urmăritului.

Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa consacrată, reamintește că O.U.G. nr. 24/2008 nu-și propune să antreneze răspunderea penală pentru fapte săvârșite anterior, ci în scopul stabilirii adevărului istoric despre regimul comunist și de deconspirare a persoanelor prin consemnare publică a activității acestora, reglementează procedură prin care se constată că anumite persoane au avut calitatea de lucrător sau colaborator al fostei Securități.

Potrivit preambulului, în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Legea nu antrenează răspunderi pentru fapte săvârșite în trecut, însă oferă posibilitatea de a constata că anumite persoane au avut calitatea de lucrător sau colaborator al fostei Securități, pentru ca persoana care a fost urmărită să poată cerere identificarea acelor persoane și cu această ocazie să se constate calitatea sa de persoană urmărită, pentru a se putea verifica dacă anumite persoane care candidează pentru funcții de demnitate publică sau alte funcții publice au fost sau nu lucrători sau colaboratori și pentru activitatea de documentare de stabilire a adevărului istoric.

În privința susținerii recurentului, potrivit căreia a respectat cadrul legal în vigoare la acea dată, precum și comandamentele superiorilor, Înalta Curte reține că ordinele primite sau normele interne care reglementau activitatea Securității și Miliției nu pot constitui un temei legal pentru săvârșirea unor abuzuri, pentru încălcarea drepturilor constituționale și a drepturilor fundamentale ale omului, prevăzute de tratatele internaționale asumate de România. Totodată, definiția legală a noțiunii de lucrător al Securității sau Miliției vizează suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și nu încălcarea normelor și reglementărilor existente în legislația statului comunist.

Stabilirea calității de lucrător al Securității, indiferent de gradul sau funcția deținută, are în vedere doar faptele și acțiunile prin care foștii angajați ai Ministerului de Interne au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în absența unui motiv întemeiat al supravegherilor informative. Așadar, prin instrumentarea măsurilor descrise anterior, care vizau atât viața privată și opiniile persoanei, pârâtul a desfășurat o acțiune abuzivă, contrară drepturilor și libertăților fundamentale.

Este neîntemeiată și susținerea recurentului în sensul că prin activitatea sa a contribuit la respectarea legii sau că nu ar fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului prin raportare la cele asigurate într-o societate democratică, libertatea cuvântului și a conștiinței fiind recunoscute prin art. 28 și 30 din Constituția din 1965.

Așadar, este lipsită de fundament afirmația recurentului în sensul că prin acțiunile sale și-a îndeplinit sarcinile de serviciu în scopul asigurării respectării legilor în vigoare ori că nu ar putea fi responsabil în baza unei legi și Constituții ce nu mai este în vigoare.

Contrar acestor afirmații, acțiunile sale deserveau menținerea puterii totalitare comuniste, în care Partidul Comunist Român prin intermediul organelor securității, au exercitat "o permanentă teroare împotriva cetățenilor", fiind de netăgăduit că din punctul de vedere al persoanei vizate, prin pătrunderea în viața sa personală, culegerea de informații și anchetarea acestuia, în lipsa unui motiv întemeiat pe securitate națională și siguranță publică, s-a produs încălcarea dreptului la viața privată.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de recurentul-pârât A. împotriva Sentinței nr. 1038 din 28 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva Sentinței nr. 1038 din 28 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 martie 2019.

Procesat de GGC - NN