ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5103/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5103/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 29 octombrie 2019
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IlI-a contencios administrativ și fiscal la data de 4 aprilie 2017, reclamanta A. a solicitat să se dispună obligarea pârâtului Ministerul Justiției la punere în executare pe cale diplomatică a încheierii civile nr. 1218/2016 a Judecătoriei Turda, dată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a dispus executarea hotărârii judecătorești decizia civilă nr. 41/2015 a Tribunalului Cluj, dată în dosarul nr. x/2013, irevocabilă în sensul dispozițiilor art. 20 anexa nr. 1 din Regulamentul CE nr. 4/2009 a Consiliului European și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 212 pronunțată în data de 09 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a IlI-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, cererii ridicată din oficiu și a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, astfel cum a fost extinsă.
Cererea de recurs
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Ministerul Justiției a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Analizând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. și înscrisurile depuse la dosar, înalta Curte va anula cererea de recurs, ca insuficient timbrată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Înalta Curte reține că potrivit art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, contestația în anulare se taxează cu 100 RON, iar dispozițiile art. 33 alin. (3) din aceeași ordonanță, statuează în mod expres că:
"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipai, cu excepțiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. potrivit cărora:
"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea mi prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că:
"In cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.
Astfel, instanța contată că, la primirea cererii de recură s-a dispus prin rezoluția din 29 august 2017, citarea recurentei cu mențiunea/completării taxei judiciare de timbru cu suma de 25 RON, conform art. 25 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Această obligație i s-a comunicat recurentei prin adresa din 29 august 2017 la data de 06 septembrie 2017 . Recurenta a răspuns acestei adrese arătând instanței că a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 25 Iei odată cu cererea de recurs.
înalta Curte constată că, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenta-reclamantă avea obligația de a achita 50 RON taxă judiciară de timbru, însă aceasta a achitat doar jumătate din cuantumul datorat pentru investirea instanței cu această cerere, respectiv 25 RON.
Așa fiind, înalta Curte constată că până la termenul de judecată de azi, recurenta-reclam antă A., care a fost legal citată cu mențiunea de a completa laxa judiciară de timbru cu suma de 25 RON, nu a*respectat cerința impusă de dispozițiile art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, situație în raport de care intervine sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat.
Temeiul legal al soluției instanței
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 25 alin. (2) lit. b) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, înalta Curte va dispune anularea recursului formulat de reclamanta A., ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 212 din 9 iunie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2019.